Fiica negustorului de mătase – Dinah Jefferies (recenzie)

Fiica negustorului de mătase – Dinah Jefferies este cartea pe care am așteptat-o cu nerăbdare! Aproape că am numărat clipele de când am dat comanda până în clipa în care a ajuns acasă la mine. Am iubit fiecare pagină din „Soția plantatorului de ceai” și eram tare curioasă să văd pe ce meleaguri ne mai poartă autoarea. 

Dacă nu m-a dezamăgit atunci când a ales locul și perioada în care și-a plasat povestea și personajele, autoarea mi-a înșelat așteptările când a venit vorba despre stilul în care a scris totul. La început, am dat vina pe traducere. Nu am citit nici măcar un fragment în limba engleză și nu știam cum scrie autoarea în „original”, ca să spun așa. Am înțeles de la oameni avizați că în scriitura lui Jefferies nu este loc de „floricele” și alte „dulcegării”. Am depășit startul greoi pe care l-am luat și m-am lăsat purtată prin poveste și istoria unei țări greu încercate. Povestea mi-a plăcut, dar exista loc de mai mult, din punct de vedere stilistic. A lipsit dulceața aceea a primei cărți, au lipsit emoțiile pe alocuri și la final, am avut impresia că asistăm la un sprint înainte de finish. Totul avea alt tempo și dintr-o dată am avut impresia ritmul piano este înlocuit într-o clipită de cel allegro.

Deși personajele mi-au fost dragi, nu m-am putut conecta cu niciunul. Sylvie a rămas o enigmă până spre final și Nicole a fost indecisă. I-am înțeles tumultul interior, i-am simțit maturizarea forțată, dar tot nu am putut simți legătura aceea pe care o stabilești cu un personaj care te impresionează. 

Autoarea a plasat acțiunea în anii agitați ai Indochinei, ani în care au traversat cea mai neagra perioadă a istoriei lor. Am apreciat paginile de la începutul cărții unde ni se prezintă succint evenimentele dintre anii 1787 – 1975. Indochina se află sub ocupație franceză și deși se simte perioada înfloritoare, trebuie să întrebi ambele tabere pentru a afla adevărul. 

Amprenta francezilor se simțea peste tot. Apăruseră case în stil francez, haine care purtau semnătura marilor designeri, căsătorii mixte care se soldau cu copii catalogați ca fiind metisse. 

Deși francezii spuneau că perioada de înflorire este rezultatul modului lor de guvernare, era de-ajuns să privești în spatele cortinei de bogăție și pace. Vietnamezii erau săraci, mureau pe capete, nu aveau un cuvânt de spus în țara lor și nimeni nu îi băga în seamă prea mult. Opiul era introdus pe piață de francezi și sub nicio formă nu își doreau să piardă monopolul. Fetele vietnameze ajungeau în bordeluri satisfăcând poftele francezilor care sufocau spiritul lor de libertate și orice urmă de demnitate. 

Nicole avusese noroc să se nască într-o familie bogată. Tatăl său avea o poziție înaltă, dar mama ei fusese vietnameză și Nicole trăise toată viața în umbra tenului și înfățișării sale, dar și a surorii mai mari Sylvie. Dacă Sylvie arăta ca o franțuzoaică, Nicole era prea vietnameză pentru a plăcea francezilor și prea franțuzoaică pentru a fi acceptată de vietnamezi. 

Împlinise 18 ani de curând și în toți acești ani crescuse simțindu-se respinsă și străină în familia ei. Mama ei murise când o adusese pe lume și se pare că nici Sylvie, nici tatăl ei nu o puteau ierta pentru asta. Nicole era nesigură și nu își găsea locul. Se simțea neacceptată de comunitatea în care trăia și sora ei mai mare nu o ajuta deloc să se simtă altfel. Au existat momente când am crezut că Nicole era geloasă. Atitudinea lui Sylvie era una cât se poate de pacifistă și nu înțelegeam de unde ruptura dintre ele. Apoi, am observat replicile acide și am pus cap la cap coșmarurile lui Nicole. Nu știa de unde porneau, știa doar că Sylvie era mereu prezentă în visele ei. Ce se ascundea în spatele fricii lui Nicole de apă? Ce făcuse Sylvie? 

La petrecerea dată în cinstea celor 18 ani ai ei, Nicole îl întâlnește pe Mark, un tânăr american șarmant și se îndrăgostește de el. Sylvie este cea care îi spulberă toate iluziile. O face pe Nicole să creadă că între ea și Mark era o relație extrem de apropiată. Rănită în amorul propriu și dezamăgită de faptul că descoperă că familia ei este și mai implicată în tensiunile dintre guvernul francez și armată vietnameză care dorea libertatea Indochinei, Nicole cade în cealaltă extremă. Se împrietenește cu Trân, un tânăr vietnamez care credea în idealurile politice ale celor din Viet Minh. Trân era prea radical, dar m-a impresionat puterea lui de sacrificiu. Nicole era prinsă între ceea ce credea că este și ceea ce era de fapt. Familia ei sau Trân? Franța sau Vietnam? Unde era locul ei? Îi vor putea ierta vreodată trădarea? 

Fuge de acasă cu Trân și îmbrățișează aceleași idealuri, dar află în curând că nici aici lucrurile nu erau prea simple. Cine ar putea să aibă încredere într-o metisse? O vedeau ca pe o spioană. Nici Trân nu este tânărul fermecător care o vizita mereu la magazinul ei de mătase. Făcuse alegerea corectă? Ce se va alege de ea? 

Roman de atmosferă, Fiica negustorului de mătase spune povestea unui suflet obligat să își afle adevărata identitate. Nicole fusese rănită și mereu lăsată pe un loc secundar. Nu se întrebase prea des de ce, pusese toate astea pe faptul că arăta ca o vietnameză. Secundă după secundă, sufletul ei a fost otrăvit cu jumătăți de adevăruri și asta a condus la o Nicole plină de nesiguranță și de îndoieli. În timp ce o cunoaștem pe adevărata Nicole, descoperim bucăți de istorie așezate cu măiestrie pe tapetul unei povești frumoase despre acceptare, cunoaștere și iertare. Deși nu am găsit la fel de multe descrieri ca în romanul precedent, autoarea ne poartă pașii prin lumea colorată și tristă a unei țări supuse. 

Este o lectură plăcută, o incursiune într-o lume despre care nu știam prea multe și în care m-aș întoarce oricând. Am simțit spiritul vietnamez și am închis ochii deseori încercând să îmi imaginez atingerea rece și fină a mătăsii, străduțele înțesate de cărucioare cu mâncare, hainele specifice și mirosul persistent al bețișoarelor parfumate. Mi-aș fi dorit ca romanul să fi păstrat ceva din frumusețea primului roman care a apărut la noi. Dacă aș fi citit cartea fără să fi știut autorul, nu aș fi intuit că Dinah Jefferies este în spatele lui. Nu am plecat la drum cu așteptări, nu mi-am făcut scenarii, doar am tânjit mereu după ceva. Poate mai multe detalii, mai multă atenție sau doar o poveste spusă pe îndelete. Voi ați citit cartea? Ce impresie v-a lăsat? 

Cartea a apărut la editura Nemira.
Despre carte:
Data apariție: 27 martie 2018
Număr pagini: 400
Traducere: Adriana Buciu Cimponeriu, Radu Cimponeriu