Eu sunt – Anca R. #poezii
Îmi spui că sunt defectă
Nu știu de ce n-aș fi
Nu știu să fiu perfectă
Nu știu a mă iubi.
Îmi tot aduci aminte
De tot ce eu nu sunt,
Și îmi arunci cuvinte
Și-ocară, rând pe rând.
Îmi rupi bucăți din mine
Le-arunci cu nepăsare,
Cum pot să fie eu bine
Când sufletul mă doare?
Când rana mea tot coace
Și doare-ncetat
Doar să mă lași în pace,
Atâta te-am rugat.
Tu mă respingi de-o viață,
De-o viață eu te-aștept
Să-mi vorbești cu dulceață
Și să mă strângi la piept.
Nu știu să fiu perfectă,
Și nici nu vreau să fiu,
Eu m-am născut defectă
Și m-am născut să scriu.
[…] am căutat căsuță nouă pentru blog? Simplu! Mi-am stresat prietenii și cunoștințele cu întrebări. Din mesaj în mesaj, am ajuns la […]
Ce frumos și expresiv scrii!
Si dacă scrii din suflet,
Ceea ce se cunoaște,
Va deveni in vremuri
Filă de tezaur! ❤️
Îți mulțumesc, draga mea!
Cred ca e deja redundant sa mai spun cat admir umanitatea din versurile tale!
Îți mulțumesc, Ana!
Superbă poezie. Felicitări! :*
Îți mulțumesc tare mult!
Perfecţiunea nu e pentru oameni şi nu o poate pretinde nimeni de la nimeni. Totuşi, să ajungi să te iubeşti cu toate ale tale e un pas mare spre împlinire.
Tu chiar scrii minunat!