Flori aurii de toamnă este un roman pe care nu trebuie să îl ratați. Mai ales dacă alegeți să îl citiți tot toamna, așa cum am făcut și eu. Flori aurii are o poveste tandră, duioasă, plină de speranță și promisiuni. Are exact genul de poveste în care te poți cuibări, îți poți reface sufletul și poți uita pentru câteva ore de realitatea din jurul tău.
Caut întotdeauna poveștile călduroase, pline de emoții și presărate cu stropi de dramă. Mi se pare că personajele care traversează momente dificile au întotdeauna cele mai frumoase învățături de transmis, că lecțiile acestea rămân multă vreme cu noi și că sufletul meu se regăsește cel mai tare în ele.
Poate că nu alegeam chiar acum această poveste, uitasem că mă așteaptă necitită pe raft. Dar am vorbit cu o prietenă și i-am spus că sunt indecisă, că nu știu care să fie următoarea mea lectură. Și ea mi-a recomandat-o pe aceasta. Dar numai pentru că părea strâns legată de anotimpul pe care îl traversăm acum.
Flori aurii de toamnă – două femei, două povești și o singură eșarfă
Îmi plac mult poveștile care alternează planurile trecut-prezent. Sunt mereu gata să deschid cufere vechi, pline de praf și acoperite de pânze de păianjen. Sunt convinsă că acolo, printre scrisori marcate de timbre vechi și poze îngălbenite, se ascund atâtea istorii de viață, atâta pasiune și atâtea amintiri.
Nu am avut un cufăr de deschis acum. Am avut de urmărit istoria unei eșarfe. Cu un material bogat și elegant, brodată cu crăițe și culori calde, eșarfa aceasta leagă poveștile unor femei. Păstrează parcă în țesătura ei și mărturiile lor, episoadele dramatice pe care sunt obligate să le traverseze și păstrează în firele ei amintirile și durerile lor.
Dacă suntem la capitolul durere, aș dori să o țes aici și pe a mea. Este o durere pe care e foarte posibil să o resimt doar eu. Povestea din trecut a avut parte de o porție generoasă de atenție și timp. Poate tocmai pentru că autoarea a dorit să sublinieze că aceasta s-a încheiat, că protagoniștii și-au găsit „ghemul” și locul. Povestea din prezent, deși ne poartă pașii pe urmele aceleiași țesături, nu este la fel de mult dezvoltată.
Am avut impresia că Taryn este un personaj secundar. De acord, povestea ei încă nu se terminase, țesătura ei încă avea loc pentru modele și culori noi. Dar am rămas puțin cu un gust amar. Doream să știu mai multe despre ea, despre povestea de dragoste dintre ea și soțul său, despre cum supraviețuise în toți acei ani de după dezastrul atentatelor de la World Trade Center.
Taryn – speranță și căutare
„(Meissner) creează două personaje impresionante și ușor de admirat, pe care cititorii le vor aprecia. O carte emoționantă și inspirațională.”
Taryn lucra la Lada de zestre și adora să caute țesături vechi și să împlinească dorințele clienților săi. Singura țesătură pe care nu reușise să o găsească avea legătură cu ea și cu ziua în care viața i se schimbase complet. Soțul lui Taryn murise în urmă cu zece ani, chiar în atentatele de la World Trade Center și lumea ei se răsturnase pe dos. Își găsise alinarea în munca sa, dar încă avea întrebări și gânduri legate de acea zi. Cel mai mult își dorea să găsească eșarfa pe care atunci o purtase la gât.
Dar rănită, confuză și speriată, Taryn nu își aduce aminte de nimic din ziua aceea. Din fericire, apare o fotografie făcută chiar în ziua tragediei și lui Taryn i se activează câteva amintiri.
„Frumosul are întotdeauna o poveste de transmis, însă nu toate poveștile sunt frumoase.”
Clara Wood – o eșarfă și niște povești
Mi-a plăcut mult povestea Clarei, mai ales că bucata ei de istorie a primit timp, atenție și răbdare. Deși mi-au plăcut determinarea și dedicarea ei, Clara m-a supărat cel mai tare. Tot o tragedie o adusese și pe Clara în jurul eșarfei cu crăițe. Și m-a impresionat răbdarea cu care a ales să trateze întreaga situație. Dar m-a supărat motivul pentru care se încăpățâna să rămână pe insula Ellis, insula pe care acostau vasele cu imigranți, doritori să înceapă o viață nouă în America.
Clara întâlnise cândva un bărbat. Deși raporturile dintre ei nu sunt clare și nu suntem siguri că ar fi dus sau nu la o relație fericită, Clara suferă peste limită după Edward al ei. Bărbatul își pierduse viața într-un incident înfiorător și Clara nu voia să meargă mai departe. Se agăța de tot ce ar fi putut fi și refuza cu ardoare să se întoarcă înapoi în oraș, în locurile agitate și fremătătoare de viață.
Flori aurii de toamnă – adevărul își țese urzeala
Poveștile celor două femei se împletesc tare frumos în final și am înțeles cât de puternice sunt semnele pe care le primim uneori de la viață. Cât de importanți pot deveni unii oameni care apar doar pentru puțin timp în viața noastră și ce impact poate avea întâlnirea cu ei.
O eșarfă minunată leagă două femei afectate de câte o tragedie personală în acest roman captivant și emoționant.
Flori aurii de toamnă este o poveste pe care v-o recomand cu tot dragul! E de citit cu sufletul, de savurat și de acceptat. Mi-a plăcut mult și regret doar că poveștile nu au fost un pic mai dezvoltate, mai ales cea a lui Taryn. Aș fi vrut să aflu și cum se va desfășura viața ei pe mai departe.
Flori aurii de toamnă a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 26 aug. 2021
Autor(I) : Susan Meissner
Numar Pagini : 336
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Blue Moon
Traducator(I) : Teodora Maftei