Fata cu palton roșu – Kate Hamer, recenzie

Fata cu palton roșu a fost cartea pe care mi-am dorit-o cel mai mult la Gaudeamus. Am luat-o de pe raft, am stat câteva minute bune la coadă, dar a trebuit să plec și am lăsat-o acolo. Deja simțea revolta din sufletul meu și mi-am alertat prietenii. Bineînțeles, unul bun a făcut tot posibilul pentru a mi-o cumpăra. Știa ce înseamnă să te bântuie un titlu, mai ales când este dragoste la prima vedere.

Cartea nu a stat prea mult pe raftul cărților de citit, prea mult îmi stăruise în minte. Vă întrebați dacă măcar a meritat agitația? Da și nu. Da, pentru că autoarea Kate Hamer a abordat dintr-un unghi diferit un subiect comun. Nu, pentru că nu am scăpat de starea de confuzie pe tot parcursul lecturii și pentru că finalul a fost abrupt. Sunt câteva idei pe care simt că nu le-am înțeles pe deplin. Încă mă mai gândesc la povestea în sine, încă despic anumite situații și caut să văd dacă nu cumva am pierdut elemente importante din vedere.

Fata cu palton roșu – legături puternice

Fata cu palton roșu este o carte cu un puternic impact emoțional. Cu avântul unui thriller, dar cu forța unui roman psihologic, Fata cu palton roșu se desfășoară în fața cititorului fără a-și dezvălui secretele prea ușor. Autoarea se joacă cu sentimentele și emoțiile cititorului. Folosește două voci narative distincte, își obligă publicul să privească situația din unghiuri diferite și naște astfel o furtună de stări. Furie, teamă, groază, neputință, disperare. Toate vin și pleacă, asemeni unei tornade care smulge totul în calea ei, amestecă lucrurile și lasă dezastru pe oriunde trece.

Uneori cel mai urât gând devine un tren care nu se mai oprește.

Și care este cel mai urât gând pentru un părinte? Răul pe care nu îl poate controla. Faptul că cineva i-ar răpi copilul și el nu poate face nimic pentru a-l recupera. Neputința amestecată cu sentimentul de vinovăție, disperarea și furia. Toate se amestecă într-un cocktail periculos. Și Beth le experimentează pe toate acestea pe pielea ei.

Beth pierduse tot. Pe soțul pentru care își abandonase părinții, sensul ei și încrederea. Paul, fostul soț, își găsise fericirea foarte repede. Ea rămăsese nesigură și temătoare. Dacă nu o poate proteja pe Carmel? Doar pe ea o mai avea.

 Cel mai negru coșmar

Carmel, fiica lui Beth, avea 8 ani și era un copil special. Sensibilă, visătoare, cu o imaginație debordantă și înzestrată cu un har special, Carmel cucerește cititorul imediat. Gândurile ei sunt redate cu acuratețe, se simt toate zbaterile sale și îi înțelegem dorințele. Carmel dorea uneori să dispară, să fie undeva unde mami nu putea să o deranjeze. Plus că, nu înțelegea tot ce se întâmpla cu ea. Rămânea uneori pe gânduri, alteori parcă știa dinainte ce avea să se întâmple.

Carmel avea obiceiul de a se ascunde. Beth o pierduse din vedere cândva și o căutase ore bune. De data aceasta, pe când erau împreună la un târg, Carmel dispare și Beth simte din nou că cel mai negru coșmar al ei este pe cale să îi acapareze viața. Paul nu pierde ocazia de a o acuza, ea se luptă cu sentimentul de vină și cade pradă deznădejdii. Disperarea ei, modul în care o vezi prăbușindu-se în hăul din interiorul ei, curiozitatea de a afla ce s-a întâmplat… toate astea te determină să mergi mai departe cu lectura. Îți sunt oferite informații cu porția și te gândești dacă nu cumva există un alt scenariu, un unghi mai bun din care vei vedea totul mult mai clar.

Pe de-o parte avem expusă existența lui Beth, cu toate încercările ei de a supraviețui fiecărei zile. Își dorește ca micuța ei să nu uite niciodată cine este, să nu uite de legătura lor specială. Pe de alta, autoarea ne poartă pe urmele lui Carmel. Din păcate, fata nimerește într-o nebunie pe care nu o poate înțelege. Dar poate face un singur lucru. Să își repete mereu singurele lucruri pe care le știa: se numea Carmel, mama ei se numea Beth, aveau o căsuță drăguță și ea purta un palton roșu în ziua în care a fost răpită.

Tremur și plâng după vechea mea viață: plimbări, Crăciun, grădină,

prietenele mamei bând vin la masa din bucătărie, fierbătorul dimineața

și doamna Buckfast în fața clasei.

Dar cel mai mult o să-mi lipsească albastrul tandru din ochii mamei.

De ce fusese răpită fata? Vor mai fi vreodată împreună?

Fata cu palton roșu – relația mamă – copil

Fata cu palton roșu a fost o lectură foarte incitantă. V-am spus deja, au fost unele fațete pe care nu le-am înțeles pe deplin sau cărora nu le-am găsit explicația. Dar mi-a plăcut starea de tensiune, modul în care autoarea m-a provocat să gândesc următorul pas, următorul scenariu posibil. Este o lectură dureroasă pentru un părinte, mai ales pentru mamele de fete. Parcă nu le poți proteja niciodată de toate relele care le pândesc. Dar putem crea legătura specială, legătura care le va folosi drept far pentru a se întoarce mereu în brațele ce le pot alina durerile.

Fata cu palton roșu a apărut la Editura Paladin și poate fi cumpărată de aici. 

• Publicată în noiembrie 2019
• Traducere din limba engleză de Alina Bogdan
• Titlu original: The Girl in the Red Coat
• hardcover, 360 p, 140×210 mm
• Autor: Kate Hamer
• Colecţie: –
• Domenii: Crime