Fetele din Idlewild sau cum să iubești poveștile cu fantome. Nu știu dacă v-am spus până acum că eu mă tem de fantome, de cărțile cu fantome sau orice alte apariții. Citesc thrillere cu criminali sadici, cu cazuri care îmi solicită fiecare rotiță din creier. Dar nu vreau cărți cu fantome.
Și, iată că, dau peste Fetele din Idlewild. Am luat cartea într-o seară, când mă aflam între două lecturi și aveam deja o problemă cu somnul. Deschid, citesc. Lansez câteva aprecieri mentale, de genul: hmmm; au; da, da, da. Mă bucur tare mult că am ales-o pe ea. Până ce o apariție stranie se ivește, parcă îi văd chiar eu rochia fluturând și magie! Închid cartea pentru că era noapte și mi-era frică.

Fetele din Idlewild – o lectură extrem de captivantă
Chiar dacă intuiam că voi da peste un spirit care își caută dreptatea, nu puteam sta departe de carte. Mi-am lăsat temerile la o parte și am decis să o citesc. Ziua, bineînțeles. Și ce mă bucur! Deși a început destul de dur, finalul a fost un omagiu adus prieteniei, un fel de „lipici” care a a dus laolaltă toate bucățile sparte odinioară. De aceea, înainte să trecem la alte puncte, aș vrea să spun că mi-a plăcut mult titlul original: The broken girls. Mi se pare mai relevant pentru tot ce ne-a prezentat autoarea. Și apariția fantomei, fapt care dă cărții o atmosferă sumbră, este legată tot de temerile fetelor, de lucrurile alea care le-au făcut sufletele bucăți. Atât am avut de spus legat de titlu. Coperta mi-a plăcut și a transmis o parte din întunericul care amenință să fie învins. Multe lucruri au stat ascunse, multe au fost pitite în unghere întunecoase și în culoare lungi și reci. Dar totul este pe cale să se schimbe.
Și, de parcă povestea nu a fost de ajuns, autoarea a ales și tehnica mea preferată: povestirea în ramă. V-am spus că valsul acesta cadențat între planurile temporale rămâne „dansul” meu preferat. Îmi place să urmăresc fiecare etapă a procesului, să vad cauzele și efectele, să văd rezultatele sau impactul pe care trecutul îl are asupra prezentului și cum va fi afectat viitorul. Și Simone St. James a știut să jongleze perfect cu informațiile. Cadru după cadru, rând cu rând, te afunzi în poveste și vrei să dezlegi misterul. Ajungi să empatizezi cu fantoma, nu să te temi de ea. Te întrebi dacă chiar există sau dacă este doar frica ta cea mai mare care se materializează sub ochii tăi. Mi-a plăcut, mi-a plăcut foarte mult.
Trecut – Fetele din Idlewild
„Un roman intens și cu adevărat înfricoșător care leagă ițele gotice ale unei crime vechi de 60 de ani cu secrete cu urmează să fie dezvăluite în prezent… Cu o acțiune captivantă și un decor ce te duce cu gândul la fantome, povestea pe care o spune St. James rămâne să te bântuie – puternică, revelatoare și greu de uitat.“ (BookPage)
Vermont 1950, o societate ghidată după alte principii, o societate care își dorește problemele ascunse de ochii lumii. Pentru fetele care sufereau de anumite tulburări, pentru cele care refuzau să vorbească despre episoade traumatizante, pentru cele născute de partea greșită a patului conjugal, pentru cele care nu reușesc să se integreze există un loc sumbru care le poate primi: internatul de la Idlewild.
Pereții reci, grădina urât mirositoare și plină de apă, fiecare loc din Idlewild pare să înghită cu totul lucrurile pe care fetele le-au adus cu ele. Nu primesc foarte multă înțelegere, nu sunt vizitate de părinți decât foarte, foarte rar și nu toate. Amenințate de societate și reguli, dar și de o fantomă care pare să se hrănească direct cu fricile lor, între câteva fete se înfiripă o prietenie care rupe toate barierele. Dar una dintre ele dispare și nimic nu va mai fi la fel…
Ce s-a întâmplat cu fata care a dispărut? A plecat și a uitat cu totul de sumbrul internat sau a fost ucisă și criminalul umblă liber?
Povestea din trecut mi-a plăcut foarte mult. Deși atmosfera are ceva care te poate băga în sperieți, v-am spus deja că goticul nu se află printre preferințele mele, tot vrei să afli ce s-a întâmplat cu adevărat acolo. Te temi de fantomă, dar ajungi să o crezi prietena ta. Te înspăimântă, dar are ceva care te atrage tot mai adânc în poveste. Să fie fantoma Mary vinovată? Și-a folosit puterile pentru a mă ține prizonieră?
Prezent – fantomele din Idlewild
Vermont, 2014.
La douăzeci de ani de la moartea surorii sale, Fiona tot nu se poate împăca cu rezultatul anchetei polițienești. Deb fusese omorâtă cu sânge rece și aruncată pe terenul părăsit al internatului Idlewild. Cineva fusese închis pentru această crimă, dar vinovatul nu își recunoscuse niciodată vina.
Fiona moștenește spiritul jurnalistic al tatălui său. Jurnalistă de profesie, știe să profite de fiecare pistă și știe să întoarcă fiecare informație pe toate părțile. Doar că, de data asta, nu este pregătită pentru avalanșa de informații pe care o primește. Trecutul este plin de secrete și manipulatori, și nu toți sunt pregătiți să dea piept cu efectele deciziilor lor. Fiona vrea doar să se asigure că povestea oferită de anchetatori corespunde realității. Îi datora asta lui Deb. Dar ancheta ei ajunge până în Vermontul anilor 1950, când cele patru fete de la Idlewild căutau propriile răspunsuri.
„În acest roman care te obligă să dai pagină după pagină, secretele descoperite de Fiona duc la o concluzie teribilă, care are mai puțin de-a face cu paranormalul și mai mult cu diabolicul care face parte din ființa umană.“ (Shondaland.com)
Există vreo legătură între cele două crime? Asta veți afla voi.
Un singur lucru mai am de subliniat: nu mă așteptam ca povestea dintre aceste pagini să îmi poarte pașii până la Ravensbrück, lagărul de concentrare din Germania.
Vă recomand cu drag această carte! Merită citită!
Fetele din Idlewild a apărut la Editura Herg Benet și poate fi cumpărată de aici.
Data apariției: octombrie 2019
Număr de pagini: 416
Tip copertă: broșată
Colecție: Passport
Traducere: Laura Nureldin
O poveste foarte interesanta, iar poza este super! Felicitari! <3
Îți mulțumesc, draga Ana!