Fata cu palton albastru – Monica Hesse

„Fata cu palton albastru” este cartea care mi-a ținut companie astăzi. Nu am citit nimic despre carte, dar am știut că mi-o doresc tare, tare mult. Am citit descrierea când am fost la Bookfest și mi s-a tot învârtit în minte de atunci. Toate romanele care abordează tema războaielor mondiale îmi sunt pe plac. E ca și cum se activează automat o luminiță în mintea mea. Nu se stinge până când nu îmi iau cartea respectivă.

Fata cu palton albastru – o poveste despre sacrificii și compromisuri

Am început cartea destul de târziu aseară. Abia am lăsat-o deoparte. Era prea târziu și ceasul sună necruțător și neobosit la ora șase dimineața. Nu spuneți nimănui că eu mă trezesc înaintea alarmei numai pentru a-mi începe ziua citind câteva pagini. 

Nu știu la ce mă așteptam, dar sunt sigură că am fost surprinsă! M-am obișnuit ca romanele care au ca temă centrală războiul mondial și repercursiunile lui să abunde în tot felul de scene dramatice și detalii cutremurătoare. Acest roman nu este așa. Se axează pe altceva. Urmărește o tânără care este nevoită să facă o muncă riscantă pentru a le aduce bătrânilor săi părinți mâncare. Deși lucra la o firmă de pompe funebre, asta în mod oficial, Hanneke procura pe baza cartelelor oamenilor morți mâncare pe care o vindea celor ce aveau suficienți bani pentru a o cumpăra. 

Hanneke – arta seducției forțate 

Hanneke cunoștea riscurile meseriei, dar învățase să și le asume. Nemții nu le dădeau de ales. Moartea pândea peste tot și ea nu era pregătită să piardă această bătălie. Învățase cum să evite un control care ar fi putut descoperi lucrurile ascunse în coșul bicicletei. Juca perfect rolul fetiței prostuțe, incapabile să facă ceva în afara legilor impuse de acoliții lui Hitler. 

Hanneke – un personaj greu de uitat

Avea șaptesprezece ani, dar suferise cât pentru o viață. Războiul i-l luase pe băiatul pe care îl iubise. În zadar se agăța de puținele momente frumoase pe care le ptrecuseră împreună. Sebastian, Bas al ei, nu se mai întorcea. Era singură și trebuia să rămână puternică. Jocul trebuia jucat până la capăt. În 1943, viața nu îi oferea prea multe alternative. 

Doamna Janssen, o doamnă respectabilă căreia îi livra câteva produse de pe piața neagră, îi cere într-o zi un serviciu mai special. Avea nevoie să o ajute să o găsească pe micuța Mirjam. Era un lucru care implica anumite riscuri pentru că Mirjam era evreică și părinții ei fuseseră deja deportați în lagărele de muncă. Părinții lui Mirjam lucraseră în atelierul de mobilă al domnului Janssen care îi și apărase cu prețul propriei vieți. Doar Mirjam scăpase și rămăsese ascunsă într-un compartiment secret în cămara doamnei Janssen.

Hanneke refuză. Riscul și situațiile tensionate nu îi lipseau absolut deloc, dar dragostea pentru Bas este cea care o împinge să accepte misiunea aceasta ciudată. Bas ar fi riscat tot, Bas ar fi făcut asta. Ea o va face în locul lui, dar de unde să înceapă? Doamna Janssen se jură că fata evreică nu a ieșit pe ușa din față a casei pentru că ea era acolo alături de o vecină, camera unde stătea Mirjam nu avea nicio trapă și ușa din spate nu putea fi închisă decât pe interior. Nu exista nicio șansă de evadare pentru Mirjam. Și totuși, fata era cât se poate de reală. Cum plecase este primul mister, de ce plecase dintr-un loc sigur este cel de-al doilea. 

O carte minunat scriSĂ, cu o eroiNĂ pe care n-o s-o uitAȚi prea UȘor. (The Guardian)

Acceptarea misiunii se soldează cu includerea lui Hanneke în rândul celor din Rezistența olandeză. Habar nu avea de câte lucruri se întâmplau la adăpostul apartamentelor sub așa zisele „întâlniri studențești”. Am rămas uimită și cu alte ocazii de inventivitatea omului disperat. La unele lucruri nu m-aș fi gândit în veci. M-au impresionat și gesturile pe care le-am catalogat nebunești, și tot mi se pare un termen prea blând, numai pentru a salva încă o viață nevinovată. Atâta sânge vărsat, atâtea acte de barbarie încheiate în numele unui om răpus de mândrie și mâncat de nebunie și pizmă. 

„Fata cu palton albastru este un roman extraordinar despre curaj, durere și dragoste în niște vremuri imposibile

Dacă descoperă sau nu misterul din jurul dispariției lui Mijram, va trebui să aflați singuri. Eu vă recomand cartea. SE citește foarte ușor și stai tot timpul în alertă și cu pumnii strânși. Când am crezut că sunt aproape, autoarea a mai întors un pic condeiul și a făcut inima să tresalte. 

Recomand romanul tinerilor de astăzi. Au ce învăța de la Hanneke. Poate vor descoperi și care sunt lucrurile care merită cu adevărat atenția noastră, ce înseamnă empatia și spiritul de echipă dictat de un țel comun care transcende, mutește, o lume îngenunchiată de un criminal. Deși este un roman de ficțiune, autoarea a pornit întreaga poveste de la evenimente reale care au marcat fiecare nație implicată.

An aparitie: 2018

Autor: Monica Hesse

Colectie: Youngart

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Nr. pagini: 296

Titlu Original: Girl in the Blue Coat

Traducator: Virgil Stanciu

4 COMENTARII

  1. Citesc acum cartea si imi pare interesanta. Si pe mine, toate cartile cu „povesti” ale razboiului mondial mi se par interesante si imi deschid dorinta de a citi mai mult. Desigur ca multe carti sunt fictiune, dar cred totodata ca au undeva un sambure de avedar si cand vad cate atrocitati si suferinta si rau s-a facut ,ma cutremur dar admir totodata curajul oamenilor .

Lasă un răspuns