Doar o altă regăsire, doar o altă particulă de sclipici, dar nu doar o altă carte. Mi-am pus aseară în ghetuțe câteva dorințe. Una dintre ele a sunat așa: ”când o să fiu mare, eu vreau să fiu Dama de Treflă„. Și asta pentru că mi-aș dori să pot țese la fel de frumos cuvinte și emoții, să le împletesc în povești și destine și să le ofer lumii, pe post de pansament sau talisman.
„Așa vedea ea iubirea, ca pe un umăr gol pe care îți sprijini tâmpla la finalul zilei, după ce o lume întreagă a făcut tot posibilul să lupte împotriva ta.”
O poveste de Crăciun
Nu știu dacă v-am mai spus, dar Crăciunul este sărbătoarea mea preferată. Nu iubesc frigul, dar mă încarc de fiecare dată cu bucuria și magia acestei sărbători. Nu am căutat întotdeauna cărți cu specific festiv, dar unele se pare că își croiesc anume drum spre inima mea. Anul trecut, la sfârșit de noiembrie-început de decembrie, pășeam pentru prima dată în universul creat de Dama de Treflă.
„Umblăm adesea legați la ochi prin viață, iar cel mai greu e când vălurile cad și suntem nevoiți să recunoaștem că ne-am pierdut, că nu știm încotro să mergem și nu ne putem regăsi. Umblăm adesea legați la ochi prin viață, dar e mai bine așa, căci uneori ne-ar putea speria ce ne așteaptă, iar alteori ne-ar putea amăgi.”
Mă comportasem ca un Grinch până atunci: urâcioasă, temătoare și sceptică. Am primit cartea numărul unu, cea care va rămâne pentru totdeauna înfășurată într-o aură, și mi-am lăsat sufletul să se piardă printre fulgi de nea, zâmbete și suspine. Doar un alt miracol a fost micul meu miracol de Crăciun: mi-a readus pe buze zâmbete și în suflet speranță. Că doar asta pot cărțile să facă, nu-i așa?
O poveste cu scântei și emoții
„Asta fac surorile, aleargă după tine atunci când tu fugi de probleme și încearcă să te ajungă din urmă, să te găsească, să te prindă strâns de mână și să te liniștească, chiar dacă nu înțeleg de ce fugi, chiar dacă nu înțeleg de ce nu le-ai cerut lor mai întâi ajutorul.”
Știți cum e cartea asta? Ca un biscuit glazurat. Îl ronțăi de pe margine, bucuros și încântat de aromele pe care le experimentezi deodată. Dar îți dorești să îl păstrezi pentru mai târziu, îl fragmentezi și îl privești, îți dorești ca aroma lui să rămână cât mai mult timp în memoria ta. Uiți în momentul acela de calorii, zahăr și tot ce vine la pachet cu el. Trăiești clipa și te bucuri de momentul tău dulce și parfumat.
Aș minți dacă nu aș spune că, pentru mine, volumul unu a fost plăcerea mea vinovată. Și va rămâne așa: delicios de dulce și perfect echilibrat. Am simțit atunci o magie aparte, născută pe note de Snowman și pudrată cu fulgi de zăpadă. Și acest volum mi-a plăcut tare mult. A reușit să strălucească și să îmi ofere mult mai multe informații despre personaje, autoarea având timp să lase firul trecutului să își depene în voie amintirile. Dar am simțit că mi-a fost un pic mai greu să înnod firul acesta de capătul firului care rămăsese din volumul precedent.
Doar o altă regăsire – privești înainte sau înapoi?
Deși cartea mi-a plăcut foarte mult și și-a primit steluțele corespunzătoare, mi-a fost mai greu să scriu despre acest volum. Și asta pentru că nu vreau să stric magia poveștii. Luați povestea ca pe un fulg de zăpadă: desăvârșit prin imperfecțiunile sale, vulnerabil și elegant. Din oricâte unghiuri privești, încă un detaliu ți se dezvăluie, încă o latură îți arată arhitectura sa. Exact ca viața: alcătuită din momente de deziluzie, din fugi și sentimente de vină, din dragoste și compromis.
Dacă v-au plăcut personajele primului volum, le veți îndrăgi după lectura acestuia. Le veți vedea cicatricile, le veți cunoaște zonele vulnerabile și veți dori să le îmbrățișați. Veți striga: „întoarce-te acasă, Max”, veți dori să o îmbrățișați pe Viollet, să îl invitați pe bietul Eddie la o ciocolată caldă, veți dori să vă înghețe nasul, să vă miroasă hainele a frig și a magie, a scorțișoară și a măr copt.
Cartea asta nu-i perfectă, este departe de a fi. Dar este alcătuită din mici fărâme de viață, speranță, dragoste de frați și îmbrățișări calde de mamă. Din cuvinte care explodează în emoții pe cerul sufletului și lasă urme de magie și dragoste.
Doar un al miracol și Doar o altă regăsire – repere pe harta vieții
Fugim întotdeauna de lucrurile care ne sperie. Rareori găsim curajul de a înfrunta fricile, mai ales când noile întâmplări ar putea să ne șteargă din minte amintirile cu cei dragi. Ne ferim să construim unele noi, ne temem că acestea le vor înlocui pe celelalte, ne ascundem în spatele zidurilor construite din regrete și cuvinte care au săpat urme adânci.
Și veți vedea că nu există vârste prea mici sau prea mari pentru a fugi de acasă sau spre altă casă. Că, uneori, e bine să privești în urmă pentru a vedea urmări și acțiuni. Că e în regulă să ne cerem iertare, să iubim din nou și să sperăm.
Mi-a plăcut cartea. Este un amestec perfect de dulce și amar, de momente în care îți vine sa plângi doar pentru a râde cu toate băierile sufletului două pagini mai încolo.
Doar o altă regăsire a apărut la Bookzone și poate fi cumpărată de aici.
