Familia nepotrivită – Tarryn Fisher, recenzie

Familia nepotrivită – cititorul nepotrivit pentru ea, momentul nepotrivit sau doar nepotrivire de caracter. Cu câtă nerăbdare am așteptat eu cartea asta, cu câte speranțe m-am agățat de ea și am vrut neapărat vsă vă spun câteva cuvinte despre ea. Am lăsat sentimentul ăla de frustrare să se risipească în zare, m-am orientat rapid spre altă carte și am încercat să stabilesc alte legături cu alte personaje.

Am tot amânat momentul acestei recenzii și nu am vrut să trec peste carte. Blogul mă ajută pe mine să îmi aduc aminte de anumite senzații și stări.

Un moment nepotrivit?

Ultimele zile au fost destul de aglomerate, ajung mai des să citesc decât ajung să scriu. Când bateriile îmi sunt foarte descărcate și când simt că mi se împleticesc degetele pe tastatură de parcă ar fi dat peste cap câteva shot-uri…e clar, ocolesc biroul și laptopul. Blogul a ajuns să facă parte din mine și e căsuța spre care mă grăbesc pentru a înșirui cuvintele pe care nu am cui altcuiva să le spun.

Nu e ultima recenzie din acest an. Mai am una de scris și încă două articole pe care musai trebuie să le postez până pe 31 decembrie, dar simt să vă mulțumesc pentru că mă citiți. Dacă v-am inspirat vreodată, dacă ați considerat vreo carte recomandată de mine ca fiind „familia potrivită” pentru voi, vă rog să îmi dați de știre. Nu ar exista mulțumire mai mare pentru mine.

Revenind la cărți și la lecturile anului, am citit mult și anul ăsta. Prea mult, dacă ar fi să-i întrebați pe unii. Satisfăcător de mult, dacă ar fi să mă întrebați pe mine. Am citit cărți care mi-au rămas în suflet, cărți pe care le-am uitat după ceva timp, cărți care au umplut goluri și cărți care au alinat. Nu am întâlnit CARTEA, acea „the one” care să mă convingă să o așez drept „bijuteria” coroanei literare.

Familia nepotrivită – când așteptările sunt prea mari

Amatoare de thrillere/polițiste/mistery, nu neg că mi-ar plăcea tare mult ca romanul anului să aparțină acestor genuri. E drept, după atâtea povești și anchete, e mai greu, dar nu misiune imposibilă.

Tarryn Fisher nu știu dacă va fi vreodată autorul anului (pentru mine). Dar mi-a plăcut mult Soțiile, romanul care mi-a și înlesnit întâlnirea cu autoarea. V-am spus că mi-am tot îndreptat atenția spre thrillere domestice (cu accente de psihologie) și Tarryn Fisher reușise să îmi capteze atenția. Eu fac parte din rândul celor care au fost încântați de cealaltă carte și au așteptat cu nerăbdare altă traducere. Nu e cazul să reiau faptul că mi-aș fi dorit un alt final, un alt parcurs. Vreau doar să menționez că, per total, mie mi s-a părut o poveste reușită.

„Cititorii Familiei nepotrivite vor fi încântați de răsturnări de situație întunecate cu care s-au obișnuit deja din ultimul thriller domestic al lui Tarryn Fisher.” – THE HUFFINGTONPOST

Despre Familia nepotrivită nu pot spune același lucru. Am pornit la drum cu speranțe mari, atentă la detalii și cuvinte, mi-am dorit răsturnări de situație și am primit o poveste ambalată într-o hârtie prea strălucitoare, șifonată și peticită.

Nu vreau să vă spun câte întrebări mi-am adresat pe parcursul romanului. Cum de, cum așa, cum nimeni, cum se poate… Am zis că pot accepta anumite explicații, dar când am ajuns spre final și le-am văzut pe toate acolo, grupate și strigându-și durerile, am simțit că ultimul meu gram de răbdare o rupe la fugă.

Juno – viață de intrus

Juno m-a cam dus de nas, să știți. Nu pot să vă spun de ce, dar să știți că ea duce o viață clandestină în sânul familiei Crouch. Problema e că membrii familiei Crouch nu sesizau venirile, plecările și micile furturi ale lui Juno.

Mi-e foarte greu acum să păstrez anumite detalii numai pentru mine, v-ați da seama mult mai ușor de cauza supărării mele, dar v-aș strica bucuria lecturii. Mai ales că nu sunt prea multe răsturnări de situație și elementele surpriză au fost extrem de ușor de dibuit.

Juno îi plăcuse pe cei din familia Crouch. Îi urmărise și știa că păreau a fi oameni normali, calzi și prietenoși. Numai că, de îndată ce petrece mai mult timp în compania lor, lui Juno îi este tot mai greu să îi placă. Avea și ea propriile secrete, dar ale familiei Crouch erau mult mai grave și nu îi vizau doar pe ei.

Fiind psihoterapeut înainte de a veni la familia Crouch, Juno știe să fie atentă la detalii și mult mai atentă la nevoile unicului copil al familiei. Curând, Juno va fi pusă într-o situație disperată: să spună adevărul sau să păstreze tăcerea pentru totdeauna?

Familia nepotrivită – locul unde se adună secrete

Eu am sperat ca acest roman să îmi placă la fel de tare precum precedentul. Sau chiar mai tare. L-am parcurs ușor. Și pentru că are o scriitură fluidă (lucru care inse datorează minunatei Mihaela Apetrei), dar mai ales pentru că îmi doream să ajung la capăt, să adun piesele și să le așez la locul lor.

M-am scuturat rapid de toate întrebările și am rupt orice legătură cu personajele. Am simțit o atmosferă apăsătoare și nu mi-a fost deloc comod printre pagini. Eu i-am oferit trei steluțe, dar tare aș fi vrut să fie o carte mult mai pe placul meu.

Familia nepotrivită a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.

Autor: Tarryn Fisher

Nr. de pagini: 336

Titlul original: The Wrong Family

Limba originală: engleză

Traducere de: Mihaela Apetrei

Anul apariţiei: 2021