Femeile din umbră este romanul care mi-a trecut prin minte acum câteva zile. Absolut fără să-l fi văzut undeva, să fi citit despre el sau să mă fi gândit la poveștile lui Kristin Hannah, romanul a strălucit în gândurile mele. Și a fost extrem de surprinzător, mai ales pentru că încercasem acum ceva timp, dacă nu mă înșel chiar la apariția sa, să-l citesc. Dar nu reușisem deloc să stabilesc o legătură cu povestea, cu personajele, cu atmosfera pe care autoarea o impregnase în fiecare rând, în fiecare cadru. Abandonasem lectura, așa cum am spus, convinsă că voi reveni la momentul potrivit. Pentru carte și pentru mine.
Kristin Hannah este una dintre autoarele pe care le caut când am nevoie de povești emoționante, cu personaje care greșesc, se reinventează, trec prin furci caudine pentru a ajunge pe malul liniștit al vieții lor. Autoarea alege de fiecare dată subiecte cu greutate, care permit o inserție delicioasă de emoții și trăiri, decizii surprinzătoare și cantități impresionante de speranță. Fix genul ăla de subiect care se mulează instant pe suflet, care își face loc prin toate crăpăturile sufletului.
„Femeile din umbră este un exemplu de ficțiune istorică de cel mai înalt nivel. Atât de mișcătoare, de dureroasă, și totuși atât de plină de optimism. Bravo! Mi-au plăcut Privighetoarea și Cele patru vânturi, dar Femeile din umbră este favorita mea.“ Nicholas D. Kristof, câștigător al premiului Pulitzer
Femeile din umbră – speranță, curaj și prietenie
Femeile din umbră nu este un roman ușor. Se citește cu sufletul făcut noduri, cu imaginația tot creionând scene, urmărind detalii, soldați, tărgi pline cu oameni care nu mai arată deloc așa cum arată un om în mod normal, răni incompatibile cu viața, strigăte de disperare și urlete de durere. Dacă eu am fost copleșită de tot acest val de moarte, de toată această nebunia fără de înțeles, atunci nu vreau deloc să mă gândesc la ce a însemnat să fii soldat sau cadru medical în Vietnam. Cum să te transformi din salvator în victimă. Cum să salvezi vieți pentru a fi atacat în drum spre cei patru pereți pe care îi numeai acasă și îi împărțeai cu alte două suflete.
„întâlnești oameni, formezi legăturile astea care se strâng în jurul tău, și unii dintre cei pe care îi iubești mor. Toți pleacă, într-un fel sau altul. Nu poți să-i iei cu tine acolo, nu poți. Nu este suficient timp, și amintirile sunt prea mult prea greu de cărat.”
Am ales să nu încep această recenzie cu debutul cronologic al poveștii. Nu vreau să tensionez nimănui zilele de dinaintea sărbătorii de Crăciun, așa că am pășit doar pe marginea acestei răni uriașe. Rana este pe suprafața unei bucăți de lume, cu multe state implicate. Avioanele, bombele, minele, gloanțele în rafale, atacurile nemiloase. Toate o alimentează permanent, o zgândăresc și nu o lasă să se vindece. Ori de câte ori cineva încearcă să o facă bine, altcineva – dintr-un motiv sau altul – pornește un război. Și râuri de sânge curg în spitale, mânjesc sufletele și inundă pământurile.
Cu imaginea asta vie, violentă și incisivă am rămas în minte. Încă o simt pulsând. Nu vă spun că, dacă închideam ochii și mă transpuneam în spitalul mirosind a dezinfectant, a infecție și a moarte, aproape că auzeam disperarea, furia, durerea și coasa morții care nu avea timp să se tocească. M-am gândit că nu aș fi putut dormi în mijlocul acestui haos. Dar cred că oamenii erau atât de obosiți, atât de dornici să se îndepărteze de realitatea crudă încât ar fi dormit și-n mijlocul dezastrului.
Femeile din umbră – mesaj din Vietnam
Îmi place ficțiunea istorică. O descopăr de fiecare dată cu o curiozitate alimentată de setea de adevăr, de nevoia de recunoaștere a eroilor tăcuți. Dar și cu o dorință nebună de a cunoaște istoria lumii, de a le arăta oamenilor că războaiele nu sunt niciodată singurele căi pentru rezolvarea conflictelor. Am citit despre oamenii care au ales să plece pe front, despre cei care au luptat diferit acasă, despre cei care s-au târât prim tranșee sau printre resturile bombardate și oameni întinși pe caldarâm.
Am citit despre corespondenți de război, despre iubire și legături de nezdruncinat. Despre femeile care au luptat, au împletit ciorapi sau au confecționat armament. Despre ele, despre femeile curajoase, s-au spus puține. Și mă bucur tare mult când autorii aleg să le dedice pagini întregi, să devină voci ale celor care au luptat, au sperat și au ales curajul.
„Viața aici este scurtă, și regretele durează pentru totdeauna.
Poate că fericirea de aici, chiar dacă numai pentru un moment, este tot ce avem.
Fericirea pentru totdeauna pare un vis de rahat într-o lume care arde.”
Femeile din umbră – greu pe front, greu acasă
Frances „Frankie” McGrath crescuse sub forța unei singure etichete: cea de fată bună. Deși o lăsau să își urmeze visul de a deveni asistentă, părinții săi aveau câteva limite atunci când venea de liberul arbitru sau de nonconformism. Însă, la petrecerea de dinaintea plecării pe front a fratelui său, Frankie aude cuvintele care îi vor da lumea peste cap: „Și femeile pot fi eroi.”
Dintr-un impuls de moment, Frankie se înrolează în armată și pleacă pe urmele fratelui său, în Vietnam. Spera ca, la întoarcere, chipul ei să strălucească pe peretele cu eroi. Însă, odată ajunsă în mijlocul războiului, Frankie va fi nevoită să lupte cu sine însăși, abia mai apoi în folosul unui guvern pe care ajunge să-l simtă ostil și mincinos.
La întoarcerea de pe front, lovită din toate părțile de moarte și de vești rele, Frankie dă piept cu alte piedici. Lumea nu o vedea aici ca o eroină. Nici părinții săi nu se lăudau cu faptele sale de vitejie sau cu prezența ei în Vietnam. Asaltată de stresul posttraumatic și de privirile răutăcioase, Frankie devine sabotorul propriei vieți și începe să ia numeroase decizii greșite, decizii care o vor duce în puncte critice și în situații greu de manevrat.
Femeile din umbră – o viață plină de lupte
Așa cum am spus mai sus, Femeile din umbră este un roman greu de citit – și asta doar din punct de vedere emoțional, senzorial. Pentru că îl simți până în mijlocul sufletului: apăsând, secând, tocând, distrugând.
Cele care lipsesc. Cele uitate. Cele curajoase… Femeile.
Romanul Femeile din umbră a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.
Data apariției : 9 feb. 2024
Colectie : Blue Moon
Autor(i) : Kristin Hannah
Traducator(i) : Raluca-Nadia Contiu
Tip Coperta : Broșată
Numar pagini : 512
