Fiicele Evei
Recenzii

Fiicele Evei – Lynn Austin, recenzie

„Fiicele Evei” este un roman care prezintă patru povești de viață. Dar nu sunt povești oarecare. Sunt povești care se întind de-a lungul multor generații. Destine marcate de alegeri, iubirii, sacrificii și compromisuri. Și toate lasă o urmă în viața femeilor care urmează. Nu degeaba se spune că viața femeilor din aceeași familie poate fi asemănată cu păpușile rusești. Acestea păstrează mereu forma celei dinainte, adăugând doar câte puțin farmec personal pe măsură ce le aflăm identitatea.

Lynn Austin face parte din grupul autoarelor dragi sufletului meu. Când sunt în căutare de o poveste de viață, mereu apelez la ea. Poate că romanele sale nu surprind prin acțiune, dar surprind mereu prin istoriile pe care le întâlnim. Mereu este câte ceva de învățat, legături de întărit sau de subliniat. Lynn Austin le așterne pe hârtie și le dă aripi să zboare în lume. Le dă puteri și dragoste, apoi le lasă să își găsească sufletele în care să își facă loc.

Fiicele Evei
Fiicele Evei

„Fiicele Evei” – povestea a patru generații

Recomandarea mea este să nu uitați de perioada în care acțiunea este plasată. Dacă privim prin lupa femeii anului 2019, lucrurile pare un pic forțate sau chiar goale de orice urmă de feminism. Știm care era rolul femeii în secolul trecut: copii, casă și etichete sociale. Sunt puține cele care au spart tiparul și s-au impus. Povestea aceasta merge până la 1894, într-o Germanie aproape de război, unde femeile aveau prea puține de spus. Tații le căsătoreau, soții le deveneau un fel de stăpâni. Nu era loc de rebeliune și de adevăruri strigate în cele patru vânturi.

Când afli că nepoata ta este pe cale să renunțe la căsnicia ei, care este cel mai bun lucru pe care îl poți face? Să o asculți. Și să îi spui poveștile femeilor care au înfruntat situații similare. Nu poți ști dacă asta este soluția ideală, dar poți să îi oferi modele care o pot ajuta să ia decizia cea mai înțeleaptă. Te raportezi altfel la viață dacă afli istoria strămoșilor tăi? Categoric da!

„Luarea unei decizii era un lucru oscilant, asemeni unui acrobat pe care îl văzusem la circ, suspendat pe o sârmă între două platforme. Odată ce ai ales, odată ce ai făcut primul pas, trebuie să continui indeiferent de cât de înspăimântătoare e călătoria, până când fie cazi și pieri, fie ajungi pe cealaltă parte. Poți doar să speri că ai luat hotărârea corectă și să te rogi pentru tăria de a merge mai departe.”

„Fiicele Evei” – un roman plin de emoție

Nu o să vă dezvălui culorile tabloului final. O să am grijă să vă trasez numai schița. De brodat  o las pe Lynn Austin să se ocupe. Cu siguranță, povestea nu ar mai avea același farmec. Nu voi începe așa cum a ales autoarea să înceapă. Eu voi începe să vă spun povestea lui Louise, femeia puternică ce a trăit în anul 1894.

 

Louise este „temelia” poveștii. Așa mi-a plăcut să o privesc eu de-a lungul lecturii. Mi-a fost dragă de la primul cuvânt. Ea este întruchiparea fiicei perfecte și a soției ideale. Deși timiditatea o caracterizează, Louise dă dovadă de putere și curaj atunci când își înfruntă soțul și își impune propriile idei.

Friedrich o iubea pe Louise și i-o arăta mereu, dar nu putea fi de acord cu ea. Nici chiar pentru copilul lor care urma să vină pe lume. Friedrich credea în Dumnezeu și nu era deloc de acord cu războiul. Nu voia să se înroleze și să ucidă oameni în numele conducătorilor orbiți de orgolii. Planul lui de rezervă era fuga în America. Chiar dacă asta însemna să o smulgă pe soția lui din mijlocul patriei și a familiei. Louise nu dorește să îl urmeze, dar este trimisă de tatăl ei după soț. Nu exista altă cale în afara de aceasta. Viața ei este plină de momente de răscruce și cu trecerea anilor, Louise știe că nu va putea niciodată să îl ierte pentru ce îi făcuse. Oare mai exista o șansă pentru ei? Ar fi putut să pornească o nouă viață în tărâmul făgăduinței?

O parte din inima ei rămăsese în Germania, lângă părinții greu încercați de război.

„Fiicele Evei” – un roman care rămâne în suflet

Emma este personajul care colorează întreaga poveste. Viața ei este zidită pe o fundație alunecoasă, construită din minciuni și secrete păstrate cu sfințenie. Își iubise părinții, Louise fiind modelul mamei perfecte. Dar rupsese legătura cu ei după ce a pus pata rușinii pe obrazul familiei sale. Plină de vină și dornică de a face pe placul părinților săi, Emma se căsătorește cu un bărbat care se dovedește a fi mai rău decât coșmarurile ei. Însărcinată, Emma fuge din calea soțului ei, divorțează și se luptă pentru supraviețuire. Și astea erau doar lucrurile pe care ea le lăsase la suprafață. Pe dedesubt colcăiau minciunile și secretele. Ce ascunde Emma?

Grace este fiica Emmei și personajul care mi s-a părut cel mai slab, cel mai șters. Este prototipul gospodinei perfecte. Renunță la idealurile sale pentru a fi mamă și soție. Se încăpățânează să transmită „gena” asta a inferiorității și fiicei sale, dar Slavă Domnului că Suzanne este mai vocală. Grace avusese o copilărie grea. O etichetă dureroasă îi fusese lipită încă din copilărie și aș fi vrut să o văd mai puternică. Avusese în jurul ei oameni care o iubiseră și o protejaseră necondiționat. Se îndrăgostise și asta echivalează cu stagnarea ei pe planul profesional.

Suzanne este scânteia care aprinde focul adevărului. Grace, mama ei, zgâriase mereu suprafața secretelor în care era învăluită familia sa. Dar niciodată nu avusese puterea să insiste, să sape dincolo de stratul ăsta perfect de uitare care se așternuse de atâția ani. Suzanne este mândră de ceea ce a realizat și nu ar renunța în ruptul capului la tot ce avea în orașul natal. Numai că soțul ei era gata să o ia de la capăt în alt oraș. El voia să își urmeze visul, dar cum rămânea cu planurile soției sale și cu cei doi copii ai lor?

„Fiicele Evei” – o lecție de viață

„Fiicele Evei” este un roman plin de încărcătură emoțională. Incursiunea în viețile celor patru femei a fost o călătorie plină de trăiri sufletești. Nu mă așteptam să găsesc un roman atât de apropiat de „Tot ce ea își dorește”, care rămâne preferatul meu de la Lynn Austin. Viața noastră ne aparține. Ar trebui să o trăim așa cum dorim, fără îngrădiri de niciun fel. Dar parcă altfel simțim când avem „modele” vii la care să ne raportăm. Mie îmi place să ascult poveștile femeilor din familia mea. Am cunoscut-o pe bunica mamei mele și mereu îmi aduc aminte cu drag de dumneaei. Îmi face plăcere să vorbesc cu mama despre bunica mea și mătușile ei. O zi ploioasă și un ceai cald sunt poarta perfectă către trecut. Dacă și vouă vă plac poveștile acestea, Fiicele Evei este un roman pentru voi!

Romanul a apărut la Editura Casa Cărții și poate fi achiziționat de aici. 

Autor: Lynn Austin

Editura: CASA CARTII

Traducere: Mariana Bronț

5 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *