Doar un alt miracol. Unul mic din miile care se întâmplă zilnic. O mamă dă naștere unui pui de om, un bărbat își cere iubita în căsătorie, un bolnav se recuperează, un medicament nou se descoperă, un om își cere iertare, altul oferă o îmbrățișare. Un om primește ajutor în timp ce altul simte că face ceva pentru lumea din jurul său. Cineva primește o veste bună, un copil ia o notă mare. O fetiță scrie o scrisoare pentru Moș Crăciun, un băiețel îi scrie mamei sale, un cuplu cere un credit la bancă și un șoarece roade cabluri. Ups! Ultimele două nu prea par miracole, nu? Dar dacă vă spun că vor ajuta la nașterea unora, vă este de ajuns?

Lumea întreagă este un mecanism alcătuit din miracole și victorii. Mecanismul trebuie uns cu două uleiuri speciale: dragoste și fericire. Uneori, cei care sunt capabili să producă aceste uleiuri obosesc și uită rețeta specială. Dar sunt momente, zile speciale și alți oameni care le pot reaminti cum să facă. Sunt și astea mici miracole, nu? Bineînțeles, există și piedici. Mecanismele mai suferă și defecțiuni. Tot dragostea poate să ajute la repararea lor. Mai ales dacă intervine iertarea, un fel de condiment special.

Let’s go below zero and hide from the sun I’ll love you forever where we’ll have some fun Yes, let’s hit the North Pole and live happily Please don’t cry no tears now, it’s Christmas baby My snowman and me – Sia, Snowman

Și, pentru ca toate să meargă strună, adăugăm un strop din magia Crăciunului. Exact așa face Dama de treflă în cea mai nouă carte. Adună emoții și le împinge la vale, le rostogolește prin viețile personajelor și le ajută să se intensifice atunci când ajung în sufletul cititorului. Am spus și aseară. Uitați ce ați citit scris de ea. Începeți cu cartea asta și lăsați-vă atinși de magia Crăciunului. It’s beginning to look a lot like Christmas!

 

Doar un alt miracol
Doar un alt miracol

Doar un alt miracol. Dar nu doar o altă carte.

Micile uneltiri pe care universul le face în favoarea noastră, miracolele, cum ne place adesea să le numim, nu sunt strălucitoare și nu fac zgomot. Se strecoară pe nesimțite în sufletele noastre, printre fisuri și crăpături despre a căror existență nu eram conștienți, și repară dinăuntru tot ce e stricat.

Toată ziua mi s-a învârtit în minte. Și mă bucur că am citit-o astăzi. Și sunt sigură că o voi reciti de Crăciun, în zilele alea încărcate de magie și de speranță.

Miracolele sunt peste tot, se întâmplă oricând și oricum. Nu au nevoie de o zi anume și de anumiți oameni. Cărticica asta este o particulă dintr-un miracol. E o sămânță de fericire. Vine, se așază liniștită în sufletul tău și prinde rădăcini. Te bucură, îți umple inima de o stare de bine și te lasă zâmbind.

Cartea asta poate fi despre un nivel greu de Candy Crush, despre credite și proteste, despre Crăciun și șefi care nu dau liber angajaților, despre familii altfel și despre goluri. Mai ales despre goluri și dragoste. Dar poate fi și despre regăsire, despre dragoste, despre oameni mici care învață să poarte hainele prea mari ale problemelor pe care le simt ale lor.
 Așa era mai ușor să treacă peste toate, pentru că acesta este unul dintre țelurile copiilor, să le dea putere părinților să meargă mai departe atunci când ei cred că totul e în zadar.

Despre dragoste și familie

Am privit-o strâmb și am crezut că este doar o altă carte cu copertă care fură priviri. Dar interiorul se ridică la înălțimea acesteia. E fix bezeaua din ciocolata caldă. Vine exact la fix, te îndulcește și te face fericit.

Stilul de scriere m-a dus cu gândul la un autor drag sufletului meu. Și nu-i voi scrie numele, pentru că ar putea fi persoane care ar putea crede că o comparație nu ar fi tocmai potrivită. Numai el îmi mai oferă emoții în stilul acesta, numai el se joacă atât de “pe stilul meu”. Numai el închide cuvintele în cuburi speciale, cuburi pe care mă obligă să le întorc pe fiecare fațetă pentru a surprinde exact emoția pe care vrea să mi-o transmită. Este un joc emoțional de care nu mă plictisesc. Este cald, plăcut și ajunge să fie atât de intim.
Sunt fragmente pe care le-am marcat, fragmente pe care mi-aș fi dorit să le scriu eu. Și mulțumirea mea vine din faptul că un autor se rupe de tot ce a scris înainte și construiește o poveste atât de emoționantă și de înduioșătoare. Sunt sigură că povestea ar avea și mai mult farmec în preajma Crăciunului. Mai ales dacă afară ar ninge. Dar a fost minunată și așa.
Eu nu sunt foarte indulgentă cu cărțile pe care le citesc. Dar am simțit că asta mi-a “vorbit” de la primul cuvânt. M-a făcut să plâng. Jur că mi-au dat lacrimile, mai ales la pagina 92, moment în care autoarea spune atât de multe cu atât de puține cuvinte.

Doar un alt miracol – o carte de pus sub brad

Nu știu cine este Dama de treflă. Dar mi-aș dori tare mult să știu. M-am identificat cu stilul ei și m-am bucurat că un autor român, un autor despre care aveam deja păreri preconcepute, mi-a oferit o lecție despre dragoste și a doua șansă. În dragoste nu se face târziu niciodată. Și poate să vină în cele mai neașteptate locuri. Dragostea ne șlefuiește până ajungem să fim toți stălucitori. 


Iubirea e un râu nesfârșit care curge liniștit prin noi și în jurul nostru. Ne șlefuiește pe nesimțite, rotunjește marginile ascuțite ale personalității și ale firii. Ia cu ea, la vale, toată murdăria sinelui și ne face, fără să ne dăm seama, oameni mai buni. Nu poți fi altfel decât bun atunci când iubești. Poate nu ne-am născut cu toții diamante, căci diamantele sunt pietre rare, trebuie să o recunoaștem, dar cu toții putem străluci. Și asta face iubirea, ne șlefuiește până devenim strălucitori, într-atât de strălucitori încât să putem lumina viețile celor pe care îi iubim.”

M-am gândit dacă să vă spun mai multe despre poveste. Dacă să vă spun despre micuța și curajoasa Delilah. Sau despre bravul și iubitorul Max. Despre Nora, Noel, Harry, Amanda și Viollet. Dar nu o să vă spun. Ei sunt în carte, vă așteaptă să le aflați poveștile, trăirile și dorințele de Crăciun.

Am citit recent într-o carte că stelele căzătoare sunt de fapt dorințe întoarse pe pământ. Că, pentru cineva, dorința cea mai mare e pe cale să se îndeplinească. Damă de treflă, oricine ești tu, o să pândesc cerul și sper ca steluța căzătoare să îmi aducă dorința înapoi. Și nu cred că nu se va împlini dacă o mărturisesc și celor dragi mie, adică tuturor care mă citesc. Vreau o continuare. Și nu mă supăr dacă vine de Crăciunul următor. Dorințele se împlinesc atunci când ai curajul de a nu renunța la ele. 

Am un exercițiu de imaginație pentru voi. Mă tem că nu am putut să redau bucuria pe care mi-a adus-o această carte. Puneți pe youtube melodia Sia – Snowman. Lăsați emoția să vă învăluie. Simțiți o stare de bucurie? Gâdilici în tălpi și o stare de bine? Asta este starea! Asta mi-a adus mie cartea. Nu m-a pus nimeni să scriu despre ea, nu sunt plătită să scriu și nu știu cine este Dama de treflă. Poate nu va avea același efect asupra tuturor, dar eu trebuie să vă spun că este cartea lunii noiembrie pentru mine. Și că o voi reciti chiar în ziua de Crăciun. Și, la cum mă știu, voi plânge iar. Pentru că: „Viața nu e deloc ușoară când te lupți în fiecare clipă cu un dor care arde și ustură.”

Recomand cartea! O puteți păstra drept darul special din ziua de Crăciun.

A apărut la Bookzone și poate fi comandată de aici.

Lasă un răspuns