Fabrica de păpuși este un roman tablou. Nu aș fi ghicit că este romanul de debut al autoarei Elizabeth Macneal. Povestea asta a fost pânza ei. A folosit tehnici diverse, culori puternice și tonuri pale, caractere odioase sau personaje pline de farmec. Nu aș putea să aleg un gen literar în care să încadrez romanul. Are câte puțin din toate și autoarea știe cum să le evidențieze pe fiecare, să te îndrume să te lași fermecat de cuvinte și de întâmplări.
„Un exemplu remarcabil de ficțiune istorică… plină de viață, culoare și inteligență.“ Sunday Times
Am intuit finalul, mă gândeam că nu are cum să îmi ofere altceva. Fix ca în artă. Întorci pe toate fațetele un obiect, un tablou. Deși se poate să găsești de fiecare dată un element care ți-a scăpat prima oară, imaginea de ansamblu nu se va schimba. Va fi mereu aceeași.
Fabrica de păpuși – goana după momentul de glorie
„- Câteodată, zice el, de-abia pot da crezare gândului că vom muri cu toții. Că eu voi înceta să mai exist și că lumea pur și simplu va merge mai înainte ca întotdeauna, iar picturile mele vor fi singura dovadă că am trăit vreodată. Când a murit mama – știu că sună stupid, știu că așa e, dar îmi amintesc că am rămas surprins că soarele a răsărit în acea dimineață. Mi se părea că totul ar fi trebuit să se oprească în loc, ca și cum soarele n-ar mai fi avut de ce să strălucească de vreme ce ea nu mai era acolo să-l vadă.”
Dacă dai la o parte termenii calzi și detaliile despre epoca în care își are plasată acțiunea, romanul Fabrica de păpuși are o schemă simplă. Dar este uimitor modul în care autoarea a ales să umple această schemă. Termeni potriviți, detalii care te înfioară și te trimit direct pe străzile mirositoare ale Londrei anilor 1850. Simți zbuciumul personajelor și resimți opreliștile înălțate pentru femei. Nu exista loc de evoluție pentru ele. Soarta le era pecetluită și granița dintre onoare și dezonoare era foarte, foarte subțire.
„Un roman impresionant care vorbește despre putere, artă și obsesie. Cu fiecare pagină, așteptările cititorului sunt demolate – este un roman istoric, cu toate acestea este incredibil de relevant și de actual. Am fost sedusă de căldura lui, de sarcasmul lui și de felul în care fiecare mic fir narativ duce către un deznodământ insuportabil de tensionat și de cutremurător.“ Sophie Mackintosh
Cuprinși de febra artei, contaminați cu microbul momentului de glorie, protagoniștii acestei povești ne împrumută din trăirile lor. Fie că vorbim despre artă, iubire sau viață, aceștia trăiesc totul cu patimă. Nu există cale de mijloc. Arta cere sacrificii, viața și mai și. Singura întrebare rămâne: cât suntem dispuși să oferim?
Cufăr cu comori sau cameră cu orori?
Am citit cartea asta într-o singură zi. Nu pentru că voiam să ajung la destinație. V-am spus că anticipam deznodământul. Am vrut doar să urmăresc stilul de scriere, să văd toate acele clipe împletite, să trăiesc în umbra lor și să aflu detalii despre o epocă în care valorile erau total diferite.
Iris este biletul nostru către lumea artelor frumoase. Nu aș fi zis asta atunci când am întâlnit-o în atelierul îngrozitoarei doamne Salter. Iris picta chipuri de păpuși. Sora ei, Rose cea frumoasă, îi era alături. Dar viața lor era monotonă, plină de sarcini și îndatoriri. Rose cedase armele în fața destinului, Iris ardea pe interior. Voia să picteze, să simtă cum dă viață pânzelor. Îi era interzis accesul în lumea artiștilor, dar visa în continuare. Era sigură că asta era cu adevărat menirea sa.
„O poveste dură, înfricoșătoare și evocativă despre dragoste, artă și obsesie.“ Paula Hawkins
Nu ajunge pictoriță peste noapte. Avea talent, dar îi lipsea exercițiul. Și dacă nu poate picta ea, atunci poate deveni model. Și Louise, membru al Frăției Prerafaelite, o consideră potrivită pentru tabloul lui. Acesta este momentul în care porțile unei lumi diferite se deschid pentru Iris. Părinții sunt pe cale să o renege, Rose nu vrea să mai audă de ea. Dar visul ei este la o tușă distanță. Aproape că simțea fiorul dulce și mirosul vopselurilor.
„Iar Louise se uită la ea. Se uită la ea cu adevărat, ca și cum e un obiect care merită studiat, prețuit, apreciat. Ochiul lui e ațintit asupra unui mic pătrat din obrazul ei, creionul nemișcat pe hârtie. Are o privire la fel de puternică precum atingerea.”
Obsesia – vecină cu nebunia
Din păcate, Louise nu este singurul care dezvoltă o pasiune pentru Iris. Silas, un om extrem de respingător, vâna propriul loc în istorie. Silas împăia animale și o făcea cu o plăcere vecină cu nebunia. Avea impresia că stăpânește timpul. Încremenea pentru totdeauna exemplarele pe care le alegea în acest proces. Era obsedat de ciudățeniile naturii, îl atrăgeau lucrurile imperfecte, cele care i-ar fi putut aduce aprecierea celor din jur.
Iris avea o claviculă strâmbă. Iar Silas devine obsedat de acest lucru. Comoară prețioasă, dragoste sinceră sau trofeu pentru camera ororilor?
Silas este cel mai respingător și mai crud personaj pe care l-am întâlnit în ultima vreme. Am simțit repulsie de fiecare dată când apărea în peisaj.
Am iubit-o pe Iris, ea a fost sufletul acestei povești. Dar preferatul meu rămâne Albie, băiețelul care avea un singur dinte sus. Albie este plin de dragoste, speranță și devotament. Își dorește să strângă bani pentru dinți noi, dar există lucruri pe care nu le-ar face niciodată. M-a emoționat teribil povestea lui!
Fabrica de păpuși
Fabrica de păpuși este o poveste fermecătoare, o călătorie palpitantă, plină cu momente de neuitat. Are un stil melodios, presărat cu termeni potriviți și dialog de calitate. Elizabeth Macneal a reușit să ofere muzicalitatea și originalitatea unui roman clasic acestei povești. M-am simțit ruptă de lume, separată total de tehnologie și de avantajele vremurilor în care trăim. Am terminat de citit și aproape că am simțit că am coborât din trăsură, fix în fața casei lui Louise. Dezamăgirea mare a fost că nu era Albie acolo, cu zâmbetul lui năzdrăvan. Ah! Și că nu aveam o rochie cu poale lungi și corset.
Și că nu am mai primit vreo câteva rânduri. Dar prefer să uit asta.
Felicitări sincere și domnului Radu Șorop, omul care nu a știrbit nimic din frumusețea acestei povești. Da, este un roman musai.
Romanul a apărut la Editura ART și poate fi cumpărat de aici.
- Publicată în noiembrie 2019
- Traducere din limba engleză de Radu Șorop
- Titlul original: „The Doll Factory”
- paperback, 464 p, 135×200 mm
- ISBN 9786067106725
- Ilustrator: Elizabeth Macneal
- Domenii: Ficţiune
- Colecţie: musai
