Dincolo de ură este unul dintre romanele care mi-au atras cel mai mult atenția la Bookfest. Nu știu dacă a funcționat coperta ca un magnet, nu știu dacă descrierea a fost cea care m-a intrigat cel mai tare. Știu doar că am plecat acasă cu galbenul ăla întipărit pe retina și cu ideea că romanul avea un „Abel” în titlu.
Acum, la câteva zile de la terminarea cărții, încă am sentimente amestecate în ceea ce o privește și nu mi-e clar dacă s-au sedimentat cele bune sau cele mai puțin bune.
A avut un ceva al ei, un ceva întunecat, bolnăvicios, plin de suferință. Dar a avut și lucruri care au rămas agățate de niște fire fragile precum cele de borangic. Mi-a scindat sufletul în două și am rămas cu un gust amar, gust pe care l-am identificat mai târziu și de care am avut nevoie să mă scutur bine, bine de tot.
Dincolo de ură – de la prietenie la ură este doar un singur pas
„Paranoia, vinovăția, trădarea și minciunile vor preschimba relația dintre cele două cupluri inseparabile într-un infern de gheață, totul într-o escaladere lentă, până la finalul cumplit și neașteptat de întunecat, dar extraordinar de bine realizat.” – ELLE
Barbara Abel își plasează acțiunea pe un teren ce devine tot mai instabil, puternic afectat de emoții și dragoste maternă. Ceea ce ar fi putut însemna plasă de siguranță devine condamnare și granițele se tot rescriu și își schimbă limitele. Anticipam o lovitură și deja mă dusesem în direcția bună, dar nu știam ce linii să trasez, spre ce supoziții să mă îndrept mai întâi și în cine să am încredere. Exista acolo un substrat ce ar fi putut fi extrem de ofertant pentru rău și pentru toate florile sale. Dar cum ar fi putut fi niște oameni atât de solari capabili de atâta ură?
Două cupluri, două familii vecine, despărțite de un singur zid și de un gard viu. Apoi de o prăpastie întreagă, prăpastie străbătută de un pod prea fragil, alcătuit din bucăți putrede de sfoară, de scânduri rupte și șubrede.
Reticenți la început, apoi tot mai prietenoși și mai deschiși unii față de alții, tinerii vecini se împrietenesc și își caută tot mai des compania. Serile lungi și călduroase devin astfel mai ușor de suportat, veștile bune „zboară” peste gardul atent întreținut și casele zumzăie de râsete și mărturisi sincere. Când cele două femei își anunță sarcinile, legătura devine și mai intimă, și mai plină de bucurie și de dorința de a împărtăși totul cu familia cealaltă.
Un accident, un dezastru, o ruptură ce nu poate fi reparată
Un accident nefericit distruge legătura dintre cele două familii și ruptura riscă să rămână pentru totdeauna întipărită în mintea și-n sufletele celor implicați. Liniștea devine tot mai apăsătoare, vina mușcă adânc din suflete și peste toți plutește o singură întrebare: „oare am făcut destul?”
De aici încolo am simțit cum pierd controlul întregii povești și cum crește tot mai mult și mai mult în intensitate pericolul. Era pericol în ambele tabere: pentru personajele implicate și pentru autoare. Dacă personajele se supun și trăiesc ce le-a fost hărăzit, autoarea a rămas „singură” în fața unui subiect ce i-a scăpat ușor printre degete.
Finalul a venit abrupt, foarte abrupt, și a despicat emoțiile în două. Deși totul se întâmplase deja, deși trăisem groaza, disperarea și citisem de două ori anumite pasaje, parcă plutisem pe deasupra evenimentelor, parcă nu puteam accepta.
Întrebările au rămas la fel de grele și de tăioase, posibilitățile aninate de marginile zdrențuite ale unei realități bolnave. Mă așteptam și nu prea, voiam un final mai… final. Are sens? Nu am putut accepta un final în care oamenii fac rău după rău și lucrurile nu rămân clare. Nu pot să spun mai mult și nu știți cât regret! Aș fi vrut să văd dacă sunt singura care a perceput așa, dacă voi puteți accepta o asemenea explicație, dacă voi puteți crede că în realitate se pot întâmpla așa lucrurile.
Dincolo de ură – teren accidentat și traume prea puternice
Dincolo de ură este un mediu propice pentru vină, suspiciuni, paranoia, durere și suferință. Este un roman în care maternitatea este dusă până în cel mai extrem punct al său, în care complicitatea încalcă orice principiu și în care personajele au tot timpul ceva de ascuns. Să nu vă încredeți în vorbele lor mieroase. Fiecare are câte o săgeată ascuțită păstrată într-o tolbă ascunsă, fiecare are un motiv bine întemeiat pentru a răni și a face rău.
Deși nu mi-a oferit un final pe placul meu, Dincolo de ură a fost o lectură interesantă, suficient de captivantă și de plină de piste false. M-am gândit chiar și la varianta în care autoarea ar fi răsturnat totul pe dos și mi-ar fi oferit o poveste și mai nebună. Acțiunea a fost temperată, punctată doar de acțiunile unor părinți disperați și a unor vecini cu sufletele încărcate de vină și neputință.
Dincolo de ură a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărată de aici.
Titlu original: Derrière la haine
Traducător: Simona Brînzaru
Anul apariției: 2023
Nr. pagini: 272
