Fata din gheață (#1 seria Erika Foster) – Robert Bryndza

Thrillerul este genul pe care îl caut întotdeauna atunci când intru în starea de amorțeală. Fie pentru că abordez genuri mai puțin interesante, fie datorită temperaturilor ridicate din termometru, starea asta de moleșeală mă cuprinde tot mai des, așa că, presimt o avalanșă de thrillere în viitorul apropiat. 

Când am intrat pe site-ul celor de la Libris, habar nu aveam că voi găsi și Fata din gheață. O remarcasem deja și doar o privire aruncată copertei a fost de ajuns pentru un fior. Coperta îmi inspira răcoare  în mijlocul verii și un caz terifiant. Îmi place să pătrund în mintea personajelor și să încerc să îmi deschid propria anchetă. Vreau să aflu dacă descopăr criminalul și dacă pot uni toate piesele puzzleului. Nu aveam cum să trec peste ea, nu?

Sunt o mare fană a seriei Helen Grace, serie semnată de M.J. Arlidge. Dacă în seria Helen Grace teroarea și sadismul sunt la alele acasă, în seria Erika Foster apele sunt mult mai liniștite. Atât de liniștite pe cât pot fi când un criminal umblă liber prin oraș. Erika Foster este la fel de pricepută, la fel de ambițioasă și de hotărâtă, dar trecutul ei este mult mai liniștit decât al lui Helen Grace. De ce am simțit nevoia să fac o comparație? Pentru că mi s-a părut că sunt alcătuite cam după același tipar. Crime, criminali liberi și anchete construite fără a le fi oferite prea multe detalii cititorilor. 

Dacă la Helen Grace mi-a fost greu să descopăr criminalul, în cartea lui Robert Bryndza nu mi s-au oferit prea multe posibilități ci doar mai mulți suspecți pe care îi întâlnești de la primele pagini. O listă generoasă, după cum v-am spus, trebuie căutat numai motivul și legăturile dintre victimă și agresor. 

La gel ca în seria lui Arlidge, mi se pare minunat că personajul principal, inspectorul șef, este o femeie. Atente la detalii, mânate de un strop de compasiune și de dorința de a face dreptate după ce trec totul prin filtrul trecutului lor, cele două femei sunt inspectorii mei preferați. Helen Grace m-a șocat, Erika Foster m-a înduioșat. 

Erika Foster era de origine slovacă. Venise în Anglia pentru a deveni bonă, dar ajunge inspector de poliție. Făcea dreptate. Pentru ea și pentru alții. Se căsătorise cu un coleg și devenise doamna Foster, dar dragostea lor durase prea puțin. Mark fusese ucis într-o misiune și ERika purta vina pe umerii ei. Nu acceptase soarta lui, dar revenise la muncă, avea nevoie să uite și să se ierte. 

I se încredințează cazul unei dispariții, caz care se transformă în crimă atunci când corpul fetei dispărute este găsit accidental de un băiat. Afară era iarnă, frigul înghețase lacul și, acolo, sub gheață, fusese descoperită Andrea Douglas-Brown. Andrea era fiica unui important om politic, Douglas-Brown trăgând sforile în cele mai înalte cercuri. Fusese Andrea victima oarecare a unui criminal sau era vorba despre polițe neplătite, despre răzbunare? 

Erika începe ancheta cu stângul, nu este de acord cu tratamentul preferențial pe care îl primește această familie și nu suportă ideea implicării lui Douglas Brown în ancheta ei. Nici familia Douglas se pare că nu simpatizează prea mult pe Erika, de vină era originea ei. Dar nu știu că inspectoarea de poliție este cea mai încăpățânată și mai nonconformistă inspectoare din acea secție. Erika nu poate fi „domesticită”. 

Deși familia încearcă să o zugrăvească pe Andrea numai în culori pozitive, altceva descoperă Erika în incursiunile ei în speluncile pe care le vizita victima. Andrea iubea să fie în centrul atenției, iubea să fie adorată de bărbați și îi schimba ca pe șosete. Aparent, ea făcea doar ce voiau părinții ei. Dar avea o altă viață în afara zidurilor casei. Un al doilea telefon de care nu știa nimeni, relații cu oameni din diferite medii sociale și o viață tumultuoasă. 

Cu cât stă mai mult în sânul familiei, cu atât observă Erika și mai bine crăpăturile din spatele acestui zid de perfecțiune, dar acțiunile ei nu sunt tolerate nici de Marsh, șeful ei direct, așa că inspectoarea este pa cale să își piardă cariera și insigna. Singurul lucru care o menține la suprafață este o legătură fragilă pe care o găsește între cazul actual și altre trei cazuri din trecut în care victimele erau prostituate. Toate femeile erau din alte țări. Era un criminal care ura prostituatele, dar Andrea nu era prostituată. Care era legătura? Cine era vinovatul și care era motivul pentru care le elimina cu atâta sânge rece? 

După cum v-am spus, mi-a plăcut cartea, dar aș fi avut nevoie de mai multe pârtii, de mai multă acțiune. Mi s-a părut destul de liniar scenariul și nu mi-a fost deloc greu să ghicesc făptașul. Am eliminat rând pe rând. E drept, nu mă așteptam ca lucrurile să se complice puțin pe final, dar am avut gustul victoriei pe limbă cu mult înainte de a fi elucidat misterul. Mi-a plăcut stilul de scriere al autorului și, cu siguranță, voi mai căuta și alte titluri semnate de el. Abia aștept romanele următoare din această serie pentru că mi-a plăcut mult de Erika. Recomand cartea iubitorilor acestui gen!

Despre carte: 
An aparitie: 2018
Autor: Robert Bryndza
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editie: Necartonata
Editura: TREI
Nr. pagini: 430
Titlu Original: The Girl in the Ice
Traducător: Lidia Grădinaru