Aș merita un coșmar. Unul singur pentru că am lăsat cartea atât să mă aștepte. Bine, ca să rămân în tema cărții, nu aș mai spune că am coșmaruri, aș spune că am hrănit un ephialt.
Nu eram un mare iubitor de fantasy înainte, mă gândeam cu teamă la fiecare creatură fantastică pe care aș fi putut să o găsesc prin cărți. Am început timid și cu și mai multă frică (vedeți, nu spun eu bine când afirm că aș fi numai bună pentru un ephialt? Eu sunt fricoasă tare) să citesc acest gen literar și mă felicit pentru decizie. Când eram copil îmi plăceau aventurile. Citeam cărțile specifice vârstei și îmi imaginam că sunt o temerară luptătoare. Acum, ca și adult, îmi place la fel de mult aventura. Și pentru asta există genul fantasy. Cărțile unde lumi fantastice se contopesc sub condeiul autorului, unde real și ireal se întâlnesc sub același acoperiș, unde oamenii și înzestrații pot conviețui liniștiți.
Nefiind un pasionat al acestui gen, după cum vă spuneam, nu am citit prea multe cărți fantastice, așa că pot afirma cu toată sinceritatea că am rămas surprinsă de romanul autoarei Cristinne C.C. Subiectul este unul original (pentru mine) și deși este încadrat în acest gen, nu abundă în elementele lui specifice. Autoarea a avut grijă să nu intoxice cititorul cu numeroase detalii, informațiile sunt introduse gradual și totul este extrem de ușor de înțeles și de parcurs.
Elementul de autenticitate este reliefat și de faptul că, autoarea a ales să așeze la fiecare început de capitol câte o strofă din poeziile marelui Eminescu. Le-am citit cu atenție și mi-am dat seama că se potrivesc foarte bine cu ideile inoculate în rândurile respective. Toate astea au adăugat bile albe pentru autoarea Cristinne C.C.
Urmăresc de fiecare dată personajele. Nu îmi plac deloc cele perfecte, cu etichetă și clasă. Îmi plac cele imperfecte, spumoase, sarcastice și capabile de toate nebuniile lumii. Le-am găsit aici? O, da! Alisia a fost personajul cu care am rezonat de prima dată. Imperfectă, impulsivă, țâfnoasă și ambițioasă. Un ephialt pe care nu îl poți trece cu vederea, asta e clar!
Nu aș vrea să vă spun prea multe despre acțiunea cărții pentru că asta este o carte unde nu ești cititor. Ești parte din tot ce citești, ești la fel de fantastic și de „prins”.
Dacă nu ați citit Ephialte, vă spun că ați pierdut o aventură pe cinste. Este un roman ușor, dar încărcat de acțiune și detalii care pot satisface spiritul unui iubitor de fantasy.
Vă întrebați ce este un ephialt? Este un om ca toți oamenii, dar care, ajuns la o anumită vârstă, trece printr-un proces de Inițiere și hrana lui se constituie din teama oamenilor, teamă alimentată de coșmaruri pe care un ephialt i le poate naște. Ephialtul este nemuritor și nu face rău oamenilor. Nu omoară pe nimeni, ba mai mult, există acorduri între un ephhialt și oameni. Prin hrănirea unui ephialt, omul scapă de teamă, își înlătură cele mai adânci coșmaruri.
Credeți că viața e roz și plină de energii pozitive? Nț, nț. Există Umbre, Umbrele care urăsc toți ephialtii. Îi consideră coșmaruri și cred că le pot face rău oamenilor, consideră că modul de hrănire cu energie este barbar și nepotrivit. Umbrele sunt dușmanii naturali ai ephialtelor.
Alisia trecuse de curând prin procesul de Inițiere și era în căutare de „victime”. Alesese un bețiv notoriu, unul care își făcea veacul prin barurile de cartier. În seara în care viața ei este dată peste cap îl întâlnește pe Max, un tânăr ce pare să îi ghicească gândurile, dar pe care nu îl simte nici ca Umbră, nici ca Ephialt. Max avea cei mai albaștri și mai reci ochi pe care Alisia îi întâlnise vreodată. El venise pentru a o lua la întâlnire, cineva voia să o întâlnească. Nu știe cine vrea să o vadă, dar nu are nici cum să nu meargă. Acceptă cu strângere de inimă și tocmai când era pe cale să își pună planul B în aplicare, Alisia primește o lovitură care o lasă inconștientă.
Este dusă pe o insulă, în cadrul unui laborator care îi aparținea lui Theon Novac. Laboratorul efectua studii clinice despre boala Noii Lumi, DMD sau Degenerative Malak Desease. Cei mai afectați erau oamenii. Își pierdeau legătura cu ei și lumea din jur, intrau în comă și mureau.
Ce legătură au toate astea cu lumea fantasticului? Legătura este acolo, un lanț vicios. Oamenii hrăneau ephialtele, ephialtele hrăneau Umbrele – un proces dureros pe care Alisia îl va simți pe propria piele.
În spațiul acela îl întâlnește pe Andrea, un om obișnuit care avea câteva informații nepotrivite. Doar nu vă așteptați ca Alisia să nu facă nimic, nu? Să fiți siguri că acționează, mai ales după ce descoperă o nouă înzestrare care așteptase în stare latentă să fie adusă la viață.
Cum se vor termin toate astea? Putem afla împreună din volumul doi, volum care a apărut de curând la Editura Quantum Publishers. Dacă v-am făcut curioși, volumul unu poate fi cumpărat de aici, iar aici găsiți volumul doi.
Mă bucur că am alocat duminica mea lumii ephialtelor și abia aștept să văd cum continuă aventura!
Despre carte:
Ne aflăm într-o Nouă Lume ce se zbate să supraviețuiască în urma unui eveniment cataclismic ce a avut loc cu mai bine de cinci sute de ani în urmă, o lume în care oamenii încearcă pe de-o parte să reconstruiască, iar pe de altă parte, să lupte împotriva unei boli cumplite și misterioase. Însă există și alte creaturi ce trăiesc printre ei, Ephialte și Umbre.
Alisia Iacob, o tânără impulsivă, non-conformistă, un Ephialt novice, abia trecută de Inițiere, se trezește aruncată dintr-o banală coincidență într-o serie de evenimente ce o plasează în mijlocul unui adevărat conflict între ephialte și dușmanii acestora, Umbrele.
Descoperind din întâmplare intrigile țesute de unul dintre cei mai importanți și puternici oameni, secrete ce pun în pericol atât viața oamenilor, cât și a Ephialtelor, Alisia devine ținta principală a mai multor dușmani.
Pentru a supraviețui, se vede nevoită să lege alianțe neașteptate, dar și să-și descopere abilități surprinzătoare și periculoase.
În mijlocul tuturor acestor evenimente ce se succed cu rapiditate, la fel de neprevăzută este și descoperirea primelor atingeri ale pasiunii, pentru ca, la fel de brusc, să fie curmate de resentimente vechi și înrădăcinate.
Autor: Cristinne C. C.
Nr. de pagini: 228
Copertă: Cartonată
Anul apariției: 2017
[…] 9.Ephialte – Începutul unui coșmar (partea întâi) – Cristinne C.C. […]
Felicitări pentru recenzia minunată! <3 Eu iubesc această serie, mă bucur că ți-a fost pe plac și ție.
O carte care ma intriga. Stii ca iubesc genul fantasy dar tocmai de aceea sunt si destul de pretentioasa legat de cartile din acest gen. As incerca insa Ephialte, suna bine, multumesc pentru recomandare.
Tu citești cărți mult mai complexe. Aceasta este foarte light.
Acum sunt si eu calare pe „Un tron intunecat”. 🙂
Bravo! Eu nici până acum nu am reușit să mă mobilizez să citesc seria asta. Dar ceva în genul acesta am citit și mi-a plăcut. Sper sa reușesc sa citesc vara asta măcar primul volum.
Sunt tare curioasa sa îți aflu părerea!
Văd că e foarte apreciată. Trebuie să o citesc și eu.
Sunt sigură că îți va fi pe plac și ție!
Felicitari pentru recenzia minunata! <3 Ma bucur ca ti-a placut cartea!
Și eu mă bucur! 🙂