Fericitul cuplu mi-a apărut în cale în toiul unei plimbări virtuale pe site-ul prietenilor de la Libris. Dacă închideam ochii, le puteam auzi de la distanță hohotele de râs și pupicii zgomotoși. Îi puteam vedea plimbându-se mână în mână, discutând despre lucruri mărunte sau despre planuri mărețe de viitor. Nu-i cunoșteam. Nici nu știam cum arată. Dar ți-e ușor să îți închipui un cuplu fericit, nu? Așa mi-a fost și mie. Cred că i-am iubit dinainte să-i cunosc. Până nu i-am mai iubit. Sau nu i-am înțeles complet.
Însă, pentru că știam deja din descrierea cărții că voi avea parte de o nuntă și o cumpănă, am încercat să-mi potolesc entuziasmul și să păstrez o doză de scepticism față de fațada fericitului cuplu.
Odinioară, când aveam mai mult timp pentru privit emisiunile de la televizor, urmăream o emisiune cu mirese. Eu nu am avut o nuntă mare, nici măcar una cu toate tradițiile bifate. Am avut o ceremonie religioasă, o rochie care nu mi-a aparținut și mâna omului iubit în mâna mea. Nu neg, mi-ar fi plăcut să ne organizăm mai bine evenimentul. Mai în liniște. Mai diferit. Nu v-am mărturisit asta pentru a vă fura atenția de la poveste. Am făcut-o pentru a vă informa că habar nu aveam de butoiul cu pulbere care vine la pachet cu organizarea nunții. Drumuri interminabile, decizii, mirese care se transformă în adevărate bridezilla. Ba chiar, dacă îmi aduc bine aminte, au fost și cupluri care nu au mai ajuns la altar din cauza acestor disensiuni.
Long story short: mi-a fost o teamă nebună de acest cuplu!
Fericitul cuplu – o întâlnire nu prea fericită
Eu mi-am ales cartea, eu am citit descrierea, eu am răsfoit fragmentul pus la dispoziție de echipa Libris. Și eram aproape sigură că va fi una dintre întâlnirile fructuoase, cu lecții de viață prinse printre rânduri, cu personaje care se vor dezbrăca de secrete și de frici. Însă, din păcate, nu a fost să fie.
Am căutat scuze. Desigur că am căutat. Că eram răcită, că este o carte apreciată de critici și poate de aia nu a fost tocmai pe placul meu. Stați, să nu credeți că sunt un soi de Gică Contra. Doar că, așa cum am mai spus și altă dată, relația mea cu romanele premiate este una care scârțâie din toate încheieturile. Foarte rar îmi ajunge la suflet o carte multi premiată. Evident, criticii știu ce fac, ce și de ce aleg. Dar eu sunt un simplu cititor, care caută emoția, care caută speranța și binele, care caută un crâmpei din acasă și o bucată de cer senin.
„Fericitul cuplu are un deznodământ care ne provoacă să aflăm la ce iluzii sau armuri trebuie să renunțăm pentru a ne dobândi libertatea.” – Observer
Fericitul cuplu – fluctuații de stare
Naoise Dolan abordează teme extrem de interesante și de importante în acest volum. Renunțând la propriile filtre, încercând să disec povestea până în măruntaiele sale, pot să spun că au fost momente în care am avut nevoie de câteva clipe cu mine. Mi se învârteau în minte o mulțime de întrebări: până unde e iubire? Până unde poți renunța? Cât de multe compromisuri poți face în numele iubirii, ale iluziei fericirii?
Însă, pentru ca toate astea să fi ajuns la mine fluid, cu atingeri catifelate și emoții pe măsură, autoarea ar fi trebuit să învăluite totul în straturi mai moi, mai pline, mai încărcate și cu țesătura mai deasă, mai compactă. Dacă nu aș fi privit mai în profunzime, dincolo de replicile spuse pe repede înainte sau pe descrierile nu foarte bogate, aș fi putut percepe un mesaj greșit, dictat de niște personaje capricioase, prinse în frâiele propriilor sexualități, propriilor nevoi.
Așa, la primă vedere, Fericitul cuplu nu ar transmite prea multe. Alegeri greșite, limite împinse constant, abuz de încredere, toxicitate, dependență, complacere. Genul de relație în care unul iubește mai mult și celălalt nu are nimic împotrivă.
Nu pot să plasez lumina asupra vreunui personaj. Niciunul nu mi-a atins sufletul în vreun mod anume. Dacă mi-e permis să spun, personajele au fost niște creaturi lipsite de proprie voință, lăsate să plutească pe apele hazardului și ale oamenilor care au făcut paradă prin viețile lor.
Fericitul cuplu – cine suntem cu adevărat?
Dacă ar fi să aleg una dintre cele mai importante întrebări care se desprind din această lectură, atunci o aleg pe asta:
Cine suntem și ce ne dorim cu adevărat? Nu când nu ne vede nimeni. Ci atunci când ne vedem noi, în propria oglindă.
Fericitul cuplu nu mi-a adus o întâlnire nemaipomenită, poate de asta nu știu cu adevărat cui să o recomand. Poate celor care vor alt gen de povești. Sau una care să-i scoată din zona de confort.
Fericitul cuplu – Naoise Dolan – este disponibilă pe Libris. Tu ai citi-o?
Autor: Naoise Dolan
Editura: HUMANITAS
An aparitie: 2024
Editie: Necartonat
Nr. pagini: 280
Colectie: Raftul Denisei
Literatura: Irlandeza
Titlu Original: The Happy Couple
Traducator: Mihaela Buruiana
Regiune: Europa de Vest
