Recenzii

Fără al doilea nume – Lee Child (recenzie, editura Trei)

„Fără al doilea nume” este modalitatea perfectă prin care îl puteți cunoaște pe Jack Reacher, mai ales dacă faceți ca mine. Adică, dacă începeți seria din mijloc și nu cu începutul. Reacher a urcat treptat pe scara simpatiei din inima mea. Este un tip tare inteligent, corect și hotărât. Imaginea lui este tot ce îmi trebuie pentru a-l îndrăgi, dar am simțit mereu nevoia de mai mult. În „61 de ore” m-a impresionat! Acțiunea este atât de vie, de intensă încât nici nu știi când întorci paginile. În „Ancheta” l-am îndrăgit și mai mult, mai ales pentru că nu îi place să tragă concluzii pripite. Stă și cântărește fiecare pas, nu se teme și nu face compromisuri.

Pe Libmag, librăria virtuală, am găsit volumul „Fără al doilea nume” și am știut că trebuie să îl am. Nu prea mă simt confortabil când citesc proză scurtă. Mi se pare o doză prea mică pentru o gurmandă ca mine. În volumul de față, sunt povestioare care mi-au plăcut mult, mai ales cea care mi l-a prezentat pe Reacher în copilăria lui, dar și istorioare cărora nu le-am văzut sensul. Bine, de multe ori a trebuit să închid ochii sau să îmi las deoparte spiritul de critic iubitor de despicatul firului în patru, Reacher pare prea bun pentru a fi adevărat. Are fler, este atent, face rapid conexiuni, este inteligent, dar uneori este un pic prea mult, prea forțat. Am avut impresia de prea multe ori că i se aștern toate oportunitățile în cale și că piesele se așază la locul lor mult prea repede.

Reacher este un personaj ușor de plăcut. V-am spus deja mai sus toate calitățile pe care eu i le-am remarcat. Pe lângă astea, Reacher este de admirat și pentru lejeritatea cu care abordează viața. Reacher nu are un domiciliu stabil și nici bagaje. Călătorește sau este trimis din când în când în anumite orașe și îi sunt încredințate diverse misiuni. Reacher este un fost pușcaș marin și asta nu a făcut decât să îi întărească principiile solide în care crezuse o viață întreagă.

„Fără al doilea nume” conține următoarele povestiri:

  • Prea mult timp
  • Al doilea fiu (preferata mea)
  • Căldură mare (cea care mi-a arătat un Reacher neînfricat)
  • Agent secret
  • Războaie mici
  • Noua identitate a lui James Penney (cea care mi s-a părut dureros de amuzantă, are viața noastră un dar aparte de a ne juca feste)
  • Toți vobesc, până la urmă
  • Nu e un exercițiu
  • Poate că au o tradiție
  • Un tip intr- într-un bar
  • Nicio cameră liberă la motel
  • Tablou cu un restaurant singuratic

Nu toate mi-au plăcut, așa cum am spus mai sus. Sunt câteva care au fost amintite degeaba, din punctul meu de vedere. Un tip intră într-un bar, Nicio cameră liberă la motel, Nu e un exercițiu… nu mi-au dezvăluit nimic nou despre înzestratul anchetator. Mi s-au părut plictisitoare și le-aș fi văzut eliminate din colecția aceasta.

Celelalte îl pun pe Reacher în lumină, nu că nu ar fi strălucit deja în volumele seriei cu același nume. Doar că povestirile acestea se axează mai mult pe trăsăturile lui, pe influența celor din jur și pe întâmplările care l-au făcut pe Reacher să devină un singuratic. Deși spune despre el că nu iubește violența, Reacher nu se sfiește când vine vorba de împărțit pumni. El nu caută probleme, problemele îl caută pe el și viața i le scoate în față pentru a se împiedica de ele.

„Al doilea fiu” este povestirea care mi-a plăcut cel mai mult. Reacher avea doar 13 ani, dar era făcut din mușchi, ambiție și voință. Mi-a plăcut să îl văd în sânul familiei, dar mi s-a părut un pic forțată atitudinea lui și modalitatea în care a rezolvat o problemă de-ale tatălui său.

Una peste alta, mi-a plăcut întâlnirea cu Reacher. A fost diferită și s-a pliat pe programul meu din zilele trecute. Nu aș fi avut starea potrivită unui roman cap coadă, pentru o acțiune întortocheată și solicitantă.

Dacă sunteți curioși să îl descoperiți pe Reacher, nu începeți cu acest volum dacă nu ați mai citit și altceva de Lee Child. Este foarte posibil să nu mai reveniți la vreo carte din serie, mai ales dacă nu sunteți iubitori de proză scurtă. Nu ar fi corect să judecați seria dininghiul acesta. Dacă ați mai avut „contact” cu Reacher, cartea este numai bună pentru a-l cunoaște și mai bine.

Dacă sunteți curioși, găsiți cartea pe Libmag, chiar aici. Eu o recomand!

Descriere:

Editura: Trei

Colectia: Fiction Connection. Crime

Data aparitie: 2018

pagini: 442

Traducător: Constantin Dumitru-Palcus

13 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *