Distanța dintre mine și cireș – Paola Peretti, recenzie

„Distanța dintre mine și cireș” este o poveste care cucerește prin simplitate și mesajul său puternic. Eu am luat-o pentru fiica mea, dar întotdeauna mă asigur că este o lectură pe care ea o poate înțelege și aprecia. Nu mă așteptam ca impactul ei asupra mea să fie atât de puternic. Nici nu ar fi putut fi altfel, copiii sunt mereu un subiect sensibil.

„Toți copiii se tem de întuneric. Întunericul este o cameră fără uși și fără ferestre, cu monștri care te prind și te mănâncă în tăcere. Însă mie nu mi-e frică de întuneric: întunericul îl am înăuntru.”

De aici mi s-a rupt sufletul în mii de bucăți. Mai ales că și apucasem să citesc înainte cuvintele autoarei. Paola Peretti s-a inspirat din propria viața și a construit un personaj extrem de dulce și de „lipicios”. Autoarea suferă de boala Stargardt – o boală de ochi foarte rară – pentru care nu există tratament. Boala este asemănată cu un norișor furios care se instalează treptat în ochișor și întunecă tot. Cei care suferă de această boală orbesc la un moment dat.

Distanța dintre mine și cireș – o poveste emoționantă

Am făcut un exercițiu. Mi se pare nepotrivit să spun asta, mă simt ciudat să vreau să simulez situația unui om care poartă un norișor în ochi. Îmi cunosc casa și știu unde este fiecare lucru. Uneori, din grabă sau din neatenție, mai las lumina stinsă și intru în cameră să iau ceva. Uneori îmi iese, alteori mă lovesc de colțuri ascuțite. Cu lucrurile m-aș descurca, dar un lucru nu aș putea experimenta niciodată. Cum m-aș descurca cu fiecare zi în care nu aș mai putea vedea chipul celor dragi? Cum m-aș simți dacă nu aș mai vedea niciodată cerul sau literele din cărțile mele preferate?

Nici nu vreau să mă gândesc la greutatea care apasă pe umerii acestor copii, pe umerii părinților lor. E ca și cum ai primi la naștere o cantitate de lumină. Și o vezi cum dispare. Treptat. Și apoi se stinge. Ce faci? Cum faci? Te adaptezi? Te revolți? Te închizi? Te îndepărtezi? Întotdeauna este important să avem oameni potriviți în jurul nostru, oameni care devin strălucirea noastră, oameni care ne pot lumina calea.

Și povestea asta le are pe toate. Are îndemn la empatie, are o poveste extrem de sensibilă, are oameni care ne învață să strălucim…

Întuneric afară – lumină pe dinăuntru

Mafalda, copilul lipicios și purtător de norișor în ochi, este o lecție de viață. Normal că se teme de boală – cine nu ar face-o, mai ales dacă nu ar avea decât nouă anișori – dar știe și că timpul este prea scurt pentru a nu se bucura de ceea ce înseamnă copilărie. Își face liste cu lucruri de făcut și scrie scrisori mentale personajului ei îndrăgit. Ar vrea să găsească o soluție pentru norișor și și-ar dori să nu mai fie nevoită să măsoare distanța dintre ea și cireș.

Cireșul era copacul din curtea școlii ei. Dar nu doar atât. Mafalda credea că acolo era spiritul bunicii ei și tot acolo avea ea să se retragă înainte ca norișorul să se instaleze complet. Cireșul era locul ei în care își va duce lucrurile. Va locui acolo și va fi fericită… Dar va reuși? Măcar câștigă o amazoană simpatică de partea ei – și ce bucurie a fost prezența acestui personaj! Veți vedea voi de ce!

Drumul Mafaldei este unul dureros pentru un părinte cititor. Noi înțelegem altfel amploarea acestei boli. Noi știm câte momente nu va putea privi direct în față. Și știm câtă frumusețe există în lume. Sunt cuvinte simple în carte, să nu vă așteptați la nu știu ce situații care să vă stoarcă de emoții. Dar numai gândul te înfioară. Îți răstălmăcește sufletul și trăirile puternice sunt cele care te îndeamnă să pui cartea pe pauză. Este o lectură care cade greu în suflet.

Distanța dintre mine și cireș – o carte pentru suflete sensibile

Distanța dintre mine și cireș este un îndemn către empatie, dar ne vorbește și despre curaj și determinare. Este o lectură potrivită pentru copii și perfectă pentru adulți. Copiii pot învăța să fie mai atenți la cei din jurul lor, pot fi mai înțelegători cu nevoile copiilor speciali. Părinții nu se vor mai simți singuri după această lectură. Și vor prețui și mai mult momentele petrecute în compania celor dragi!

Are și o grafică foarte frumoasă și niște ilustrații minunate!

Recomand!

Romanul a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.

PAOLA PERETTI s-a născut în Italia și trăiește în provincia Verona. A studiat literatura și filosofia și este licențiată în jurnalism. Acum 15 ani a descoperit că suferă de o afecțiune genetică rară – boala Stargardt –, pentru care încă nu există tratament. În prezent îi învață italiana pe copiii imigranților și la un moment dat va rămâne oarbă. Distanța dintre mine și cireș este primul ei roman.

An aparitie: 2019

Autor: Paola Peretti

Categoria: Literatura Universala

Editie: Necartonata

Editura: LITERA

Nr. pagini: 216

Titlu Original: La distanza tra me e il ciliegio

Traducator: Diana Calangea, Ilustratii: Carolina Rabei.