Nu e paranoia dacă se întâmplă cu adevărat, dar ce te faci dacă realitatea este plăsmuită doar de mintea ta? Doamne, cât de mult îmi place când dau peste cărțile astea care îmi servesc tensiunea cu lingurița! V-ați uitat vreodată la perfuzor? Ați văzut cu ce lentoare picură în vene? Așa este și cartea asta. Nu este cea mai faină carte pe care am citit-o, nu mi-a permis să îmi alcătuiesc prea multe versiuni pentru deznodământ (doar patru am creionat, una a fost adevărată, trebuia să mai știu de ce și cum se va termina tot), dar mi-a plăcut mult și am lăsat-o cu greu pe noptieră până a doua zi dimineață. 

Femeia de la fereastră este un thriller bine construit, plin de personaje care par să aibă probleme de comportament și ceva de ascuns. Anna Fox, femeia de la fereastră, este personajul pe care îl poți crede în stare de orice. Nu pentru că este un om rău sau egoist.  Ci pentru că realitatea poate fi deformată de marea de alcool și de pastile în care se scaldă. Nu fusese mereu așa, un accident teribil i-a schimbat viața pentru totdeauna. Își pierduse atunci fiica și soțul și nu mai ieșise din casă. Suferea de agorafobie ( se definește prin teama de a fi singur în situații sau locuri, mai ales în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat sau în care ajutorul poate să nu fie disponibil în eventualitatea că ar apărea un atac de panică – sursa wikipedia). 37730051_2143381559261881_3748840969995288576_o

Cum să ai încredere într-o femeie care pare să își fi rătăcit mințile? Cum să o crezi după ce îi urmărești programul haotic de administrare a medicamentelor? Cum să o crezi când știi că golea sticle întregi de Merlot? Dar dacă ai primi dovezi? Dacă și-ar face curat în minte și ar încerca să traseze linia dintre realitate și paranoia? Ce ai face atunci?

Anna Fox fusese psiholog pentru copii. Știa pe de rost teoria, dar boala ei o lovise în plin. Se temea de mediul exterior. Nu putea accepta continuitatea vieții exterioare când lumea ei se prefăcuse în scrum. Doctorul care se ocupa de ea o sfătuia să își înfrângă teama, și ea făcea același lucru cu prietenii ei de pe un site dedicat celor ca ea. Anna Fox știa ce era mai bine pentru alții, nu știa ce să facă în cazul ei. O măcina vina. Vina pentru că soțul ei descoperise secretul pe care ea îl ascundea, vina pentru că ea primea dragoste, ea care merita cel mai puțin.

Anna are timp liber, timp pentru a observa familiile celorlalți. Acceptase un chiriaș la subsolul casei sale, dar doar pentru că el putea fi legătura ei cu lumea exterioară. Dar îl cunoștea cu adevărat pe David? 

Anna observă lumea pe fereastra casei. Își folosește obiectivul camerei Nikon pentru a surprinde frânturi de realitate. Realitatea celorlați. Familia Russell era nou venită în cartier. Alistair Russell – tatăl, părea un tip rece și discret; Ethan – fiul, părea temător și introvertit. Pe femeia din familia Russell o întâlnește câteva zile mai târziu când Anna încercase să gonească niște puști care aruncau ouă pe casa ei. Jane Russell este frumoasă și dezinvoltă. Petrec câteva ore împreună, discută, joacă șah și beau vin. Jane îi desenează chiar și un portret și îi arată un medalion care conținea fotografia lui Ethan.

Peste câteva zile, după câteva pastile înghițite cu alcool, Anna vede pe fereastra casei sale cum Jane Russell este înjunghiată în propria ei casă. Nu știe cine era criminalul, vede doar pata de sânge de pe bluza albă și mâna care lasă o dâră de sânge pe geam atunci când se prăbușește. Vrea să o ajute și e convinsă că Alistair este vinovat. Din păcate, Anna este găsită inconștientă în parcul de lângă casa Russell și este nevoită să de declarații. Nimeni nu o crede, toți îi știu trecutul și obiceiurile. Și cum să o creadă când Jane Russell apare în fața ei? Problema e că această Jane nu semăna deloc cu Jane cea care venise în casa Annei. 

Confuză și dornică de a afla adevărul, Anna începe să își facă ordine în viață, dar lucrurile se complică și mai mult când realizează că nu Alistair ar trebuie să fie singurul suspect. 

Dacă v-a plăcut romanul Fata din tren, o să vă placă și acesta. Mie ăsta mi-a plăcut mai mult. Mi s-a părut mai atent construit, mai clar.

O poveste enigmatică, un criminal liber și o dispariție misterioasă. Întrebări la care vrei să afli răspunsul și personaje pe care le recompui bucată cu bucată pentru a le afla adevăratele intenții. Finalul îl întrevăzusem la un moment dat, dar tot m-a surprins când l-am citit. Trebuie să vă rog să fiți atenți la fiecare detaliu, autoarea va avea grijă să readucă în discuție unele elemente. Unele par aruncate la întâmplare, da nu este deloc așa. 

Cartea poate fi cumpărată de pe Libris sau de la chioșcurile de ziare. 
An aparitie: 2018
Autor: A.J. Finn
Categoria: Literatura Romana
Colectie: Buzz Books
Editie: Necartonata
Editura: LITERA
Nr. pagini: 544
Traducator: Alina Simut

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

40 COMENTARII

  6. N-am citit ,,Fata din tren” inca, ma asteapta pe raft. Sunt curioasa si de aceasta, ca am vazut-o pomenita, dar pana acum n-am stat sa citesc mai multe despre ea. Ai scris asa de frumos despre ea, mi-a placut mult!

  7. Si mie imi place mult genul acesta de carti, iar cartea aceasta mi-a atras atentia inca de la aparitie. Si coperta imi place. Am trecut-o pe lista de viitoare lecturi si abia astept sa o cumpar si sa o citesc.

    • Abia am reușit s-o termin.Am cumparat-o în primăvara asta și am citit vreo sută de pagini peste vara. Acum, după ce am pus-o pe un raft, concluzionez: Pare că o știu de undeva(mă refer la temă), NIMIC cu care să rămân, care să mă facă s-o recitesc, sunt tratate superficial-subiecte sensibile în societatea americană și cea europeană(occidentală). Regret timpul pierdut și iluziile privind acest roman, mi-se întâmplă foarte des asta (în prezent), multă reclamă și poleiala. Eu obișnuiam să devorez cărțile de cum am învățat să citesc, acum abia le mai deschid, pe altele le arunc după ce parcurg vreo 50 de pagini pentru că mă respect ca persoană si nu preiau temerile altora(la un preț destul de nesimțit).

      • Îmi pare rău că nu ți-a fost pe plac. POate așteptările, poate starea… Mie mi-a plăcut. Nu este cea mai bună carte de genul acesta, am citit altele mult mai bune. Dar la momentul acela mi-a plăcut.

  24. Chiar asteptam o parere de la cineva pentru cartea asta pentru ca am cumparat-osi cumva o dau de colo colo de doua saptamani. Multumesc, Anca! O sa-l citesc cu siguranta.

Lasă un răspuns