You cannot copy content of this page
Recenzii

Eu și Moș Crăciun – Matt Haig (recenzie, Editura Nemira)

Cu greu m-am abținut să nu citesc aceste cărticele simpatice până în ziua de Crăciun. Maria mea le citise prin noiembrie pe primele două și am văzut cât de încântată a fost de ele. O vedeam râzând pe înfundate sau strângând din pumni, mai venea la mine și îmi spunea câte ceva despre aventurile lui Nikolas, un băiat numit Crăciun.

Matt Haig este un autor drag mie. Deși știam cum scrie și eram absolut fascinată de scriitura sa, nu mă așteptam să scrie atât de bine cărți pentru copii. În „Câteva motive să iubești viața” am întâlnit un Matt Haig depresiv. Acum, după ce am citit cele trei cărți pentru copii, pot să îi dau un sfat: când simți că ești prins în jocul umbrelor, citește cărțile astea, domnule Haig. Învață că există speranță, că există magie! Și l-aș și ruga ceva. Să scrie în fiecare an o astfel de carte. Să ne bucure pe noi și pe copii!

Cărțile acestea, fie că vorbim despre „Un băiat numit Crăciun”,Fetița care a salvat Crăciunul” sau „Eu și Moș Crăciun”, pot să trezească nostalgii și amintiri în sufletul celui mai bătrân om de pe lume! Nu ai cum să nu îți aduci aminte de nasul lipit de geamul înghețat în așteptarea lui Moș Gerilă, Moș Crăciun sau ce nume o mai fi purtat. Nu ai cum să nu te simți învăluit de buna dispoziție, nu ai cum să nu te amuzi când vezi câtă imaginație are autorul și în ce manieră originală a abordat lumea elfilor și povestea „nașterii” lui Moș Crăciun.

Sper să nu mă citească vreun copilaș, dar simt să spun că Moș Crăciun este cea mai frumoasă minciună din viața noastră! Nu este una la fel de inocentă, la fel de lipicioasă precum e aceasta. Nu mai credem în reni zburători, moși care coboară pe horn, dar ne transformăm noi în unul. Căutăm, cercetăm, împachetăm. Ce ne lipsește? Burta, barba  și un costum roșu. Un ho, ho, ho chinuit putem scoate!

Eu și Moș Crăciun – elfi și magie

„Un băiat numit Crăciun” a fost preferata mea dintre cele trei cărticele simpatice. Mi-aș dori să fie asta povestea lui Moș Crăciun și așa să fi stat lucrurile. Povestea este una plină de candoare. M-a impresionat foarte tare povestea lui Nikolas, un băiețel pentru care lumea era redusă la nivelul căsuței cu o singură cameră, căsuță în care locuia numai cu tatăl lui și o păpusă dintr-un nap aproape putrezit. Aaaa, și un șoarece! Tatăl lui Nikolas pleacă să găsească satul Elfhelm, alături de alți șase bărbați, iar Nicholas este lăsat în grija unei mătuși mai aspre decât iarna. Nu e de mirare că Nicholas nu mai poate suporta viața în căsuță, așa că, băiatul pleacă într-o călătorie spre satul elfilor, însoțit de păpușa lui din nap și de șoarecele prietenos. Găsește satul elfilor, dar dacă vă imaginați niște ființe micuțe, cu urechi ascuțite, care debordează de fericire și zâmbesc zi lumină, vă înșelați! În satul elfilor, nimic nu mai era ca înainte. Reguli stricte le umbresc existența și elfii nu mai voie nici măcar să danseze spikle! Rămâne să descoperiți voi ce se întâmplă pe mai departe, eu vă urez lectură plăcută!

„Fetița care a salvat Crăciunul” ne spune povestea Ameliei, fetița care avea speranța că lucrurile se vor îndrepta. Mama ei era foarte bolnavă, așa că, Amelia începe să curețe hornurile în locul ei. Nu era o meserie ușoară pentru o fetiță atât de mică și de slabă, dar măcar îl are pe căpitanul Funingine, o pisică neagră, alături de ea. Dacă mama ei ar păți ceva, Amelia ar rămâne singură pe lume și ar ajunge în căminul pentru săraci, cel mai îngrozitor loc de pe lume! Și cum de ce ți-e frică, de aia nu scapi, Amelia ajunge în acel cămin după moartea mamei sale. Era un loc sumbru, unde li se oferea mâncare proastă și nicio vorbă bună. Bine că mai era Mary, bucătăreasa care le mai punea un pic de unt în supa chioară. Amelia și-a pierdut speranța. Habar nu avea de cât de important era acel licăr de speranță pentru Moș Crăciun. Pentru că apariția lui dăduse satul elfilor peste cap, Moș Crăciun are un dușman de temut în persoana lui Moș Vodol, cel care a condus înainte Elfhelmul. Moș Vodol ar face orice pentru a distruge Crăciunul, așa că este nevoie de speranța Ameliei pentru a readuce lucrurile la normal! Vor reuși oare?

„Eu și Moș Crăciun”, ultima carte apărută, este o poveste plină de curaj și de magie. Amelia ajunge să locuiască în satul elfilor, dar nu își găsește deloc locul aici. Nu era pricepută nici la coaserea jucăriilor, nici la vopsirea titirezilor, nici la orice altă activitate din atelierul jucăriilor. Elfii o priveau ciudat, era mai înaltă decât tot ce era în jurul ei, era om și era mai tristă ca niciodată. Îi plăcea să scrie și să conducă sania, dar urâciosul Kip nu avea deloc încredere în abilitățile ei. Aici nu existau hornuri pe măsura ei, așa că nu le putea curăța. La ziar i-ar fi plăcut să lucreze, dar un sat plin de lucruri pozitive nu avea nicio știre nemaipomenită, care să stârnească interesul elfilor. Ba chiar ia naștere un ziar condus de Moș Vodol, un ziar în care Amelia era personajul malefic din Elfhelm. Cum să se simtă ca acasă? Barometrul Speranței este iar dat peste cap și Amelia nici măcar nu bănuiește cât de importantă este ea pentru Moș Crăciun, așa că, își ia pisica și fuge. Dar dă peste tunelurile săpate de nimeni altul decât Iepurașul de Paște & Co și știe că nu poate să lase Crăciunul să dispară!

Prima carte rămâne preferata mea, deși toate au magie și mi-au trezit dorul de copilărie! Dorința mea nu tocmai secretă a fost asta: să scrie Matt Haig câte o astfel de carte în fiecare an. Ups, am scris-o și mai sus, nu? Cred că Moș Vodol încearcă să mă împiedice! Ah, te prind eu, împielițatule! Am și ren!

Cărțile au apărut la Editura Nemira și pot fi cumpărate de pe site-ul lor.

Un băiat numit Crăciun – aici, Fetița care a salvat Crăciunul – aici, Eu și Moș Crăciun – aici. Cărțile sunt disponibile și în format e-book. Din păcate, cărțile sunt indisponibile acum pe site, dar sigur vor apărea din nou sau le puteți găsi în librăriile partenere.

33 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *