Enciclopedia spiridușilor este primul volum din seria Emily Wilde. Eu prefer să-l văd ca pe un portal magic către lumea spiridușilor, către un tărâm binecuvântat, alimentat de credințe, iubire și magie. Trebuie să vă spun că ultimii pe care mă așteptam să-i văd într-o poveste pentru oameni mari sunt spiridușii. Nu știu de ce sunt atât de puțin „exploatați”, reduși la ținute colorate, cu zâmbete buclucașe întipărite pe chip, eventual cu urechi mari și papuci butucănoși.
Unii priviți ca vestitori de bucurie, alții văzuți ca niște blesteme și aducători de rău, spiridușii lui Heather Fawcett parcă fac „lumină” în lumea lor. Ar fi fost și greu să nu fie lucrurile atât de bine puse în lumină. Emily Wilde este o profesoară care călătorește într-o mică localitate din nordul îndepărtat pentru a studia folclorul spiridușilor. Până să ne apucăm serios de articolul ăsta, trebuie să vă spun că mi-ar fi plăcut ca liniile să fie mult mai clare. Deși îi tot cataloghează în secțiuni corespunzătoare, autoarea nu îmi face mie, cititorului său, misiunea mai ușoară și mai plăcută. M-am simțit de parcă lumea spiridușilor s-ar fi tot ascuns de mine, de parcă nu aș fi avut mintea destul de luminată și pregătită pentru apariția lor.
Enciclopedia spiridușilor – ești gata să-i întâlnești?
Dacă mi-ați mai citit articolele sau mi-ați mai vizitat blogul, atunci știți că eu am nevoie de o anume dispoziție pentru romanele care nu rămân ancorate în realitate. Pentru că iarna îmi este foarte dor de poveștile copilăriei, cred că este un sentiment pe care nu mi-l pot explica, am vrut neapărat o poveste scoasă din tipare, care să-mi împingă limitele imaginației, care să-mi descompună lumea și să-mi alcătuiască una în care totul să fie posibil.
Primele pagini au avut fiorul acela pe care îl caut ori de câte ori încep o carte nouă. Simțeam deja emoțiile unei noi călătorii, curiozitatea pentru modul în care autoarea o să împletească planurile, entuziasmul pentru șablonul după care își va alcătui lumea. Aveam toate elementele potrivite la locul lor: un cadru de poveste, o altă epocă, păduri, o căsuță aflată la distanță de sat, cărări lungi, iazuri, copaci falnici. Toate păreau să dea voie magiei să se întâmple, toate păreau să aștepte o „cantitate” optimă de praf magic pentru a-și deschide adevăratele porți către sufletul lor, către magia care pulsează în nucleul ce rămâne permanent ferit de ochii muritorilor de rând. Iar Emily părea omul perfect pentru a le deschide, pentru a le așeza în ordinea potrivită.
„… Sunt explorator, Wendell. Poate că mă numesc om de știință, dar asta e esența. Vreau să cunosc ceea ce nu poate fi cunoscut. Să văd ceea ce nu a văzut niciun muritor, să… cum a spus-o Lebel? Să dau la o parte acoperișul lumii și să mă arunc în stele.”
Spiridușii și lumea lor
După cum v-am spus, aveam toate elementele potrivite pentru a face din această poveste o călătorie de neuitat. Însă, fără să îmi dau seama când și de ce, magia s-a destrămat, întocmai ca o tapiserie de care s-a tras în toate direcțiile. Firele i-au tot ieșit, s-au amestecat, s-au umplut de noduri. Apoi, la fel de inexplicabil, am fost atrasă din nou în poveste și am început să îmi doresc să fiu acolo, în mijlocul Poporului Fermecat, pe urmele lui Emily, trăind intens fiecare întâlnire și fiecare etapă.
Dacă eu mă puteam întoarce la mediul meu comfortabil și familiar, nu la fel putem spune despre Emily. Dar nu e treaba mea să vă povestesc despre asta. Nu de alta, dar nu vreau să mă pomenesc pe aici cu vreun spiriduș.
„Poporul nu poate fi înțeles. Ei trăiesc după capricii și fantezii și nu sunt cu mult mai mult decât o serie de contradicții. Au tradiții, păzite cu strășnicie, dar le respectă ocazional. Îi putem cataloga și le putem documenta faptele, dar cei mai mulți savanți cad de acord că o adevărată înțelegere ar fi imposibilă.”
Enciclopedia spiridușilor – lupte, alegeri și frustrări
Imposibil de înțeles pare și Emily Wilde. Cel puțin așa o văd sătenii din micuța așezare Hrafnsvik. Deși nu-și dorește să își facă prieteni printre săteni, Emily nu dorește nici să și-i facă dușmani. Mai ales că, într-un fel sau altul, depinde de ei. În plus, așa cum este și normal, ei ar ști să o îndrume către locurile în care cei din Poporul fermecat și-ar face apariția.
Fără să aibă această intenție, Emily atrage antipatia unor săteni. Iar această energie nu este una pe care Emily să o asimileze ușor. Mai ales că în tabloul acesta – de parcă nu i-ar fi fost de ajuns vitregiile traiului din sat – apare și rivalul ei: minunatul, enervantul, șarmantul, misteriosul, arogantul, spumosul, volubilul Wendell Bambleby. Dacă vă întrebați asta, vă răspund: da, el atrage imediat simpatia celor din sat. Și se amestecă de zor în studiile lui Emily. Hmmm, bărbații ăștia!
Tachinările și discuțiile dintre Wendell și Emily au făcut deliciul anumitor pasaje din poveste. Mi s-a părut că au completat întregul tablou. Iar ei sunt motivul pentru care îmi doresc și volumul următor. Pentru că tot am ajuns la ei doi, mi-aș fi dorit niște tușe mai precise, mai prietenoase, niște nișe prin care să pătrund pe sub pielea lor. Voiam să-i cunosc mai bine, să le înțeleg emoțiile, gândurile și sentimentele.
Enciclopedia spiridușilor – ești gata pentru magie?
Enciclopedia spiridușilor are o poveste diferită, cu accente de magie și descrieri fermecătoare, cu personaje interesante și spiriduși capricioși. M-am aventurat cu bucurie în lumea lor și am fost ușurată atunci când am simțit că legătura noastră se înfiripă din nou.
Enciclopedia spiridușilor a apărut la Editura Nemira – imprint Armada – și poate fi cumpărată de aici.
Data apariției: 16 oct. 2023
Titlu original: Emily Wilde’s Encyclopedia of Fairies
Autor: Heather Fawcett
Traducător: Roxana Brînceanu
Editura: Nemira
Imprint: Armada
Colecția: Armada
Format: Paperback
Nr. pagini: 370