Fără mine – Gayle Forman, editura Rao (recenzie)

Gayle Forman este cunoscuta autoare a romanelor „Dacă aș rămâne” și „Dacă te-aș găsi”. Dacă romanele de mai sus sunt închinate adolescenților și dramelor lor, în „Fără mine”, autoarea se adresează femeilor mature, mamelor. Nu este o carte complicată, aș spune că este destul de liniară și previzibilă, fără răsturnări de situație; dar care mizează pe simplitate pentru a transmite un mesaj profund și puternic. Uneori, pentru a merge înainte este nevoie să mergi un pic înapoi.

Cartea aceasta dă glas gândurilor pe care numai o mamă le poate avea. Îngropată în planuri, activități extra școlare, serviciu, casă și îndatoriri de soție, orice femeie are momentele ei în care clachează. Nu puține se gândesc la o evadare. Să fim serioase! De câte ori am spus: „aș pleca la capătul lumii” sau „vreau o oră numai pentru mine, vreau să aud liniștea, vreau să stau jumătate de oră în cada plină cu spumă fără să îmi bată cineva la ușă să mă întrebe cât mai stau înăuntru.”

Romanul de față nu ne aduce vreo revelație, vreo rețetă secretă în urma căreia am obține mai mult timp sau ne-ar crește mai multe mâini. Este pur și simplu o poveste. Una în care o femeie în vârstă de patruzeci și patru de ani, mamă de gemeni, soție și femeie de carieră, suferă un bypass dublu, o operație pe care era foarte puțin probabil să o suporte la vârsta aceasta. Nu era de vină numai stresul. Avea o predispoziție genetică, ceva ce știa sigur că moștenise de la părinții pe care nu îi cunoscuse niciodată.

Era nevoită să meargă la muncă, avea grijă de gemenii ei, primea ajutor de la soțul ei, dar nu atâta pe cât și-ar fi dorit. Planifica fiecare zi, se loga des pentru a răspunde mesajelor de la serviciu, nu lăsa nimic pe a doua zi. Am impresia că uneori ne complicăm singure existența. Trăim într-o lume în care stresul și depresia au ajuns să facă parte din vocabularul nostru uzual. Rutina, grijile, nesiguranța, problemele cotidiene ne sapă adânc în minte și în suflet. Ajungem prea târziu la medic, nu știm să facem diferența între un atac de cord și o indigestie alimentară și ne aflăm deseori la un pas de nenorocire.

Marybeth (M.B.) credea că mâncarea chinezească îi crezuse greu la stomac. Habar nu avea că mușchiul inimii era slab și că ea se afla cu fiecare pas mai aproape de sfârșit. Are noroc cu medicul ei care o trimite la unitatea de primiri urgențe și ceea ce începuse ca o investigație se termină cu o operație riscantă: bypass dublu.

În perioada de convalescență, Marybeth nu are niciun moment de respiro și conștientizează deodată că nu va fi bine dacă nu își va dori asta din tot sufletul, dacă nu va lupta pentru ea. Așa că ia o decizie cruntă: pleacă de acasă. Lasă doar un bilet, ia jumătate din banii din cont și pleacă. Își promisese că se va întoarce atunci când activitățile zilnice nu ar mai fi fost dureroase, când putea să digere tot pericolul care o privise adânc în ochi.

Mi s-a părut egoist? Nu neapărat. A putut să vadă din unghiul ăsta că viața continuă chiar și atunci când necazurile curg. I-am înțeles poziția? Da. Dacă rădăcinile nu sunt bune, atunci nici copacul nu va fi. Dacă ea nu era bine, rezultatele s-ar fi răsfrânt asupra familiei. Am înțeles și de ce nu și-a contactat copiii în timpul ăsta, de ce a ales să le scrie scrisori pe care nu era sigură dacă le va expedia vreodată. Nu am înțeles de ce nu a vorbit cu Jason. Pentru că în timpul poveștii ei din prezent aflăm și detalii despre povestea lor de dragoste. O poveste care mi s-a părut frumoasă și romantică. Că am ajuns și la el, nu am înțeles nici atitudinea pe care a adoptat-o el. Liniște pe care am confundat-o cu nepăsarea. Să fim serioși. Era operată pe cord, nu avea telefonul, nu avea vreo rudă în acel oraș și nici alte date de contact. Dacă i s-ar fi întâmplat ceva?

M.B. are timp pentru ea, timp să asimileze și să caute elementele necunoscute din trecutul ei. Cine era mama ei? De ce o lăsase? Cum se termină povestea ei, veți descoperi voi singuri. E o carte plăcută, relaxantă. Se citește ușor și vă amuză pe alocuri. Marybeth credea că va oferi ea o lecție, dar ea primește cele mai multe.

Pentru mine a fost prima întâlnire cu autoarea. Mi-a plăcut stilul ei și am putut observa atenția pe care o acordă naturii, firii umane. Fără să fie un roman psihologic complicat, romanul urmărește fire care țin de psihologie, de trăiri și emoții.

Romanul a apărut la editura Rao și îl puteți cumpăra de aici. E numai bun pentru o zi de sâmbătă!