Fiicele unui imperiu apus este romanul pe care l-am găsit absolut întâmplător pe Libris. Deși am acasă o mulțime de cărți, îmi place să mă plimb virtual printre rafturile librăriei, să citesc descrieri, să răsfoiesc paginile puse la dispoziția noastră. Sunt multe istorii care îmi rămân în minte, mulți autori la care vreau să ajung, multe subiecte pe care vreau să le cuprind în viața asta.

Așadar, am găsit în plimbarea mea liniștitoare și acest roman. Dedicat cititorilor tineri, dar și împătimiților de istorie, romanul m-a atras inițial datorită copertei sale minunate. Mi s-a părut atât de tipic țării în care este plasată acțiunea, atât de demult și de frumos, încât aproape că nici nu mă mai interesa descrierea. Însă, așa cum îmi stă în fire, am citit-o și pe aceasta. Și am știut în doar câteva secunde că nu am cum să ratez povestea, că nu am cum să nu o ofer și Mariei mele. În plus, după cum aveam să aflu mai târziu, povestea celebrează și legăturile dintre oameni, prietenia, mâna de ajutor întinsă fix atunci când trebuie. Iar astea sunt principii pe care nu obosim să le predăm copiilor noștri.
Fiicele unui imperiu apus – cercul istoriei
Nu pot să spun că am fost întotdeauna interesată de istorie. De fapt, mai corect ar fi să spun că nu conștientizam adevăratele dureri, urmări, tragedii, statistici ale istoriei. Eram copil. Și în mintea mea era imposibil să se mai întâmple războaie, revoluții, răscoale. Le primeam așa cum veneau: ca pe niște rânduri de studiat, de ținut minte câteva ore – fix cât aveam nevoie pentru a lua o notă mare-, apoi treceam peste ele.
Ani mai târziu, atunci când am realizat că istoria tot revine și că războaiele se pot întâmpla și în lumea civilizată, și în lumea comunicării, m-am reîntors acolo unde am simțit cele mai mari răni: în trecut, în jurul războaielor, al revoluțiilor, al evenimentelor care au scindat lumea în mii de bucăți.
Despre familia țarului Nicolae al II-lea știam prea puține, asta deși evenimentele marcante nu s-au petrecut cu zeci sau sute de ani înaintea anului nașterii mele. Dar am tot căutat informații de vreme ce îi auzeam ani mai târziu pe cei din jurul meu discutând despre fiica pierdută, despre Anastasia – cea care avusese noroc și scăpase cu viața. Au apărut multe femei care susțineau că ele sunt Anastasia. Zvonurile nu s-au dovedit a fi adevărate.
„Oamenii ca tine decid cine este educat, apoi folosesc asta drept scuză ca să păstreze toată puterea. E timpul că poporul să se conducă singur.”
Două suflete mânate de nevoie diferite
După ce familia țarului Nicolae al II-lea este omorâtă, imperiul să năruie și Rusia este în pragul unui război civil. Disperați și obosiți de alegerile luate de fostul conducător, rușii, și mai ales țăranii, credeau că istoria ar trebui să întoarcă pagina. Credeau că a sosit vremea ca ei să primească averile celor sus puși, a celor protejați și mângâiați de viață. Erau sătui de foame, de taxe, de diferențele dintre viețile lor și a celor îndestulați. Erau mânați în luptă de promisiunile celor care intraseră în mijlocul lor și începuseră să sădească sămânța îndoielii, iluzia unui viitor prosper.
Cu armata bolșevicilor patrulând pe toate străzile, cu binecunoscuta lor cruzime, Anna – o fată aparținând burgheziei – abia scapă cu viață în noaptea în care familia ei este ucisă la Ekaterinburg. Disperată să scape din așezările dominate de bolșevici, Anna îi oferă un diamant unei fete de țăran ca să o ducă cât mai departe în sud, acolo unde armata Albilor patrula, acolo unde fata încă mai avea rude. Ce nu știa Anna era faptul că și Evghenia, fata care-i oferise ajutorul, era comunistă.
Evghenia ura burghezii, straiele lor de lux, bogățiile lor etalate peste tot. Poate nu-i ura pentru că aveau de toate, poate că-i ura doar pentru că fratele său avea acum nevoie de doctor. Lupstase și el în aceste înfruntări, fusese rănit și acum devenise doar umbra celui de altă dată.
Fiicele unui imperiu apus
Mânate de nevoi diferite, cele două fete își unesc forțele pentru a-și atinge fiecare țelul propus. Anna voia să ajungă în siguranță, acasă la rudele sale. Evghenia își dorea diamantul promis pentru a-i aduce urgent un doctor fratelui său.
Deși are alte convingeri și alte dorințe, Evghenia ajunge să fie la rândul său vânată de bolșevici. Cine ar fi oferit o mână de ajutor celui mai mare dușman? Evghenia știa că nu era bine să facă asta, dar diamantul îi oferea atâtea posibilități. Cum putea să le explice asta celor care semănau doar moarte și cruzime?
Din motive greșite, din nevoi diferite, cele două fete ajung partenere de călătorie. Cu pericolele mereu pe urmele lor, cu puști amenințătoare gata oricând să fie gata, fetele realizează că în lupta asta sunt doar ele două. Iar prietenia înflorește chiar acolo, pe cel mai ostil și mai imposibil teren. Dar avea să fie asta de ajuns?
Fiicele unui imperiu apus – între dușmănie și prietenie e doar un singur pas
„Bolșevicilor nu le păsa de oameni. Nu credeau că prețul libertății contează. Oricine făcea ce făceau ei nu avea să ne lase niciodată să trăim libere. Încă îmi doream mai multă putere pentru țărani și comunism. Dar trebuia să le obținem fără să ne pierdem sufletul. Trebuia să acționăm mai bine decât țarii dacă voiam să fim mai buni.”
Mi-a plăcut mult povestea celor două fete. Prietenia lor a fost colacul de salvare, în ciuda credințelor personale. Le-am apreciat, le-am înțeles și le-am mers pe urme cu pumnii strânși, dorindu-mi ca nimeni să nu le tulbure, ca nimeni să nu zădărnicească planurile lor.
Mi-ar plăcea să vedem astfel de cărți cât mai des. Ele fac istoria mult mai prietenoasă, mult mai ușor de înțeles de către cei tineri. Fiicele unui imperiu apus a fost o lectură captivantă, plină de lucruri noi și interesante.
Fiicele unui imperiu apus – Carolyn Tara O’Neil – este disponibilă pe Libris.
Alte detalii:
Categoria: Carti pentru adolescenti, Young Adult, Romane istorice, Literatura americana
Autor: Carolyn Tara O’Neil
Editura: PARALELA 45
An aparitie: 2023
Editie: Necartonata
Nr. pagini: 320
Colectie: Young Readers
Literatura: americana
Titlu Original: Daughters of a Dead Empire
Traducator: Diana Geacar