Dinți de lapte – Zoje Stage, recenzie

Dinți de lapte este un roman înfricoșător. Dar de nelăsat din mână. Sau așa a fost în cazul meu. Fusesem avertizată în legătură cu el, sfătuită să nu citesc din el noaptea. Nu este horror, dar are un personaj diabolic. Inocența nu a fost nicicând mai de speriat, mai înșelătoare. Roman de debut? Pe naiba! Zoje Stage ne-a învârtit pe degete. Să se fi inspirat de undeva pentru personajul principal?

„O poveste care amintește de Trebuie să vorbim despre Kevin, Fata dispărută și filmul Prevestirea. Dinți de lapte este o carte halucinantă și plină de întorsături de situație, care te va face să-ți pui constant sub semnul întrebării compasiunea simțită față de cele două personaje principale, a căror legătură se destramă continuu.” Entertainment Weekly

Vi se pare ușor dezlânat primul paragraf? Cred că sunt încă sub influența celor citite. Era adevărul acolo, faptele grăiau de la sine, dar îmi era greu să le accept, să cred că așa ceva era posibil. Deși tema condiției Hannei este principală, celelalte teme s-au așezat în mintea mea treptat, la câteva ore bune de la terminarea romanului.

Dinți de lapte – atunci când maternitatea doare

Viața este alcătuită din momente diferite, trăite de indivizi la fel de diferiți. Regulile societății, așteptările celorlalți, etapele vieții… toate sunt altfel pentru fiecare dintre noi. Acceptăm greu devierile de la noțiunea de normal cu care suntem bombardați din primele zile de viață. Și acceptăm și mai greu atunci când imperfectul se află în interiorul bulei noastre.

„Stage combină elemente horror cu suspansul domestic pentru a picta un nemilos tablou al psihopatiei infantile și a regretului matern.” Kirkus Reviews

V-am mai spus și cu alte ocazii că îmi place să urmăresc diferite documentare. Și m-am „împiedicat” de câteva ori de următoarea afirmație: „sociopat nu te naști, sociopat devii.” Împins de societate, de acțiuni care nu pornesc de la tine, înclinat oarecum genetic. Ați prins ideea. Dar în documentarele pe care le-am urmărit, pacienții se nășteau așa. Da, e greu să pui în acceași balanță maleficul și inocența, dar lucrurile astea se întâmplă și viețile celor implicați sunt date peste cap complet, într-un mod dureros și crud.

Neputința de a fi părinte

Maternitatea nu este ușoară. Absolut deloc. Viața ta se schimbă complet și un omuleț de câteva sute de grame este responsabil pentru asta. Ești direct răspunzător pentru el, îl crești, îl îndrepți, îl înveți, îl educi, îi preiei durerile și luptele, dorințele și încercările lui de a înțelege modul în care funcționează lumea asta nebună în care l-ai adus.

Suzette își iubea fiica, dar îi era dor și de viața de dinainte de a fi mamă. Hanna venise pe lume, le completase tabloul de familie, dar răpise momentele de intimitate, viața de cuplu, liniștea unei familii construite pe teren fragil și alunecos. Nu avusese Suzette de la cine să învețe să fie mamă. Nu avusese femeia potrivită de la care să învețe. Și acum se considera vinovată. Dacă nu fusese atentă la nevoile fiicei sale? Dacă ieșirile ei, așteptările ei, regretele ei o făcuseră să fie copilul care era acum?

Suzette stă acasă cu Hanna, asta voia ea, asta voia și Alex, soțul ei. Dar cum să îl facă pe Alex să creadă tot ce făcea Hanna atunci când era cu ea? Fetița avea șapte ani, nu verbaliza deloc. Mârâia, lătra ca un câine, era violentă. Hanna era foarte inteligentă, știa să scrie și să citească, să socotească și să folosească internetul. Ar fi putut fi un copil adorabil, dar venise pe lume cu altă misiune: să își distrugă mama.

Cu tatăl ei se purta complet diferit și avea în el un aliat de nădejde. El îi zâmbea și cu citea povești și nu părea supărat pentru că o altă școală o exmatriculase. Lumea lui mami era una sterilă, cu medicamente și curățenie, lumea lui tati era plină de alinturi și zâmbete.

Confuzie și personaje demne de dispreț

Mi-a fost milă de Suzette la început. Apoi au început să apară episoadele mele de confuzie și de nesiguranță. Dacă Suzette nu era tocmai credeam eu că este? Era posibil să răstălmăcească fiecare gest și acțiune a fiicei sale? Distorsiona fațeta adevărului pentru a rămâne favorită în ochii soțului său?

Nu știu cum veți percepe voi, dar eu am fost prinsă în două dintre colțurile ringului și mi s-au aplicat lovituri directe, fără vreun semn de milă sau răgaz pentru a alinia evenimentele. Au venit pe rând, unele de la Suzette, altele de la Hanna (pe care, iertată să îmi fie reticența, da nu am putut-o privi ca pe un copil de numai șapte ani!).

Hanna este al naibii de inteligentă. Și de diabolică! Șapte ani și asemenea planuri? Asemenea acțiuni premeditate? Atâta ură și dorință de răzbunare? Romanul ăsta te face praf, te înfioară, îți provoacă repulsie. Face orice, da numai indiferent nu te lasă. Îți sapă în creier, nu înțelegi, nu vrei să înțelegi, nu vrei să accepți, nu vrei să crezi.

O cursă a morții dirijată de un copil de șapte ani. Un plan subconștient de respingere a ce însemna copilul în viața cuiva. O relație toxică, un rol obositor și niște ipostaze greu de asimilat.

Dinți de lapte – toxicitate și dispreț.

Dinți de lapte aruncă o altă lumină asupra maternității, vieții de familie și de cuplu, asupra zonelor întunecate din iubirea necondiționată în care ne învăluim pruncii.

Bolnavă, acaparatoare, dureroasă, crudă, un fier roșu lipit de piele. Așa a fost lectura asta pentru mine. S-a zvârcolit ca un vierme înlăuntrul meu și a durut pe toată traiectoria pe care și-a săpat-o prin mine. E și mai grea dacă ești părinte. Te simți prins în capcana neputinței și a dorinței de a-l salva pe copilul tău, de a ști ce îi face bine și ce îl face fericit.

Dinți de lapte nu este o lectură ușoară, dar este o lectură interesantă, diferită, înfricoșătoare.

M-a uimit geniul Hannei. Mi-a fost milă de ea, am încercat să îi construiesc un portret fidel. Dar se încăpățânau trăsăturile să se așeze, pur și simplu. Nu puteam pune alături de inocența sa geniul acela malefic, capabil de orice pentru a reuși să rămână preferata tatălui său. Hanna este dovada faptului că inocența poate fi înșelătoare.

Dinți de lapte a apărut la Leda Bazaar și e o carte altfel. Dacă v-am făcut curioși, cartea o puteți găsi aici. 

An aparitie: 2021

Nr. pagini: 432

Traducator: Alexandru Szollo