Fetele din castel – Dodie Smith, recenzie

Fetele din castel este cartea cu cel mai simpatic narator pe care l-am întâlnit în ultima vreme. Mă gândeam că voi citi greu cartea. Am văzut în primele pagini că se voia a fi jurnalul unei adolescente. Deja îmi închipuiam că voi înainta greu cu lectura sau că voi citi mărturisiri fără substanță. Nu poate fi așa când vine vorba de Cassandra Mortmain. La ea nimic nu este superficial. Doar că eu am aflat asta câteva pagini mai încolo.

Locuiești într-un castel. Ai o mamă vitregă bună și iubitoare, pe nume Topaz. Sora și fratele tău sunt cu tine, tatăl tău este cunoscut pentru cartea pe care a scris-o, ai chiar și un slujitor care îți aprinde lumânările, îți face focul și îți aduce apa pentru baie. În plus, slujitorul este chipeș și îți trimite pe sub ușă  poeme de dragoste.

Castelul Godsend este amplasat într-o zonă de o frumusețe aparte, pereții lui păstrează bucăți de istorie. Tu ai timp de ritualuri din Mijlocul Verii și un caiet special pe care îți exersezi scrierea creativă. Parcă descriu un pasaj dintr-o viața idilică. Ce poate merge prost aici? Răspuns: toate.

Fetele din castel – o poveste plină de savoare

Am găsit cartea pe librarie.net și nu știu de ce am amânat-o atâta vreme. Mi-a dat o stare de bine și a câștigat capital de imagine pentru originalitatea situațiilor descrise de-a lungul poveștii. Fetele din castel este primul roman al lui Dodie Smith, a fost scris în timpul Primului Război Mondial și a apărut în 1949. Bucuria mea a fost amplificată de faptul că autoarea a surprins exact viața din acei ani, a oferit poveștii doza de simplitate și a folosit un limbaj accesibil, lucru care a făcut totul mai veridic.

Vă spuneam mai sus că am putea cădea în capcana aparențelor încă de la cuvântul „castel”. Doar că la Godsend nimic nu este normal. Bine, oamenii sunt. Normali, autentici, calzi și extrem de prietenoși.

Deși este amuzantă pe măsură ce o descoperi, cartea are și multe mesaje ascunse printre cuvinte. Cred că cel mai bun îndemn este acela de a nu renunța niciodată la visurile tale. Lucrurile bune se întâmplă. Și ele iau, de obicei, cel mai mult timp.

Cassandra – un narator carismatic

Familia Mortmain a ajuns la castel printr-un simplu noroc. Tatăl, scriitor recunoscut deja, căuta locul special pentru a-și întâlni inspirația. Soția lui nu îi împărtășea entuziasmul, dar acceptă crucea pe care trebuie să o poarte.

„-Dacă asta trebuie să fie crucea mea, atunci probabil că Dumnezeu îmi va da puterea să o port.”

Însă femeia se stinge și îl lasă pe bietul nefericit cu trei copii. Seamănă a poveste clasică? Până aici. Mama vitregă nu era rea, din contră, era prietenoasă și atentă la nevoile fiicelor ei vitrege. Castelul era gol, vântul bătea prin rafturile cămării și Topaz abia avea din ce să încropească ceva de mâncare.

Cassandra își exersa abilitățile scriitoricești, Rose suspina în pumni după o cale de evadare din acestă sărăcie și Thomas îndura kilometrii lungi până la școală. Familia vânduse deja toată mobila și bunurile care puteau aduce câteva lire în buzunar, la final de lună. Capul familiei își petrecea tot timpul închis într-o cameră separată. Citea romane polițiste și ieșea doar când îi era foame.

V-am spus că aveau și un băiat bun la toate? Stephen pe numele lui. Stephen este băiatul fostei lor slujitoare. După moartea mamei, tânărul rămâne la castel pentru un acoperiș deasupra capului și o farfurie cu mâncare. Deși trebuia să fie plătit pentru toată munca sa, Stephen muncește în altă parte și aduce banii la familia Mortmain. V-am spus că aici este totul atipic!

Fetele din castel – o poveste diferită

Cassandra ne dezvăluie toate secretele familiei sale. Când scrii un jurnal este musai să fii sincer. Și ea își dorește să redea cât mai fidel toate discuțiile și toate întâmplările din sânul familiei sale. Fără să le cizeleze în vreun fel și cu farmecul inocent al vârstei sale, Cassandra este punctul de lumină al poveștii. Mi-au fost dragi toate persoanejle, cu excepția domnului Mortmain, dar Cassandra a avut ceva al ei. Autoarea a construit-o foarte bine și a rămas fidelă personajului său până la final. Cassandrei nu îi plăceau finalurile rotunde, clare. Prefera finalurile deschise pentru că putea să mai spere, să își închipuie lucruri și să scrie ipoteze. Și autoarea face exact la fel. A ales un final deschis. Se simte o stare de bine, o doză de optimism în ultimele rânduri. Și tare mi-a plăcut asta!

Viața de la castel ar putea fi foarte monotonă, dar doi bărbați misterioși își fac apariția și totul este dat peste cap. Rose se îndrăgostește, Cassandra începe să vadă o altă față a lumii și Topaz e pe cale să plece la Londra pentru a poza pentru marii artiști.

Fetele din castel este o poveste fermecătoare și proaspătă, genul acela de carte pe care, odată ce ați intrat în universul ei, nu vă rămâne decât să vă îndrăgostiți iremediabil de ea.

Ce se întâmplă mai departe? Aflați voi, eu vă recomand cartea!

Fetele din castel – un roman cât o ședință de terapie

Mi-a părut rău că începusem cartea cu atât de puține speranțe. Mi-a plăcut tare mult. Aduce cu ea un suflu nou. Nu sondează profunzimile sufletului uman, nu pune accentul pe partea psihologică. Redă farmecul vieții de la țară, simplitatea unei familii care își duce viața modest. Surprinde încercările omului de a-și depăși condiția și schimbările pe care le pot aduce banii în viața cuiva.

Este scrisă într-o notă amuzantă, stilul de scriere nu este deloc pretențios. Dar exact asta o face o carte „lipicioasă”, după cum îmi place mie să le spun cărților care se lipesc instant de suflet. Recomand!

Fetele din castel a apărut la Editura YoungArt, colecția Youngretro și o puteți găsi aici. 

Autor(i): Dodie Smith
Traducator(i): Laura Ciobanu
Editura: Young Art
Anul aparitiei: 2019
Nr. pagini: 448 pagini
Tip coperta: cartonata
ISBN: 9786068811697
Categorii: Beletristica, Fantasy, Adolescenti, SF / Fantasy, Carti