Fără cale de întoarcere rămân cei care aleg să citească prima carte. Apoi, fără ca măcar să își dea seama, poveștile îi vor ademeni continuu. Își vor cânta vrăjile la urechile lor, își vor lăsa personajele să inițieze dansul seducției, vor lansa ancoră după ancoră, asigurându-se că universul lecturii va fi cel mai râvnit dintre toate.
Fără cale de întoarcere am rămas și eu, dar jur că nu am regrete! Cărțile îmi trezesc cele mai intense emoții, îmi creionează amintiri de neuitat și îmi permit să mă întâlnesc cu personaje pe care ajung să le înscriu în rândul prietenilor de suflet. Nu degeaba am ocolit atât de mult începutul articolului despre romanul acesta.
Danielle Steel – alături de alți autori pe care părinții noștri i-au asociat cu democrația – face parte dintr-un fel de bagaj emoțional și literar. Multă vreme i-am căutat cărțile, convinsă că poveștile sale vor fi întotdeauna capabile să danseze pe ritmul inimii mele, să se confunde cu acestea și, mai apoi, să dicteze un ritm nou.
Știam că are un puls diferit, dictat de experiența în ale scrisului, dar și de emoțiile care-i fac propriul suflet să pulseze. M-am bucurat să o văd adusă din nou sub lumina reflectoarelor, mai ales cu două titluri atât de promițătoare. Din păcate, reîntâlnirea cu ea a fost fadă, lipsită de strălucire și de emoție. Din punctul meu de vedere, poveștii i-a lipsit timpul. Am simțit permanent că alerg spre ceva, un ceva care-mi părea din ce în ce mai intangibil. Iar timpul, acel fermecător muzicant, ar fi putut aduce un plus valoare poveștii, o emoție, o căldură, câteva bătăi de inimă în plus.
Fără cale de întoarcere – dragoste cu forța?
„Încă o carte uimitoare de la această scriitoare genială. Personaje minunate, intrigi captivante, întorsături neașteptate și momente copleșitoare care te țin treaz toată noaptea! Mi-a plăcut enorm!” – Gilly
Mi-era foarte dor de o carte de dragoste, dar mai ales de una scrisă de Danielle Steel. Autoarea știe cum să strecoare cioburi de viață, frânturi de suflet, raze de iubire și crâmpeie de speranță într-o poveste. Recunosc, m-am obișnuit ca romanele sale să fie învăluite în dramă și evenimente excepționale. Nu prea știam cum va fi să citesc despre dragoste de la un cap la altul, despre medici și alegeri pripite, despre stângăcii și căutarea adevărului.
Am văzut cartea comparată cu mult iubitul serial Anatomia lui Grey. Deși nu sunt la zi cu sezoanele și știu că mai am multă dramă de descoperit, îndrăznesc să spun că romanul acesta este doar o zgârietură superficială, o comparație extrem de palidă și de fadă. Povestea lui Danielle Steel mi s-a părut doar o goană către iubire, o disperare mascată de a cupla pe absolut toată lumea din carte.
Iubirea este importantă, este ideal să îți găsești sufletul pereche în lumea asta mare, minunat este să îți găsești sensul și locul în viață. Dar realitatea nu-i așa… Nu toate femeile medic care se simt neînțelese acasă se duc și se culcă (și se îndrăgostesc subit!!!!!) cu primul bărbat care le iese în cale. Nu toți bărbații fustangii își găsesc deodată femeia care le anulează instant apetitul pentru cele care poartă fuste. Nu toți oamenii care divorțează sunt atât de docili, de atenți, de calzi, de empatici, de serviabili. Nu toate amantele se trezesc deodată că au pierdut ani din viață iubind omul nepotrivit. Nu știu, în disperarea asta de a-i împinge unul spre altul, autoarea a pierdut realul din vedere. A forțat limitele, a împins toate colțurile realității și a dus personajele în penibil, într-o zonă în care nu m-aș fi așteptat să le găsesc.
Dragoste, dragoste…dar chiar cu orice preț?
Aș fi putut foarte bine să trec peste publicarea acestui articol. Dar am simțit nevoia să scriu, să descarc amarul rămas pe limbă și în suflet. M-am gândit că aș putea leza sau supăra pe cineva. Dar, până la urmă, aici este spațiul în care îmi exprim părerile personale, decizia de a citi sau nu cartea rămânând tot în mâinile voastre.
Nu știu ce aș putea să vă spun mai mult despre povestea asta. Patru medici, fiecare cu bagajul său emoțional, pleacă într-un schimb de experiență în Franța. Aici, în urma unor atacuri de natură teroristă, medicii au nevoie de sprijin și de experiența altor traumatologi. Din punctul meu de vedere, ei s-au dus mai mult să se vindece pe ei înșiși, nu pe alții. Autoarea i-ar fi putut face și măturători de stradă pe cei patru. Și asta pentru că domeniul lor a fost schițat în grabă, fără implicare și conștiinciozitate.
Fără cale de întoarcere ar fi putut fi o poveste bună. Poate dacă ar fi renunțat autoarea la vreo două cupluri, poate dacă le-ar fi dat suficient timp pentru a înflori, a iubi, a se cunoaște. Este o poveste grăbită, parcă scrisă pe repede înainte, cu lacune și trimiteri în vârful buzelor.
Fără cale de întoarcere a apărut la Bookzone și poate fi cumpărată de aici.
Număr pagini: 288
Editura: Bookzone
Autor: Danielle Steel
Anul publicării: 2024
Traducere: Cora Radulian
