Doar clipa fericită să-mi rămână este cea mai emoționantă poveste scrisă de Virginie Grimaldi. Pentru mine, această poveste a urcat pe primul loc în topul cărților scrise de autoare. Știam că încarcă toate cuvintele până la refuz cu emoție, că brodează mii de stări și le presară cu milioane de particule de fericire.

Știam că ia situații reale din viață, că le transformă în evenimente absolut extraordinare și că sufletul ajunge să vibreze cu fiecare notă și fiecare atingere. Și nu am fost pregătită pentru toată avalanșa aceasta de emoție. Se joacă atât de frumos cu emoțiile, cu trăirile și cu cuvintele. Le umple de magie, de amuzament și de esență.

Nu mă așteptam să mă transpun atât de mult în poveste, să mă regăsesc atât de mult în firea lui Elise, în temerile și în gândurile sale. Dacă sunteți mame, vă asigur că vă veți regăsi în fiecare cuvânt. Că veți vedea în cartea asta umbra trecutului și a viitorului. Eu m-am întrebat mereu dacă asta mă așteaptă și pe mine. Și dacă da, cum voi gestiona întreaga situație?

Doar clipa fericită să-mi rămână
Doar clipa fericită să-mi rămână

Doar clipa fericită să-mi rămână… Restul nu contează

„Mi-am dedicat ultimii douăzeci și trei de ani copiilor. Nu m-am sacrificat. Faptul că am devenit mamă a dat un sens vieții mele. În sfârșit, eram utilă. În sfârșit, contam pentru cineva. E egoist, sunt de-acord. N-a fost un calcul: maternitatea a reparat în mine ceea ce copilăria stricase.

I-am hrănit, schimbat, mângâiat, legănat, liniștit, ascultat, îngrijit, îmbărbătat, ocrotit, răsfățat, adorat, admirat, înțeles, trezit, consolat, încurajat, alintat, însoțit, educat. I-am văzut crescând, umblând în patru labe, pe două picioare, aruncându-se în apa adâncă, într-o relație, în viața activă. Am văzut-o pe fetița care nu îndrăznea să danseze la petrecerile în aer liber prezentându-și proiectul în față unui grup. L-am văzut pe bebelușul care plângea de cum mă îndepărtam studiind… Împreună cu ei, am cunoscut cele mai mari bucurii, cele mai cumplite frici, cele mai frumoase amintiri. Mă doare când îi doare, le șterg lacrimile stăpânindu-le pe ale mele. Mi-au cuprins tot sufletul. Mi-au umplut toate golurile.”

Viața este cea mai frumoasă și mai ofertantă sursă de inspirație. Dar trebuie să le dai întâmplărilor banale, întâlnite peste tot: sens, culoare și esență. Să le transferi tuturor o parte din sufletul tău și să așezi peste ele o cunună de emoții. Altfel, o să ai doar o suită de întâmplări obișnuite, ușor de trecut cu vederea. Nimic extraordinar, nimic care să cânte pe notele sufletului celor din jur.

Virginie Grimaldi transformă tema maternității în cea mai frumoasă și mai emoționantă călătorie. Știm că maternitatea este grea, că drumurile noastre nu seamănă deloc unele cu altele, că avem munți de probleme de trecut și mii de „examene” de depășit. Dar știm și că o să ni se facă dor, nu-i așa? Că suspinăm după mirosul de bebeluși (acela pe care nu-l putem încapsula), că ne dorim să ne mai încapă în brațe, să le alinăm rănile cu un pupic și o îmbrățișare. Că atunci când sunt mici sunt mai ușor de protejat. Că, pe măsură ce cresc, se depărtează ușor, ușor de cuib și de brațe.

Două mame, două povești, două experiențe

Virginie Grimaldi pune în oglindă două situații. Și o face într-un mod absolut fabulos. Nu vă spun cât de frumos le împletește. Dar vă asigur că, la un moment dat, în acel punct, veți avea nevoie de o pauză pentru a derula totul înapoi. Veți privi din alt unghi, cu un alt filtru și o altă implicare. Dar e frumos și până acolo. Așa cum am spus, două situații inversate: o mamă ieșită la pensie (cu copii mari, suflet plin și casa goală) și o mamă care abia pășește pe tărâmul maternității (ușor vinovată, nesigură, speriată).

Elise și Lili. Două femei care experimentează diferit maternitatea, amândouă agățându-se de viețile pe care le-au adus pe lume. Lili este mama unei fetițe născute prematur. Se învinovățește, se teme, se simte pustiită, goală și incompletă. Viața ei se derulează între vizitele la spital, întâlnirile cu alți părinți aflați în aceeași situație și confruntările cu cele mai negre și mai adânci coșmaruri. Lili speră, crede și iubește dincolo de limite. Dar știe că nu totul depinde de ea. Că destinul este cel mai crunt arhitect și că necazurile se țes foarte ușor.

Elise este mamă cu experiență, cu copii deja mari, pregătiți pentru viață și înfruntarea propriului destin. Rămasă singură acasă, cu o mulțime de timp liber, Elise nu știe cum să îl folosească pentru ea. Nu știe cum să trăiască pentru ea, cum să se împace cu lipsa de acasă și cu golul lăsat în urmă de copiii ei iubiți. Rememorează toată această călătorie: luptele, momentele, convingerile, ideile diferite. Și ne angrenează și pe noi în această călătorie printre amintiri, ne emoționează și ne atrage tot mai mult în acest vârtej amețitor.

Doar clipa fericită să-mi rămână

Doar clipa fericită să-mi rămână este un roman cât o mie de cuvinte: evocator, cald, duios și gingaș ca o mângâiere de mamă. Eu vă recomand toate cărțile autoarei, în orice ordine alegeți să le citiți.

Virginie Grimaldi are un stil volubil, presărat cu replici amuzante, care vin perfect în completarea personajelor și întâmplărilor pe care le folosește pentru a broda povești calde, care se lipesc instant de sufletul cititorilor. Poveștile sale sunt perfecte pentru orice anotimp și pentru orice stare. Calmează, alină, vindecă, încălzesc. ❤️

Doar clipa fericită să-mi rămână este un roman despre sfârșituri, începuturi și toate întâmplările care încap între ele.

„Suntem toți la fel, la linia de start, începem să ne deosebim pe parcurs. Unii o să poarte pantofi comozi, alții o s-o ia mai încet cu o desagă prea grea. Unii o să aibă vântul blândeții în spate, alții o să-nfrunte vijelii. Unii s-au născut sub o stea norocoasă, alții s-au născut, punct.”

Romanul Doar clipa fericită să-mi rămână a apărut la Editura Univers și poate fi comandat de aici.

Autor: Virginie Grimaldi

Număr pagini: 28

Colecție: Trend Universul Cărților

Traducere: Alexandra Ionel

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns