Femeia care aduce scrisori a devenit una dintre persoanele mele preferate. Și-a dezvăluit cu grijă și delicatețe întregul parcurs într-o lume care i-a fost străină. A crezut, a luptat și a iubit. Și-a dorit să nu fie uitată. Și-a dorit ca povestea ei să rămână, să mai cânte, să mai ducă scrisori, să mai atingă oamenii iubiți, să-i mai mângâie și să le mai întindă propriile mâini pentru ajutor. A adus scrisori și a ascultat povești. A schimbat și a binecuvântat destine. În urma ei, dincolo de doliu și durere, rămân amintirile. Scrise cu o cerneală pe care timpul nu o poate șterge, nici îndepărta. Amintiri scrijelite pe suflet, acolo unde cuvintele rămân pentru totdeauna.
Sunt astfel de povești, îmbibate cu emoție și viață, care ajung direct în sufletul cititorului. Fără prea multe explicații, fără rute ocolitoare, fără artificii care să stoarcă imposibilul din rânduri. Povești care șochează și cuceresc prin naturalețea lor, prin puterea de surprinde frumusețea și brutalul vieții, prin fluiditatea cu care dezvăluie momentele cruciale, dar și momentele în care fericirea, optimismul și speranța își dau mâna.
„Un excelent roman despre maturizare, evocând atmosfera de epocă, plin de profunzime și înțelepciune, care se adresează fiecăruia dintre noi, astfel încât un fragment de viață ajunge să cuprindă și să reflecte un întreg univers.“ – Maria Grazia Ligato, Io Donna
Femeia care aduce scrisori – o lecție de putere
Femeia care aduce scrisori este, dacă îmi este permis să spun asta, un roman de debut din toate punctele de vedere. Este un roman de debut pentru autoarea care l-a păstrat și la „copt” la momentul potrivit. Dar este un roman de debut și pentru Anna, străina care își urmează soțul, care primește cu brațele ușor strânse un pământ care nu-i al ei și o moștenire de care o leagă doar o relație de căsătorie.
Anna debutează aici, în familia soțului său, cu stângăcia dată de anul în care trăiește. Cu doliul în suflet și alt prunc în brațe, Anna vine, atrage priviri și cucerește. Nu asta îi fusese intenția. Voise doar să fie fericită, să se simtă acasă, să se simtă utilă și întreagă. Dar prezența ei fusese magnetică, amplificată de frumusețea greu de descris în cuvinte, de puterea pe care ochii ei abia puteau să o țină în frâu în spatele pleoapelor. De spiritul ei liber, de convingerile feministe și mult prea îndrăznețe pentru Italia acelor ani, o Italie condusă de bărbați și de cutume.
„Într-o structură tradițională și sub un limbaj simplu, Femeia care aduce scrisori ascunde forța poveștilor marginale, salvate de la uitare.“ – Nadia Terranova, Tuttolibri
Femeia care aduce scrisori – iubire și sacrificiu
„Francesca Giannone adună laolaltă fragmentele unei vieți de-alungul a treizeci de ani de memorie personală și istorică, cu obstinație și delicatețe.“ – la Repubblica
Femeia care aduce scrisori este o poveste impregnată cu stilul dulce al italienilor, cu o lentoare pe care numai sufletele molcome o pot aprecia, cu o atenție sporită pentru detalii, cu o prețuire acordată fiecărei clipe. Astfel că, vrăjită de stilul autoarei, nu am simțit deloc nevoia să alerg printre etape. Am vrut să am timp să rămân, să privesc lumea prin ochii Annei, a femeii care îndură, trăiește și îndrăznește să viseze.
Am avut personaje preferate, personaje pe care le-am simțit încă de la început ca pe niște personaje de sacrificiu. Personaje care trăiesc vieți pe care nu și le doresc, care nu îndrăznesc să întindă mâna și să-și aleagă fericirea cu mâna lor. Nu am căutat alt adevăr, nici nu am contaminat povestea cu nemulțumirile mele. M-am așezat cu ei la masă, am trântit uși, am pregătit uniforme, am bătut micuța localitate la picior, am ascultat istorii și am asistat la îndeplinirea unor visuri. Am fost martora declarațiilor de iubire, dar și a greșelilor pe care numai un suflet care iubește nebunește le poate face.
Am văzut priviri lacome de iubire și suflete prea ancorate în trecut. Ziduri înălțate grăbit și secrete care pot zdruncina din temelii familii întregi.
Finalul a lăsat niște umbre, niște întrebări fără răspunsuri. Dar nu în ceea ce o privește pe Anna, asta vreau să clarific. Legat de ea, așa cum o să aflați și voi, a rămas doar un gust amar și multe întrebări de genul „cum ar fi fost dacă?”. Chiar dacă te vei situa în tabăra celor care nu ar fi văzut o altă viață pentru Anna, sigur te vei opri o clipă pentru a încerca să vezi un altceva, un alt destin, un alt parcurs.
Femeia care aduce scrisori – o saga de familie
Femeia care aduce scrisori este un roman plin de emoție, de căutare și de sacrificiu. Anna, una dintre cele mai interesante femei întâlnite în ultima vreme în literatură, are multe lecții de predat. Se maturizează și crește alături de noi, rupe bariere și visează la condiții mai bune pentru femeile din jurul său. Nu se lasă doborâtă de bărbații care-i spun că merge mult prea departe pentru o femeie. Și nici nu se lasă afectată de părerile celor care o învață să-și aleagă prietenii.
Anna este toată suflet și iubire. Nu există prea multă luptă, nici prea multe demersuri, nici prea multe înfrângeri. Există doar un om care devine poștaș atunci când nimeni nu-i dă vreo șansă, care bea o grappa alături de cafea (chiar dacă pentru asta trebuie să înfrunte toate privirile piezișe ale celor de la bar). Anna este singura care-i oferă prietenia sa Giovannei – o femeie stigmatizată. Singura care visează la o Casa a Femeilor, o casă care avea să devină punct de plecare și colac de salvare pentru toate femeile ale căror vieți erau afectate. Anna este un personaj pe care îl veți iubi, sunt sigură. De aceea, să știți că nu vă dau voie să nu-l cunoașteți. ❤️
Romanul Femeia care aduce scrisori a apărut la Editura Univers și poate fi cumpărat de aici.
Autor Francesca Giannone
Traducător Mihaela Găneț
Număr pagini:
Roman laureat al Premiului Bancarella 2023. Peste 400.000 de exemplare vândute în Italia. Drepturile de traducere vândute în 37 de țări – o poveste emoționantă despre curaj și emanciparea unei femei, dar și despre doi frați inseparabili cărora le-a fost sortit să iubească aceeași femeie.
