Femeia care a mințit m-a dus și pe mine de nas. Și nu îmi este deloc greu să recunosc asta. Cine nu-și dorește să descopere povești care să-l poarte pe piste greșite, să-l facă să ridice degetul acuzator împotriva personajelor implicate? Cine nu-și creionează scenarii și liste de suspecți? Cine nu își leapădă hainele obișnuite în favoarea unui pardesiu lejer, a unei lupe (fie ea și fictivă) și a unei perechi de încălțări demne de un anchetator iscusit?
Claire Douglas, după cum ne-a obișnuit deja, știe să livreze publicului său povești care nasc multiple semne de îndoială, neîncrederi și planuri întunecate, țesute cu atenție și migală. Din fericire, mă bucur să vă spun că am impresia că poveștile sale devin din ce în ce mai bune, mai închegate și mai provocatoare.
Eu, iubitoare de adrenalină și dependentă de suspans, abandonez realitatea la marginea paginilor cărților sale și mă transpun în lumea care înflorește sub ochii mei, împinsă de la spate de scenariile care devin nenumărate. E inutil să mai precizez faptul că pendulez la marginea taberelor, încercând să adun toate frânturile plantate de-a lungul textului, încercând să identific vinovații, motivele și modurile de abordare. Pentru că am mai fost păcălită și altă dată, mă asigur că nu-mi epuizez resursele de scepticism și nu mă grăbesc să acord credit, indiferent cât de simpatice ar părea personajele la prima vedere.
„O lectură captivantă, cu o intrigă foarte inteligentă, debordând de tensiune.“ Gilly Macmillan
Femeia care a mințit – în cine poți avea încredere?
Cum ar fi dacă poveștile ascunse între paginile romanelor ar prinde viață? Da, știu! Mereu ne întrebăm asta. Fie am trăi într-un regat de basm, fie am descâlci ițele unor dosare încâlcite, fie am fi martorii celor mai frumoase povești de iubire sau lecții de viață. Dacă pentru noi ar fi ceva minunat, nu la fel ar fi și pentru Emilia Ward.
Emilia poate trece drept o femeie obișnuită, o mamă devotată, o soție implicată în tot ce aduce o familie numeroasă cu ea. Însă, după cum aflăm din primele pagini, tot Emilia Ward este și „mama” unei serii polițiste. Extrem de îndrăgită și întinsă pe mai multe volume, seria care o are protagonistă pe Miranda Moody ajunge să atragă atenția într-un alt fel, deloc flatant. Iar ceea ce a fost până acum binecuvântarea carierei de scriitor devine cel mai mare blestem, dar și factor declanșator pentru confesiuni. Indiferent de cât de mult vor ajunge acestea să coste.
„Cel mai bun roman al ei de până acum. Este palpitant, cu o atmosferă distinctă și extrem de original.“ Gillian McAllister
Femeia care a mințit – la granița dintre realitate și ficțiune
Emilia Ward știe ce a scris în poveștile sale. Îi cunoaște pe de rost calitățile detectivei sale, dar și punctele sensibile care ar putea să o alarmeze pe aceasta. Când îi este limpede că viața îi este pusă în pericol și că tiparul după care persoana rău intenționată se ghidează este rupt din poveștile sale ficționale, Emilia Ward nu mai poate fi atât de liniștită. În plus, lucrurile escaladează cu un ritm amețitor, iar miza este una uriașă, pe care Emilia nu este gata să o deconspire prea curând. Dacă ar fi făcut-o, cel mai probabil nu ar mai fi privită la fel. Știa că folosise pârghiile greșite pentru a ajunge în punctul acesta, dar cine ar putea să o condamne?
„Fii sinceră, atâta tot. O să te înțeleagă. În definitiv, e vorba de cariera ta.”
De la gesturi micuțe, care ar putea trece drept unele de sfidare (ba unii le-ar putea interpreta ca un fel de admirație nebunească), se ajunge într-un punct de „fierbere”, de unde nu mai există cale de întoarcere. Până la urmă, un criminal ucidea oameni nevinovați și se „ghida” după evenimentele cărora Emilia Ward le dăduse viața în romanele sale de ficțiune. Era o pură coincidență sau cineva voia să o înfunde pe scriitoare?
Femeia care a mințit – cine se ascunde în spatele acestor atrocități?
„Un thriller amețitor, plin cu suspansul care a devenit marca înregistrată a lui Claire Douglas. Stai treaz toată noaptea ca să-l termini.“ Lucy Clarke
Dacă am întors paginile fără să-mi dau seama de timpul care zbura pe lângă mine, finalul l-am citit fără să clipesc măcar. Am răsucit povestea pe toate părțile și aveam suficiente probe, din punctul meu de vedere, pentru a indica spre anumiți vinovați. Toate „cazurile” construite la granița poveștii, cu toate acele probe plantate excelent dar greșit, stăteau în picioare și aș fi putut încătușa câteva persoane nevinovate. Bine, asta în măsura în care există un nevinovat fără umbre pe conștiință.
După cum am spus mai sus, îmi place să îmi păstrez sentimentele bine „baricadate” și să ofer încrederea celor care o merită cel mai mult. Asta nu înseamnă că nu o dau în bară din când în când. Aparențele înșală și ustură rău la mândrie. Am simțit că vinovatul principal ar fi avut și loc, și timp pentru a comite toate acele fărădelegi. Dar am avut, pentru o bună bucată de vreme, privirea îndreptată spre altcineva.
Mi-a plăcut povestea, a fost exact ce mi-a trebuit acum câteva zile. Recomand!
Romanul poate fi cumpărat de aici.
Data Apariției : 22 ian. 2025
Colectie : Buzz Books
Autor(I) : Claire Douglas
Traducator(I) : Sanda Spiridon
Tip Coperta : Broșată
Numar Pagini : 352
