Femei pe rug este romanul pe care l-am așteptat cu cea mai mare nerăbdare! Am citit mult, am insistat pe anumite subiecte, m-am reîntors la genurile preferate. Dar simțeam că am nevoie de alt gen de poveste. Îmi doream să fiu transportată în altă perioadă, voiam să cunosc altă bucată de istorie și alte personaje. Îmi doream o poveste încărcată de dramă, emoție și trăiri intense.
Descrierea acestui roman a funcționat precum un cântec de sirenă. Vedeam în plasa lui toată încărcătura pe care eu o așteptam. Și nu i-am putut rezista. L-am comandat imediat ce a fost disponibil și l-am început de îndată ce a ajuns acasă.
Inspirată din fapte reale, furtuna din Vardø și procesul vrăjitoarelor din 1620, Femei pe rug este o poveste de dragoste cu accente feministe, înconjurată de răul oamenilor și prigoana naturii din nordul îndepărtat.
Femei pe rug – când viața și moartea erau la fel de crude
Știți cum a fost cartea asta? Ca o baie în mare. Lași briza să îți sărute părul și umerii, te lași vrăjit de imensitatea mării, te pierzi în albastrul ei și te bucuri de valurile înspumate. Aluneci, te scufunzi sau te izbește un val. Înghiți puțină apă și te grăbești la mal. Ai acum un gust amar-sărat în gură, pielea începe să te strângă și, pentru câteva secunde, uiți de frumusețea vieții de pe plajă.
Exact așa a fost cartea asta pentru mine. Prima reacție a fost: wow, îmi place mult! Stilul de scriere era fascinant, aproape obsedant de viu, de incisiv, de cutremurător. Povestea părea una care va lăsa urme, personajele creionate până la cele mai fine detalii și expuse în fața noastră și a sorții nemiloase.
„Obsesivă și splendidă în egală măsură… o tălmăcire în detaliu a unei esențiale povești universale.” Irish Times
Femei pe rug – o viață plină de reguli
Undeva, nici nu știu să vă spun unde anume, plasa s-a rupt, vraja s-a destrămat și încărcătura noastră a început să se piardă. Poate pentru că autoarea a preferat să rămână la suprafața poveștii, poate pentru că a inserat o anumită temă (și nu vreau să vă spun care) doar pentru că vinde, pentru că se cere? Nu am nimic cu această temă, să nu înțelegeți greșit, dar nu mi se pare corect să fie introdusă peste tot doar așa, de amorul artei.
În continuare cred că femeile astea au fost eroinele poveștii. Le admir, le apreciez puterea și modul în care au ales să își ducă luptele. Cu drepturi limitate, cu reguli impuse și cu zeci de canoane de urmat, femeile din 1617 erau departe de tot ceea ce înseamnă libertate și fericire.
Obligate să înfrunte foamea și viața, femeile din micuța așezare Vardo încep timid să rupă barierele. Dar să nu credeți că le este permis… Iar decizia de a ieși pe mare pare marea schismă a comunității.
O furtună nemiloasă
Toți bărbații satului – exceptând câțiva copilași – dispar în cea mai cumplită furtună de pe mare. Înghițiți în câteva secunde de apele tulburi și înapoiați uscatului după câteva zile, bărbații pun femeile în cea mai dureroasă ipostază. Erau nevoite de acum să asigure supraviețuirea întregii comunități. Dar nu toate vocile sunt de acord. În timp ce unele sunt gata să repare pânzele și să iasă la pescuit, altele așteaptă un bărbat care să le conducă.
Și bărbatul apare. Un pastor este trimis aici, dar cum ar putea el să le înțeleagă stilul de viață și nevoile? Pentru că are nevoie de ajutor, „judecătorul” ținutului – lensmann – îl trimite pe Absalom Cornet, un om obsedat de reguli, biserică și credință, pentru a face ordine.
Absalom era cunoscut pentru aversiunea față de vrăjitorie, obiceiuri păgâne și practici necreștine. Pentru că are nevoie de o soție, Absalom o alege pe Ursa, o tânără necoaptă și nepregătită pentru viață grea de pe insula Vardo. Ursa este nevoită să înfrunte viața grea alături de un bărbat obtuz, dar și vitregia unei comunități și a unei așezări total diferite de ceea se însemnase acasă pentru ea.
Femei pe rug – trădări și sacrificii
Așa cum v-am spus, autoarea a ales un subiect extrem de interesant și l-a mânuit așa cum a știut mai bine. Și-a aruncat plasele, dar nu a ancorat greutăți și nu a mers în apă adâncă. A preferat să rămână la suprafață, să ne redea câteva episoade din viața personajelor, să ne oblige să ascultăm pulsul comunității.
Da, am avut parte de acuzații de vrăjitorie, am primit acces la o bucățică din viața unei lapone, am citit despre rune și despre alte obiceiuri. Dar voiam mai mult, un pic mai mult. Era atât de interesant jocul ăsta de lumini și umbre. Îmi era dragă Ursa și îmi era dragă complicitatea dintre femei. Autoarea poate că nu a mânuit după placul meu acest subiect, dar a știut să evidențieze prietenia dintre femei și puterea pe care o avea fiecare.
A știut să sublinieze importanța uniunii dintre femei și cât de ușor se prăbușesc atunci când aleg să rămână singure.
Femei pe rug
Finalul mi s-a părut nepotrivit. Și nu pentru că aveam o așteptare anume. Ci doar pentru că așa îl consider eu. Poate că autoarea a decis să închidă așa niște cercuri, dar tot nu sunt de acord. Personal, aș fi vrut un pic mai mult de la poveste. Stilul de scriere, puterea autoarei de a mânui cuvintele meritau asta.
Femei pe rug a apărut la Editura Corint și poate fi cumpărat de aici.
AUTOR(I): |
KIRAN MILLWOOD HARGRAVE |
| EDITURA: | CORINT FICTION |
| AN APARIȚIE: | 2022 |
| NUMĂR PAGINI: | 400 |
| TRADUCERE: | CARMEN ION |
