Florența la apus
Recenzii

Florența la apus – Jessie Chaffee, recenzie

Florența la apus este un roman care poate fi comparat cu un tablou. Orașul este atent surprins, cu toate străduțele, casele și podurile sale. Autoarea a „pictat” frumos fiecare moment al zilei, mai ales apusurile. M-am pierdut de câteva ori prin Florența descrisă de ea. Nu am fost niciodată în orașul italian, dar tare mi-ar plăcea să văd Ponte Vecchio, buticurile chic, toate acele Vespa care tulbură liniștea orașului adormit. Italienii au ceva aparte, te atrag în zumzetul lor, în pofta lor de viață și nu este ușor să scapi din mijlocul acestei dulci nebunii. M-am bucurat să văd că Jessie Chaffee a  ales să își plaseze acțiunea aici. Florența are ceva magic, acel ceva care te poate determina să te stabilești acolo, nu doar să te îndrăgostești de dulcele „far niente”.

Florența la apus este un roman care m-a surprins. Nu neapărat în sensul bun. Încă nu știu să trasez limite clare, nu știu dacă m-a dezamăgit sau m-a impresionat. Vi s-a întâmplat și vouă asta?

Florența la apus
Florența la apus

Florența la apus – lupta pentru acceptare

Hannah este un personaj pe care nu îl întâlnesc foarte des prin plimbările mele literare. Nu am citit până acum o carte care să aibă drept personaj principal un om cu tulburări alimentare. Anorexia se defineste ca scăderea voluntară a aportului alimentar sau chiar încetarea alimentării. Anorexia este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale a persoanelor ce se tem, într-un mod patologic, de kilogramele în plus şi, drept urmare, se înfometează. Astfel, din dorinţa de a nu se îngrăşa persoanele anorexice devin obsedate de imaginea corpului lor.

Societatea joacă un rol major în astfel de tulburări. Dând la o parte factorii genetici și istoricul tulburărilor psihice din familie, societatea rămâne un judecător nemilos, care condamnă multe existențe. Etalonul cu slab-gras, jignirile, bullying-ul (fenomen care merită mult mai multă atenție)… toate acestea nu fac decât să pună și mai multă presiune pe umeri deja fragili.

Există extreme, la fel ca în aproape orice. Unii se înfometează, alții găsesc refugiu în mâncare. Unii se ascund în spatele kilogramelor, alții au impresia că se sculptează pornind din interior. Ambele tabere au impresia că vor fi mai puțin vizibile, mai de neluat în seamă.

Hannah – viața ca o fugă

Nu știu dacă Hannah a ales locul potrivit pentru a-și linge rănile. Florența este un oraș care pune frumusețea pe tapet oriunde. Conflictele politice și religioase par să nu se stingă niciodată, iar istoria este încărcată de poveștile sfintelor mistice – femei a căror izolare autoimpusă și ale căror căutări extatice au șocat la vremea respectivă și au rămas consemnate în diferite documente.

E ușor pentru Hannah să se regăsească în poveștile femeilor mistice. Nimeni din jurul ei nu părea să își numere atât de strict caloriile. Nimeni nu părea să creadă că s-a transformat, s-a îngrășat numai după o furculiță cu paste. Toată lumea din jurul ei se bucura de fotbal, de vin, de excursii de-o zi sau de excursii pe râu. Ea era prizoniera prezentului și a trecutului său. Plecase din America, lăsase pe umerii familiei sale toate responsabilitățile și se refugiase în frumoasa Florență. Îi promisese surorii sale un tabel detaliat cu alimentele consumate. Evident, nimeni nu știa de existemța cântarului portocaliu din baie. O credeau când le spunea că e bine? O credeau când spunea că Italia a ajutat-o?

Florența la apus – lupta unui om cu probleme

Florența la apus poate fi considerat un roman bun, dar nu știu dacă Hannah poate fi luată drept exemplu. Nu mi s-a părut o clipă matură, conștientă de mâinile care se întindeau să o ajute. Unii oameni trec singuri peste probleme, alții au noroc să aibă prieteni minunați. E adevărat, lupta unui astfel de om poate fi extrem de sinuoasă și de lungă. Nu sunt în măsură să comentez acțiunile unui om care s-a confruntat cu astfel de tulburări alimentare. Dar asta mi-a transmis autoarea. Am avut impresia de prea multe ori că pune accentul pe istorie, religie și oraș, nu pe povestea lui Hannah. Asemănarea cu femeile mistice mi s-a părut un act dus la extrem. Nu se pot pune aceste două istorii pe talerele aceleiași balanțe.

Finalul m-a nemulțumit. Aș fi vrut să aflu mai multe gânduri de-ale personajului principal, să îi cunosc trăirile, să aibă momente în care barierele să fie ridicate.

Dacă sunteți curioși să încercați și altceva, Florența la apus poate fi o idee bună.

A apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici. 

An aparitie: 2020

Autor: Jessie Chaffee

Categoria: Literatura Universala

Editie: Necartonata

Editura: RAO

Nr. pagini: 304

Traducator: Liliana Pelici

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: