Femeia din Orient Express – Lindsay Jayne Ashford

Femeia din Orient Express – Lindsay Jayne Ashford este cartea care m-a surprins plăcut zilele acestea. Privisem cu scepticism conținutul ei. Nu sunt omul care emite judecăți fără argumente solide, dar, de data asta, m-am grăbit cu judecata și verdictul. Eram convinsă că este o carte care se va folosi de faima din jurul numelui Agathei Christie și cam atât. M-am înșelat. Am rămas fascinată de călătoria la Bagdad, am simțit documentarea din spatele fiecărui rând, am resimțit pasiunea cu care a fost scrisă toată povestea. 

Femeia din Orient Express surprinde o altă latura de-a Agathei Christie. Toți știm despre ea că a fost și rămâne o autoare faimoasă, dar câți dintre noi am căutat să aflăm și altceva despre ea? Eu nu. Nici măcar nu mă număr printre fanii ei înfocați. Am citit doar vreo două cărți semnate de ea și nu m-au impresionat prea tare. E drept, eram și mai mică și, probabil, nu am apreciat stilul ei de scriere. Romanele polițiste nu se numărau atunci printre pasiunile mele. 

După cum v-am spus, privisem cu oarecare scepticism această carte. Am adorat coperta de la prima vedere, dar mă gândeam că simpatia se va încheia aici. Când am citit pe copertă că Hercule Poirot își va face simțită prezența prin vocea lui  și că autoarea îl va auzi în capul ei pe toată durata călătoriei, am zis că e clar, cartea nu are nicio șansă în fața mea.

Voiam ceva diferit, o altă abordare. Lindsay Jayne Ashford mi-a oferit-o. A lăsat-o în urmă pe Agatha Christie – autoarea, și a îmbrățișat-o pe Agatha- femeia, cu toate slăbiciunile, secretele și dramele ei. 

Eram hotărâtă să caut mai multe informații despre Agatha și să descopăr cât la sută din povestea din Femeia din Orient Express este adevărată. Autoarea Lindsay Jayne Ashford mi-a oferit răspunsul la sfârșitul cărții. Foarte puține lucruri au fost  ficțiune, majoritatea întâmplărilor își au rădăcina în viața privată a faimoasei autoare. Personajele au existat și au jucat un rol important în viața Agathei atât pe durata călătoriei spre Bagdad, cât și în anii care au urmat. 

Agatha Christie, pe numele ei de fata Agatha Mary Clarissa Miller, Lady Mallowan, a fost o scriitoare engleză de romane, povestiri scurte și piese de teatru polițiste. A scris și romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai puțin cunoscute, nebucurându-se de același succes la public. Prima căsătorie a avut loc în 1914, cu aviatorul Archibald Christie. Împreună au avut o fiică, pe Rosalind, născută în 1919. În 1926 soțul ei îi spune că este îndrăgostit de altă femeie, Nancy Neele, și dorește să divorțeze. În urma unei certe dintre cei doi, Agatha dispare de acasă, nu înainte de a anunța poliția că se teme pentru viața sa. Dispariția a creat un interes sporit din partea presei, dar Agatha a fost găsită 11 zile mai târziu într-un hotel de cură. Căsătoria a fost nefericită, încheindu-se cu un divorț în 1928, la doi ani după ce Agatha a descoperit că soțul său o înșela. 

Toate aceste aspecte sunt folosite din plin de Lindsay Jayne Ahford în romanul Femeia din Orient Express și, inspirată de călătoria Agathei la Bagdad, autoarea evidențiază și partea mai puțin cunoscută a Agathei, partea umană. Era, în ciuda renumelui său, o femeie extrem de sensibilă. Îl iubise mult pe Archie și suferea pentru sfârșitul brusc al căsniciei lor. Totul începuse atât de frumos, dar se terminase extrem de urât. Presa era pe urmele ei, Rosalind îi spune despre posibila căsătorie a lui Archie cu femeia care îi fusese amantă. Greșise Agatha atât de mult? Uitase să se mai preocupe de ea ca femeie și asta o costase căsnicia? Ar fi putut împiedica acest deznodământ? 

Pentru că își dorește liniște și pentru că se săturase de toată atenția aceea nocivă, Agatha se hotărăște să călătorească la Bagdad. Cinci zile de călătorie însemnau cinci zile de distanță față de nenorocirile care îi invadaseră viața. Își vopsește părul într-o altă culoare, poartă niște ochelari care nu o avantajau și se înregistrează sub numele de Mary Miller. Nu voia ca să fie asociată cu Agatha Christie, voia să lase totul în urmă. 

În tren o întâlnește pe Katharine Keeling, o femeie care mi-a stârnit curiozitatea de la primele rânduri. Katharine mergea în Bagdad ducând cu ea o povară ce îi măcina sufletul. Colaborase cu marile case de moda, haute couture rămăsese însă de domeniul trecutului. Își dedica viața săpăturilor arheologice din Ur și părea mai mult decât împăcată. Nu era prea vorbăreață atunci când venea vorba despre viața ei personală. Ce ar fi zis Agatha dacă ar ști că soțul lui Katharine se împușcase la șase luni după nunta lor și că, la sosirea în Ur, Katharine va deveni doamna Wooley? Cum se va intersecta drumul celor două femei? Orient Express-ul se pare că este legătura de care nu se vor putea rupe multă vreme. 

Într-una din halte, Agatha are impresia că îl zărește pe Archie în compania unei tinere frumoase, cu păr lung și ondulat. Tânăra era Nancy Nelson, soția unui nobil englez. Nancy era nefericită. Se căsătorise din disperare cu Felix, crezuse că el va fi colacul ei de salvare, dar descoperise prea repede că noul ei soț o înșală. Își găsise alinare la rândul ei în brațele unui tip șarmant care părea să îi înțeleagă tumultul interior. Nancy se îmbarcase în Orient Express spre Bagdad pentru că acolo era verișoara ei, Dalia, singura care ar fi putut-o primi. Nancy își dorea ca bărbatul pe care îl iubea să o însoțească, dar el era căsătorit, avea o soție și o fiică. Ar fi putut el renunța la ele pentru a o urma în însoritul Bagdad? Ce legătură avea Nancy cu Agatha? 

Cele trei femei nu știau nimic una despre cealaltă. Aveau în comun biletele de călătorie, dorința de a lăsa trecutul în urmă și niște secrete de care aveau nevoie să se simtă eliberate. Niciuna nu era gata să lase garda jos. Nu doreau să devină vulnerabile, fuseseră rănite în trecut și rănile lor încă nu se cicatrizaseră. Putea Bagdadul să le ofere o rază de speranță? 

Călătoria în Bagdad este una exotică și plină de mister. Autoarea a reclădit fidel întreaga atmosferă colorată și condimentată, am simțit documentarea și atenția la detalii și am putut vizualiza întreg tabloul. Istoria locală este bine plasată în acțiunea poveștii noastre și îi conferă unicitate și o face compactă, completă. Mi-a plăcut tare mult faptul că autoarea nu a oferit doar o locație și a fost atentă la tot ce însemna viața în Bagdad. 

Este o călătorie palpitantă, una în care măștile cad una după alta și secretele pică precum piesele de domino. 

Cartea a apărut la Editura Nemira în colecția Damen Tango. Poate fi achiziționată de aici. Eu v-o recomand cu tot dragul, fie că sunteți sau nu fani Agatha Christie!

Pe site-ul Nemira vă așteaptă și Târgul de mărțișoare literare cu reduceri speciale de mărțișor! 
Despre carte: 

Traducător: Mihaela Sofonea
Număr pagini: 328