Pentru că zilele trecute intrasem din nou în lumea magică a poveștilor lui Kristin Hannah, nu puteam lăsa prea mult timp cealaltă carte pe noptieră. Toate romanele sale, cel puțin cele pe care le-am citit până acum, m-au impresionat cu sensibilitatea lor, cu multidudinea de emoții și cu nuanțele dragostei pe care autoarea le evidențiază atât de frumos.
Romanele sale îți ating sufletul, te cuceresc și de îndeamnă să crezi în minuni. Singurul meu regret în ceea ce privește cartea ”Dincolo de tăcere” este faptul că nu am citit-o în vacanța de iarnă, în perioada Crăciunului, perioada aceea minunată în care miracolele se întâmplă, par credibile și bucură sufletele oamenilor.
”Dincolo de tăcere” este un roman despre soartă, despre iertare, acceptare și lucruri predestinate. Acest roman mi-a adus aminte de ceva ce auzisem acum ceva timp. Dumnezeu când vede că oamenii își fac planuri, izbucnește în râs. Lucrurile sunt oarecum aranjate iar influența noastră asupra lor este minimă. Gata, gata, nu atacăm filozofii ci ne bucurăm de o poveste plină de magie, de încredere și de speranță.
Joy Candellaro era bibliotecară la școala din oraș. Dragostea pentru cărți și programul flexibil o purtaseră până acolo, iar ea era mulțumită. Avea o căsuță confortabilă, o soră care îi era confidentă și prietenă, și un soț bun. Se lăsase purtată de rutină și de programul zilnic, ignora micile certuri cu soțul său și stoca vise într-un fișet metalic. Nu călătorise în locuri exotice, dar ăsta era visul său cel mai mare. Decupa din reviste și ziare articole care o inspirau, locuri în care i-ar fi plăut să meargă și le încuia în sertar o dată cu șansa de a porni în călătoria mult visată.
Într-o după amiază viața ei se va schimba radical. Întoarsă de la serviciu mai devreme îl descoperă pe soțul ei în patul conjugal alături de o femeie. Nimeni alta decât Stacey, sora ei. Dezamăgită și trădată, Joy se închide și mai mult în coconul protector al rutinei sale. Nu mai participa la petreceri, nu mai vorbea și era privită cu mila specifică etichetei ”proaspăt divorțată”.
Vacanța de Crăciun venise deja, dar ea nu putea simți magia sărbătorilor de iarnă. Cu toate astea alege un pom la fel de gol ca și sufletul ei și se decide să învețe să petreacă și singură anul acesta. Acasă, pe aleea din fața garajului, o aștepta sora ei. Credea că venise să îi spună că se despărțise de Thom, soțul- cumnat trădător, dar se înșelase. Stacey venise să o invite la cununia lor și să îi dea vestea sarcinii sale.
Furioasă și singură, Joy pleacă și face cel mai imprevizil lucru din viața ei. Ajunge pe aeroport, fixează tabela cu plecările avioanelor și vede o destinație: Hope (speranță), fix ceea ce îi lipsea ei. Așa că hotărăște pe loc să plece chiar dacă pentru asta trebuia să roage pe un domn care cumpărase toate biletele cursei respective. Domnul era însoțit de prietenii cu care mergea în munți la vânătoare.
Din nefericire, zborul are probleme și avionul se prăbușește. Joy supraviețuiește, la fel ca și ceilalți pasageri, se eliberează din scaunul său, iese din avion, dar este aruncată de suflul exploziei în pădurea întunecată. Se trezește după câteva ore de inconștiență și aude ca prin vis sirenele echipajelor salvatoare. Avea nevoie să fie salvată și de aici și din viața ei care nu mai semăna cu ce a fost. Trebuia să ajungă la echipaje. Sau nu? Oare nu asta era șansa ei de a scăpa? De a fugi de tot ce lăsase în urmă?
Pentru că știe că acasă oamenii pe care îi iubise cel mai mult nu mai erau ai ei, Joy își începe călătoria. Merge singură prin pădurea întunecată până ajunge la un luminiș și o căsuță un pic neîngrijită, dar care pe timpuri funcționase ca motel.
Crezuse cumva că era singura care avea probleme, dar problemele pe care le găsește aici sunt la fel de grave ca ale ei. Bobby era un copilaș cam de nouă anișori, trist și mai singur ca niciodată. Locuise numai cu mama lui după divorțul părinților săi. La sfârșitul lunii octombrie mama lui avusese un accident de mașină și murise. Acum apăruse tatăl lui, Daniel, iar ei doi nu știau cum să spargă bariera tăcerii și a distanței dintre sufletele lor.
Daniel era îngrijorat că Bobby vorbea cu fantoma mamei sale. Îl iubea pe micuț, dar nu știa cum să fie tată și mamă în același timp. Apariția lui Joy în viața lui Bobby este cel mai frumos lucru care se putea întâmpla de Crăciun. Ea îl mângâie, îl învață să aibă încredere în el, să ierte și să uite. Era ciudat. Joy tocmai își predase singură o lecție. Era mai importantă trădarea lui Stacey ca dragostea lor?
Mă pregătisem de orice, numai de răsturnarea situației de la final, nu. Credeam că știu ce avea să se întâmple, dar am fost uimită, impresionată și extrem de curioasă să înțeleg cum și de ce. Vă spun că finalul e așa, a la Marc Levy. Mie mi-a făcut piele de găină și m-a făcut să pun cartea pe raftul cărților de suflet și de recitit. Tare mult mi-a plăcut paralele dintre viața lui Joy și accidentul de avion. veți înțelege voi mai multe după ce veți citi cartea.
Încă o dată Kristin Hannah m-a cucerit și m-a impresionat. Dacă v-am făcut curioși, vă spun că puteți găsi cartea pe site-ul celor de la targulcartii.ro, accesând acest link. (cartea are un preț foarte bun, numai 4 lei)
Targulcartii.ro a lansat și site-ul unei librării virtuale ce promite prețuri bune și titlui interesante. Libmag vă așteaptă chiar aici.
Imi place stilul autoarei si subiectele alese. Pe această nu am citit-o, dar e le lista si se va întâmpla. Multumesc.
[…] Dincolo de tăcere – Kristin […]
Minunată recenzie, felicitări, Anca! <3 Am trecut acest roman pe lista de dorințe…
Foarte frumoasa recenzie Anca, felicitari!
Cartea e minunata, si mie mi-a placut foarte mult. M-a impresionat enorm cum Bobby si Daniel „pastrasera” Craciunul pentru Joy…
Eu am citit-o chiar in perioada sarbatorilor de iarna si intr-adevar, a avut o savoare aparte!
Daaaa! Acolo am plâns. Si la răsturnarea de situatie nu ma asteptam deloc. Am vrut ca Joy sa nu renunte. Mi s-a parut uimitoare împletirea lucrurilor acolo.
Da, o turnură neașteptată!
Mi-a plăcut foarte mult cartea asta. Se joaca cu emoțiile cititorului. Felicitări, frumoasa recenzie!