Dincolo de stele – Kristin Hannah, recenzie

Dincolo de stele, chiar acolo m-a dus cartea asta. Dincolo de stele nu este doar o carte. Este o stare, un omagiu adus vieții și prieteniei, un imn al amintirilor și al momentelor care fac inima să bată mai repede.

Mi-era teamă de cartea asta. Teamă că nu se va ridica la nivelul primului volum, Aleea cu licurici. Dar l-a întrecut, cel puțin așa a fost pentru mine. Am plâns, m-am emoționat, am trăit fiecare moment alături de TullyKate. Nu le pot despărți. Ele mi-au predat lecția prieteniei adevărate. Prietenia aia care ajunge să îți fie colac de salvare, piatră de hotar. Prietenia după care toți tânjim, cea de care toți ar trebui să ne bucurăm.

Povestea lor poate sfâșia inimi. Te poate transpune în situația lor și te trezește. Îți trezește lucrurile amorțite cu care te-ai înconjurat. Eu am crezut că există doar două părți ale paharului. Partea plină, partea goală. Mai există una: nu vezi paharul. Eu văd mereu partea mai goală. Și uit, uit, fir-ar să fie, de toată frumusețea din lucrurile mici. De cât de importantă poate deveni amintirea cu pregătirea cutiei pentru gustarea din pauze, de cât de mult contează prezența noastră în viața celor dragi. De cât de apăsătoare pot deveni lucrurile pe care nu le spunem la timp. De cât de grele pot fi secretele pe care ne încăpățânăm să le ținem.

Dincolo de stele – cartea lunii

Kristin Hannah se joacă mereu cu emoțiile. Probabil are vreun radar special pe undeva. De data asta, și-a luat timp. Mie așa mi s-a părut. Aleea cu licurici a fost o poveste frumoasă, „salvată” de finalul sfâșietor și emoționant. Dincolo de stele e frumoasă de la un capăt la altul. E tristă, apăsătoare. Dar plină de optimism și dragoste. Se poate? Da. Da, în cărțile lui Kristin Hannah se poate orice. Și se pare că are darul de a mă face să plâng. Nu cred că am citit vreo carte de-ale ei fără să plâng.

Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme. Mă gândesc la carte și îmi dau lacrimile. Fără să vreau. E plină de o tandrețe aparte, de iertare, de emoții atât de puternice încât ai impresia că îți rupe sufletul în mii de bucăți scânteietoare. Cartea asta face dreptate, rupe zăgazul lacrimilor și al secretelor.

Acolo unde există viață, există speranță, și unde există iubire, există iertare.

Abordarea este una mult mai intersantă, mai matură. Povestea merge pe două planuri – la patru ani de la finalul poveștii din primul volum și imediat după acele momente grele. Cititorul parcurge alături de personaje toate stadiile durerii și suferința lor este tangibilă, reală.

Dincolo de stele spune povestea oamenilor obligați să trăiască fiecare zi cu durerea pierderii. Aflați la patru ani distanță de evenimentele de la finalul primului volum, ai fi tentat să crezi că timpul vindecă. Dar nu o face mereu. Dacă nu îi oferim instrumentele necesare, timpul poate săpa în locul nepotrivit.  Și exact asta pare să se întâmple cu familia lui Kate. Par ființe care merg în călătoria vieții lor fără busolă. Nu știu să găseacă înapoi calea spre nucleul familiei lor, nu găsesc cuvintele potrivite pentru a spune ceea se simt cu adevărat.

TullyKate – povestea prieteniei adevărate

Prietenia adevărată e ca vinul. Rezistă trecerii timpului și devine mai bună cu fiecare an. Tully era prezentă în primul volum, dar nu am cunoscut-o niciodată pe Tully cea adevărată. Am făcut-o acum. Cât de bine și-a ascuns fragilitatea. Cât de bine și-a camuflat adevăratele așteptări. Tully Hart din lumina reflectoarelor era femeia ambițioasă, celebră și cu o viață perfectă, plină de lux și adorație. Tully Hart cea reală rămâne acceași Tully care îți așteaptă mama și vrea să fie iubită.

Din păcate, a învățat brusc ce înseamnă să dispari pentru puțin timp din lumina reflectoarelor. Erai uitat imediat, înlocuit cu ceva mai bun și mai tânăr. Pentru ce să traiască acum Tully? De ce să se agațe? Care mai este sensul vieții ei? Este dată la o parte de Johnny, pe Marah – fina ei – nu știuse să o protejeze. Se pare că Tully Hart trăise un vis.

Tully este nucleul acestei cărți. Și în jurul ei se concentrează celelalte personaje. Dorothy – Cloud Hart este „piesa” cu greutate. Și personajul căruia i s-a oferit drept la replică. O judecasem pe Dorothy, mă agățasem de aparențe. Povestea ei este una care m-a tulburat profund. Cât de greu trebuie să îi fi fost, cât de mult m-a emoționat să descopăr talismanul ei din tot acest timp. Dorothy este personajul pentru care aș intra în carte. Tully o avea pe Kate. Kate o avea pe Margie. Dorothy nu are pe nimeni. Oare era prea târziu pentru ea?

Dincolo  de stele – romanul amintirilor

„Suntem făcuți din amintirile noastre, Tul. La final, ăsta e singurul bagaj pe care îl iei cu tine.
Dragostea și amintirile, doar ele rămân. De aceea îți trece toată viața pe dinaintea ochilor când mori – alegi amintirile pe care le dorești. E ca atunci când îți faci bagajul.”

Cartea asta mi-a intrat în suflet. Și acolo va rămâne. Este cartea lunii pentru mine.

M-a alinat, m-a învățat, m-a sensibilizat și m-a făcut să plâng. Plâns din ăla sănătos, care spală sufletul. E atâta frumusețe în viața noastră. Simplul fapt că existăm este deja de neprețuit. Ar trebui să spunem ce avem de spus la momentul potrivit. Ar trebui să îmbrățișăm mai mult și mai des. Ar trebui să lăsăm urme în viața celor dragi nouă. Ar trebui să râdem, să ne bucurăm de cer, de natură, de ploaie, de muzică. Și să nu renunțăm. Poate doar atunci când nu mai există soluții, și poate nici atunci.

Cartea a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici. 

Va fi disponibilă și la chioșcurile de ziare.

Eu v-o recomand! Este cartea care subliniază fragilitatea vieții, dar care te învață în același timp să fii puternic, să crezi, să iubești și să ierți! Avem nevoie de timp împreună, de amintiri, de visuri comune și de oameni care au puterea să lupte pentru noi. De oameni care nu ne vor uita și ne vor regăsi în fiecare zâmbet, în fiecare acord muzical. M-a durut fiecare rând din carte, dar simt că am devenit mai puternică, mai conștientă de toată frumusețea din viața mea.

Data apariției: August 2019

Tip copertă: Broșată

Nr. pagini: 416

Traducere: Valentina Georgescu