Fata A – Abigail Dean, recenzie

Fata A sau ce se întâmplă când viața bate filmul. Inspirată dintr-un caz real și aducând în lumină traume, groază și iubire, Fata A te atrage într-un cerc al ororilor. Dar, printre straturi cenușii de rele tratamente și dezamăgiri, apare treptat o rază de speranță și totul pare să se vadă în altă lumină. Este o iluzie sau este o certitudine? Este o perspectivă sănătoasă sau sunt doar încercări de mimare a normalității?

„E fantastică, mi-a plăcut la nebunie.” (Paula Hawkins)

Fata A este romanul de debut al lui Abigail Dean. Și am aflat asta abia când am terminat cartea. Nu am simțit acet lucru pe parcursul lecturii și am asociat minusurile percepute (din punctul meu de vedere) cu preferințele sau așteptările fiecăruia dintre noi. Nu am plecat la drum cu așteptări, nici măcar nu am recitit descrierea cărții. Am vrut doar să pătrund tainele Fetei A, să știu ce i se întâmplase și cum depășise traumele.

„Un debut năucitor.” (Washington Post)

Fata A – fata care a evadat

Îmi plac mult thrillerele psihologice. Simt că mă ajută mai mult să mă cunosc, să mă conectez cu persoanele din jurul meu, cu personajele din cărțile citite. Din punctul meu de vedere, autoarea a trasat niște linii la suprafața acestui subiect și nu a privit în profunzime. Nu a atacat aceste traume, nu a înfruntat acest subiect. S-a folosit de niște situații, de un caz real, de niște piste pentru a trasa povestea sa.

Nu am simțit o claritate, o transparență a faptelor. Nu am primit decât târziu, mult prea tărziu, o cronologie a faptelor și o detaliere a vieții pe care ei au dus-o acasă, alături de părinți. Da, iubesc dozarea asta în porții mici. Vreau să descopăr treptat, să mi se pună mintea la contribuție și să adun piese pentru a alcătui o imagine finală, un tablou desenat cu tonuri sumbre sau cu nuanțe calde.

Dar Abigail Dean mi-a dat impresia că se duce în prea multe direcții, că oferă informații vagi, informații pe care le poți scăpa din vedere la o citire superficială sau într-un moment de neatenție. Mi-ar fi plăcut să urmărească mai mult procesul de readaptare sau conduita fraților din prezent. Aș fi vrut să fie exploatate urmările acestor traume și evoluțiile celorlalte personaje. Nu se poate să fii martorul unor astfel de tratamente și să rămâi atât de …echilibrat.

De la o viață normală la chin, foamete și pedepse

Casa Ororilor, așa fusese numită casa în care locuise Lex și familia sa. Avea încă șase frați și copilăria lor fusese una marcată de chin, de foamete și de psihoze. Fuseseră o familie normală. Se zbăteau la limita sărăciei, dar totul a devenit mult mai grav. Tatăl lor avea niște planuri, niște visuri de măreție și dorea să înceapă marea schimbare din sânul familiei sale. Nu o să vă spun ceea ce le face copiilor săi. E crunt, cutremurător și înfiorător deopotrivă.

Schimbările nu au loc imediat și soții Gracie se pricep de minune să îi țină pe curioși departe de familia lor. Văzuți de departe, erau niște copii absolut normali, cu lipsuri materiale și răni emoționale, dar care se zbăteau să se mențină pe o linie de plutire. Până când lucrurile degenerează complet.

Dar Lex – cea care devine Fata A în anchetele poliției – evadează și aduce salvarea și fraților săi. Luați și crescuți în familii diferite, copiii familiei Gracie își găsesc alinarea și vindecarea fiecare în felul său. Legăturile lor sunt întrerupte și interzise, dar asta nu înseamnă că uitaseră unii de existența celorlalți.

În prezent, când toți par bine ancorați în noua realitate, mama lor moare și Lex, în calitate de copil mai mare, este desemnată drept executor al bunurilor mamei lor: Casa ororilor și niște bani. Pentru a decide ce face cu acel loc oribil, Lex trebuie să își caute frații și să dea piept cu trecutul și demonii care doar își pitiseră capul în sufletul lor. Nu părăsiseră niciodată sufletele acelea hăituite. Rămăseseră acolo și așteptau să își înfigă din nou colții.

Traume și urmări

Misiunea lui Lex nu este deloc una ușoară și descoperim treptat că nici parcursul ei de până aici nu fusese lin și confortabil. Lex a văzut mai multe lucruri oribile și Lex a păstrat mai multe amintiri de acolo. Era mai mare și amintirile alea își înfipseseră mult prea adânc colții în sufletul ei. Nu îi iertase niciodată pe părinții ei. Cum ar fi putut să o facă? Primise dragoste de la alt Tată și de la alta Mamă, devenise un om de ispravă și se bucura de o carieră înfloritoare.

Dar răul locuia încă în ea. Avea nevoie să fie rănită pentru a i se valida dragostea. În direcția asta aș fi preferat să vină autoarea. Aș fi preferat o masă rotundă cu toți frații, cu înfruntarea traumelor și cu punerea pe masă a cărților adevărului.

Fata A este un roman bun, cu suficient mister ascuns bine în spatele cuvintelor, dar aș fi vrut un pic mai mult de la ea. Am stat cu gândul la poveste, voiam să descopăr întreaga istorie a familiei Gracie, să aflu toate detaliile. Știam că mă va durea, dar voiam să știu. De fapt, voiam să aflu ce i-a mânat pe niște părinți să trateze așa niște copii. Să aflu se se întâmplă în mintea unui om care transformă peste noapte dragostea în coșmar. Și am primit răspunsurile, dar aș fi preferat mai multă claritate.

Fata A a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.

„Recenzia face parte din Blog Tourul organizat cu ocazia apariției în limba română a romanului: FATA A – de ABIGAIL DEAN.”