Fata care a murit – Ragnar Jonasson, recenzie

Fata care a murit este tot fata care m-a „invitat” să particip la un alt blogtour frumos organizat de prietenii de la Crime Scene Press. Am o slăbiciune pentru cărțile lor, dar trebuie să precizez și că, de ceva vreme, îmi doream să-l cunosc pe Ragnar Jonasson, literar vorbind.

Sunt și eu unul dintre cititorii care au prea multe serii. Și nu toate complete, citite sau terminate. Pentru că Ragnar Jonasson este recunoscut pentru seriile sale, am tot amânat momentul întâlnirii literare. Vă dați seama cât de încântată am fost să primesc vestea acestui blogtour! Fata care a murit este primul său roman și m-am simțit liberă, fără presiunea unei serii lungi. Nu i-am rezistat și am pus-o repede în fruntea listei de lecturi.

„Fusese o surpriză plăcută să descopere cât de confortabil era să te pierzi într-o lume fictivă, să uiți de timp și de ambianță…”

Fata care a murit m-a păcălit în stil mare. Mă pregătisem să fiu speriată, să citesc cu lumina aprinsă și întotdeauna însoțită de cineva. Am o doză mare de curaj atunci când citesc romane polițist sau thrillere, dar curajul se risipește ca un fum atunci când dau peste fantome. Ragnar Jonasson m-a făcut să mă îndoiesc de propria percepție și nu eram sigură că merg pe calea cea bună.

O poveste cu fantome sau rodul unei minți scăldate în alcool?

Nu mă întrebați de ce mi-e atât de teamă de spirite. Nu cred deloc (sau aproape deloc) în noțiunea de fantome prietenoase, iar orice zgomot din afară mă face doar să tremur de frică.

Nu mi-a fost însă teamă de această carte și fantomele sale. Aproape că mă auzeam mormăind: „hai, hai, dă-mi acel ceva, lasă cartea să strălucească…” M-am înfuriat, am lăsat-o deoparte, am revenit și am reconsiderat tot ce știam. Am demontat toată povestea, bucată cu bucată, am pus în ordine toate elementele primite. Și le-am glazurat pe toate cu speranță. Am sperat să fie cartea asta o surpriză plăcută, să fie ea cea care mă face să iubesc romanele cu fantome.

Așteptări versus realitate

Din păcate, romanul nu a reușit să mă atragă în lumea lui, nu am simțit acea chimie pe care o caut mereu și am înaintat orbește, căutând momente de care să mă agăț și tensiunea mult dorită.

Au existat suficiente elemente care ar fi putut face cartea asta una memorabilă: un sătuc aflat aproape de marginea lumii (și aici ar fi fost mai bine să scriu: „la marginea civilizației”), o casă veche și bântuită, o fantomă, mult pentru întuneric și puține personaje. Și o femeie care, împinsă de situație și de o doză de nebunie ( a se citi „o prietenă bună”), acceptă un post de profesor la o catedră… ciudată.

Una duce o viață destul de neinteresantă în orașul său natal. Are nevoie să plece din casa părintească, să își trăiască adevărurile și să le înțeleagă. Dar nu ar fi putut niciodată să facă asta alături de mama sa. Așa că, atunci când vede un post la o școală din micuța așezare Skalar, Una aplică fără să stea pe gânduri. Totul e ciudat la Skalar. Ciudat și înfricoșător.

Skalar – joaca între secrete și întuneric

Una se mută toamna in Skalar. Și nu știa că acesta nu era cel mai potrivit moment. Întunericul se cobora prea repede peste sat, gerul mușca din natură și oameni, trecutul își dezlănțuise demonii peste localnici.

Ea spera să rămână acolo un an, să predea celor două fete înscrise la școală toate noțiunile pe care le cunoștea și să fie acceptată. Dar o comunitate formată din zece adulți este o comunitate sudată, care își păzește secretele și își duce viața baricadată în spatele unor ziduri uriașe și reci.

Una își dorea să se integreze, voia să fie acceptată și să simtă că este acasă. Unii locuitori se arătau binevoitori, alții strâmbau din nas atunci când o vedeau pe străzi. Și ea este pe cale să complice totul și mai tare.

Departe de casă, speriată că nu este suficient de bună și hrănită cu superstiții locale, Una ajunge să consume mult prea mult alcool. Și ajunge să aibă niște vise ciudate..o fetiță îmbrăcată în alb cânta un cântec de leagăn. Și Una află că fetița locuise chiar în acea casă și dormise chiar în camera pe care Una o credea a ei de acum.

Exista vreun sâmbure de adevăr sau era doar imaginația ei bogată și scăldată în aburii alcoolului?

Fata care a murit

Deși viața ar trebui să fie ușoară în micuța așezare, lucrurile încep să se complice și mai tare. O serie de întâmplări ciudate se abat asupra satului și Una știe că nu mai poate să tacă. Adevărul trebuia să iasă la lumină și ea era singura care ar fi putut să spună lucrurilor pe nume.

„Cu proza elegantă și atmosfera evocatoare care-l caracterizează, Jónasson țese o poveste care arde la foc mocnit, te bântuie și oferă un final ce-ți dă fiori.” Charlotte Heatchote, Sunday Express

Nu știu cât de mult am reușit să vă atrag atenția asupra cărții. Mi-a fost greu să scriu despre ea. Pentru că nu a fost așa cum mă așteptam, dar și pentru că nu se întâmplă atât de multe lucruri. Toate au legătură unele cu altele și demontate nu mai par la fel de interesante.

Romanul Fata care a murit a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici.

Titlu original: The Girl Who Died

Traducător: George Arion Jr.

Anul apariției: 2021

Nr. pagini: 336