Fata de la Savoy – Hazel Gaynor, recenzie

Fata de la Savoy este un roman greu de lăsat din mână. Roman de atmosferă, Fata de la Savoy te poartă  pe străzile Londrei anilor 1920. Fix perioada mea preferată! Când „doamnele se tund bob, se dau cu ruj strident, dansează Charleston și se îmbracă după moda garconne, fiind avide după jazz, spectacole de cabaret și piese puse în scenă la Covent Garden.”

Hazel Gaynor reușește să recreeze toată acea atmosferă apăsătoare, tensionată, dar traversată de o vibrație specială. E foarte ușor să te imaginezi pe străzile aglomerate ale Londrei. Cu fuste plisate, lungi, buze colorate și pălării la modă. Mi-am închipuit că am intrat pe ușa din față a hotelului Savoy. Dar nu mi-a plăcut prea mult acolo. Adevăratul puls al unei societăți este în stradă, dincolo de norme sociale, de reguli, de straturi de sclipici și haine la modă.

Fata de la Savoy – un roman greu de lăsat din mână 

Fie că sunteți sau nu pasionați de vremea respectivă, Londra interbelică vă va cuceri cu șarmul său, cu valurile de speranță care răzbat din pieptul celor care doresc să depășească perioada grea a războiului care i-a marcat.

Cartea asta este despre dragoste, despre sacrificii și despre cei care fac orice pentru a-și îndeplini visurile. Este despre puțin din toate, dar mai ales despre visători. Despre cei care nu obosesc să caute metode pentru a izbândi, despre cei care lasă în urmă tot ceea ce se presupune că sunt pentru a deveni ceea ce își doresc să fie. Și cum ar fi putut autoarea să ne ilustreze mai bine modelul acestor oameni dacă nu aducând în fața noastră personaje diferite, foarte diferite, dar cu visuri asemănătoare?

M-am gândit că autoarea nu va reuși deloc să mă surprindă cu răsturnări de situație. Dar a făcut-o și nici măcar o secundă nu îmi trecuse prin cap asemenea scenariu. Are vreo două întorsături de situație pe care nu le-am anticipat deloc.

Fata de la Savoy- Dolly, eterna visătoare

Scrisă din perspectiva personajelor, care nu sunt deloc multe la număr, povestea ne poartă pașii când în trecut, când în prezent. La un moment dat, se mai despart un pic planurile și apar noi căi narative de urmat. Toate acestea nu fac decât să îmbogățească povestea, să îi confere o și mai mare „intimitate”, profunzime. Drept să vă spun, m-am îndrăgostit de epoca din carte, de personajele sale. Mi-au devenit prieteni, m-au făcut să sper, să râd, să plâng, să strâng din dinți și să fiu mândră.

Dorothy Lane – Dolly, după cum prefera ea să i se spună, este eterna visătoare. Numai că Dolly nu trăiește în fantezia lui „ce ar fi dacă?”, ea trăiește sub spectrul lui „de ce nu?”. Dolly este nevoită să muncească drept fata în casă bună la toate, dar în sinea ei, micuța Dolly se visează jucând și dansând pe marile scene ale lumii. Și face orice pentru a obține un rol într-o audiție. Dar ca ea sunt mii de alte fete și hainele ei sărăcăcioase nu o ajută foarte tare.

„Tânjim după viața fascinantă a dansatoarelor din trupă și a protagonistelor; după o viață care oferă ceva mai mult decât jupoane de cusut, șireturi de călcat și scări de lustruit. Însă nu îmi doresc doar să scap de o viață de trudă. Vreau să îmi iau zborul. Așa că mă îngrijesc de această fluturare neastâmpărată din inima mea, de parcă ar fi o pasăre cu aripa rănită, în speranța că într-o bună zi se va vindeca și își va lua zborul.”

Războiul – ucigaș de trupuri și de spirite.

Dolly este definiția optimismului. Mi-a plăcut foarte mult de ea. Plecase de acasă pentru a uita de rănile pe care războiul le crestase adânc în sufletul ei. Iubise și sperase că va avea o viață liniștită alături de Teddy, omul pe care îl iubise dintotdeauna. Chiar dacă asta însemna să renunțe la cariera pe care o visa. Teddy îi oferea siguranță, o învăța să privească dincolo de lucruri, să asculte, să caute răspunsuri și să se aventureze dincolo de limitele impuse de alții. Numai că, războiul a avut alte planuri și Teddy a fost trimis pe front. Nu avea să uite niciodată Dolly pasiunea cu care tinerii ăștia se avântau în luptă. Războiul de pe frontul de luptă era dur, nemilos, ucigaș de trupuri și de spirite.

„Războiul ne-a creat tuturor un trecut pe care dorim să îl putem îngropa. Și eu am iubit pe cineva din copilărie și am iubit și un băiețel care îi poartă numele. I-am iubit pe amândoi și i-am pierdut pe amândoi pentru că și eu am fost lașă. 

În Londra, Dolly ajunge să lucreze la Savoy, emblematicul hotel unde se cazau vedetele vremii. Fix oamenii pe care Dolly iubea să îi urmărească, să îi copieze.

Loretta May – definiția succesului

De partea cealaltă a baricadei, o avem pe Loretta May. Nu este numele ei adevărat, dar Loretta a preferat să își construiască o altă viață, una pe care să o trăiască așa cum își dorește ea. Se săturase de etichetele impuse de numele familiei sale cunoscute și bogate. Tânjise întotdeauna după o viață plină de dragoste, o copilărie fericită. Toată atenția pe care și-o dorise în copilărie o primește acum, la maturitate. Este adulată, recenziile pieselor ei sunt pozitive și viața o răsplătește din plin. Ai spune că are tot ce și-ar putea dori. Dar Loretta este nefericită. Rolurile nu se termină niciodată, nici măcar în viața reală. Trebuie să fie atentă la cum se îmbracă, cum se poartă, ce spune sau cum spune. Se pare că îngrădirile de care fugise cândva și-au lărgit doar un pic hotarele.

Loretta nu îl mai are nici pe omul iubit și ascunde un secret pe care nu știe cum să îl împărtășească familiei sale.

Loretta va juca un rol determinant în viața lui Dolly și mi-a plăcut să văd cum își joacă soarta cărțile.

Teddy

Teddy este un personaj care îți înmoaie sufletul, Mi-a plăcut foarte mult de el!

Fata de la Savoy este un roman cu o căldură aparte. Mi-a plăcut atmosfera caldă, am îndrăgit personajele, m-am închipuit probând ținutele și dând probe pentru mici roluri. M-a emoționat pe alocuri, m-a înduioșat și mi-am dorit să nu se termine prea repede. Recomand celor care caută o poveste emoționantă!

Romanul a apărut la Editura Act și Politon, poate fi cumpărat de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: Hazel Gaynor

Colectie: Corola

Editura: ACT SI POLITON

Nr. pagini: 448

Traducator: Anca-Claudia Banea