Dragostea n-a murit. Ah, ce nebunie delicioasă am citit! Și cât de mult mi-a plăcut timpul petrecut în compania personajelor! Ashley Poston a reușit să obțină o combinație mortală (și nu întâmplător am ales acest cuvânt, o să vedeți voi). A folosit un strop de tristețe, replici savuroase, prietenie, pierdere, umor, dragoste, speranță. Sună un pic a rețeta vieții fiecăruia dintre noi, nu? Poate tocmai de asta mi-a alunecat atât de ușor în suflet. Pentru că am simțit-o ca fiind posibilă, ca venind atât de natural peste mine și peste emoțiile mele.
Dragostea n-a murit – slalom printre emoții
Aveam cartea asta de ceva vreme acasă și așteptam o stare anume pentru ea. Mă gândeam că voi găsi o poveste duuuuulce ascunsă între paginile ei și nu mă simțeam pregătită pentru râuri de sirop și apelative drăgălașe. Când prietenii de la Editura Litera au dat startul zilelor aniversare, am vrut să le fac „cinste” la rândul meu și am ales să citesc o carte apărută la ei.
Aveam destule necitite pe rafturi, dar privirea mi s-a oprit asupra acestui titlu. Chiar aveam nevoie de o carte ușoară, pe care să o parcurg rapid și la finalul căreia să rămân cu un gust plăcut, ca după o vată de zahăr mare și roz. Nu vă spun dacă așa a fost, dar vă spun că nu voiam să ajung la finalul poveștii. Îmi plăcea acolo. Printre amintiri, picături de suflet și stropi de dragoste.
„Cred că dacă fiecare dintre noi și-ar găsi marea iubire, lumea n-ar mai fi un loc atât de rău în cea mai mare parte a timpului, nu?”
Fantome, iubire și cărți
„Pentru mine, Dragostea n-a murit s-a dovedit a fi o mare și neașteptată sursă de delectare. Articulată, surprinzătoare și distractivă.“ Christina Lauren
Cum strecori replici amuzante și o iubire printre zidurile afacerii neobișnuite ale unei familii excentrice? Cu grijă, îndemânare și atenție la detalii. Familia lui Florence Day avea o casă de pompe funebre. „Zile Apuse” era locul în care se termina călătoria unor oameni pe pământ, dar pentru familia Day aceasta era „normalitatea”. Tratau moartea cu grijă și empatie, își aranjau clienții și încercau să ofere un strop de alinare celor care erau prinși între neputință și durere.
Florence Day plecase de mult de acasă și nu revenise niciodată în cei zece ani pe care-i petrecuse în marele oraș, departe de liniște, frați și părinți. Florence alerga după visurile sale și nu putea spune că își îndeplinise vreunul. Iubea să scrie, dar nu dăduse lovitura cu o carte pe care să scrie mare numele ei. Însă, Florence devine ghostwriterul unei autoare de succes și trăiește succesul cărților sale din umbră. Nici pe plan sentimental nu strălucește prea mult Florence. Își pierduse marea dragoste și trăia acum încercând să creioneze povești romantice perfecte, pudrate cu dragoste, roz și întâlniri emoționante.
Din nou acasă – mai este loc pentru un suflet rătăcit?
Familia Day lucra cu moartea. Și făcuseră din această afacere ceva absolut ușor de gestionat. Dincolo de partea cu pompele funebre, știți ce m-a impresionat la ei? Respectul pe care îl ofereau oamenilor care își încheiaseră călătoria pe pământ. Membrii familiei Day spălau plăcile funerare vechi, chiar și la multă vreme după ce muriseră și cei care își mai puteau aduce aminte de cei îngropați acolo. V-am mai spus că sunt excentrici, nu?
Moartea nu-i ocolește nici pe cei din familia Day. Tatăl lui Florence moare și aceasta trebuie să revină acasă, acolo unde amintirile stăteau agățate de fiecare loc, de fiecare zid, de fiecare spațiu. Cu o carieră amenințată de niște schimbări recente și o lipsă acută de inspirație, Florence nu traversează cea mai fericită perioadă a vieții sale. Însă, poate că acasă își va încărca bateriile, poate va găsi ceva care să o ajute să meargă mai departe. Era posibil, nu?
Dragostea n-a murit – trebuie doar să-i faci loc în viața ta
Nu ar fi o poveste grozavă despre o familie excentrică dacă nu am avea și o persoană cu un dar excepțional, nu? Florence putea vedea fantome (pff, și ce amintiri mi-a deblocat această putere a ei. Sigur ați văzut măcar un serial pe această temă, nu?). Nu erau fantomele alea care să te înspăimânte, care să se răzbune și să te bage în sperieți. Uneori, în anumite situații, Florence putea să-i vadă pe cei care mai aveau ceva de făcut în viața asta și nu apucaseră.
Florence nu le dădea soluții miraculoase, însăși viața ei era un dezastru, dar îi ajuta să treacă mai ușor dincolo, îi ajuta să înțeleagă că au ajuns la final de drum. Și, prinsă între sarcinile oferite de familie și lacrimile pierderii propriului tată, Florence vede fantoma ultimului om pe care credea că o să-l vadă vreodată mort. Nu, nu este vorba de tatăl său. Dar eu nu mai suflu un cuvânt!
„Dragostea n-a murit este un roman în care se regăsesc multe dintre elementele pe care eu le îndrăgesc la o carte – eroine excentrice, familii regăsite, orășele tihnite, fantome (!!!) – totul, înglobat într-o scriitură originală, distractivă și modernă. Centrată pe ideea morții, această comedie romantică se dovedește a fi una… mortal de atrăgătoare!“ Rachel Hawkins
Dragostea n-a murit este o lectură excelentă dacă sunteți în căutarea unei cărți lejere, ușor de urmărit și ușor de iubit! Mie mi-a oferit clipe delicios de amuzante, romantice și pline de amintiri savuroase! O recomand mai ales în perioade aglomerate sau într-un weekend în care aveți nevoie să zâmbiți și să vă încărcați cu un milion de emoții.
Alte detalii:
Dragostea n-a murit a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 2 mar. 2023
Autor(I) : Ashley Poston
Numar Pagini : 368
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Blue Moon
Traducator(I) : Mihaela Serea
