Dincolo de Nil – Nicole C. Vosseler Recenzie

Am citit anul acesta ”Sub luna de șofran” scrisă de Nicole C. Vosseler și am putut simți din plin dragostea și fascinația autoarei pentru lumea aceasta orientală, încărcată de mister. Primul roman al autoarei mi-a plăcut, deși a avut și pasaje un pic plictisitoare, mai bine spus statice. Eram tare curioasă să văd ce poveste va mai țese în ”Dincolo de Nil”. Era clar că va rămâne în aceeași lume încărcată de veștminte colorate, de miros de condimente, de califi dornici de putere; o lume îngenuncheată de legi nescrise și de tradiții.

Deși păstrează amprenta romanului ”Sub luna de șofran”, autoarea redă poveștii și o notă de autenticitate datorită faptelor reale din istoria Egiptului, a Sudanului și a importanței Nilului pe care le inserează gradual în acțiunea țesută în ”Dincolo de Nil”. Pasajele pline de descrieri amănunțite, bucățelele de istorie și viața din cadrul armatei sunt punțile comune dintre cele două romane, din punctul meu de vedere. La fel ca și la primul roman, și în acesta am avut episoade de lectură statică pe alocuri și am simțit că deraiam de la firul poveștii.

Mă credeți dacă vă spun că nu am citit descrierea cărții? Am vrut să fiu surprinsă și am fost! Din prolog, vă spun sincer, mă așteptam la o poveste de dragoste, la rebeliune. Am avut dragoste, dar am avut multă suferință. Cinci băieți, patru fete, patru povești promițătoare de dragoste și o vară în care fericirea explodase în sufletele lor. Nu știau că după vara aceea viața se va schimba pentru totdeauna. Parcă avuseseră o cantitate de fericire pe care o terminaseră într-o singură vară. Despărțiți de război și de Nil, râul care marchează ruptura dintre o viață lipsită de griji și viața vecină cu pierderea și moartea.

După ce am citit epilogul am avut impresia că Ada Norbury va fi personajul central, dar m-am înșelat. Personajul principal a fost războiul, pe plan secund s-a situat suferința, așteptarea, ca mai apoi să se situeze și protagoniștii noștri. Cel puțin, așa am resimțit eu.

Ada Norbury se întorcea acasă după un an petrecut în străinătate. Ada era fiica ofițerului Norbury, un erou de război. Ada era mezina familiei și avea impresia că toate calitățile care i-ar fi recomandat o viață strălucitoare fuseseră epuizate de frații ei mai mari. Grace Norbury era sora mai mare și tatăl ei credea că ar fi fost un bărbat strașnic. Grace era ca o apă adâncă. Lină la suprafață, dar tulbure și întunecată în profunzime. Era fidelă aparențelor și nu voia să irosească dragostea și speranțele părinților săi. Stephen, aka Stevie, era nefericit. Voia să urmeze facultatea de inginerie, voia să își aleagă singur drumul în viață, dar tatăl lui nu vedea altă carieră în afara armatei. Constance, mama celor trei, nu dorea să își înfrunte soțul cu toate că își promiseseră cândva unul altuia să acționeze numai întru fericirea copiilor lor. Acum dorințele lor interveneau în fericirea celor trei copii.

Ada aplicase și ea la colegiu și deși era o copilă inteligentă, se pierdea foarte ușor în fața examenelor și a maselor. Se retrage și la recomandarea profesoarei ei face o călătorie de un an de zile în jurul lumii. În percepția acesteia, tânăra s-ar fi întors acasă mai sigură și mai stăpână pe sine. Ziua reîntoarcerii Adei este ziua în care destinele lor vor lua o altă cale.

În vara aceea, Ada îl întâlnește pe Simon, colegul și prietenul fratelui ei. Deși era un cadet care promitea mult, rangul lui îi era inferior Adei și asta îl făcea nepotrivit pentru ea. Dar cine poate porunci dragostei și atracției dintre ei? Grace crescuse alături de Leonard, fratele prietenei ei cel mai bune Cecily. Toată lumea considera că Len și Grace formau cel mai frumos și mai potrivit cuplu, dar când îl întâlnește pe Jeremy, Grace știe că tot ce simțea pentru Len era echivalent cu iubirea frățească. Cecily era îndrăgostită și aproape logodită cu Royston, viitor conte. Becky era îndrăgostită nebunește de Stephen far acesta nu îi împărtășea deloc sentimentele, ba chiar o evita constant. Cinci băieți, patru fete și o vară nebună în care sentimentele înfloresc și prind rădăcini în inimile lor. Să fie dragoste adevărată sau să fie iminența războiului?

Băieții sunt detașați în același regiment, Royal Sussex – regimentul de elită, spre bucuria lor și celor de acasă. Apropierea și prietenia lor avea să fie un factor important în deșerturile din Sudan. Fuseseră instruiți la academia de armată, dăduseră examene cu teoria pe care o învățaseră pe deasupra, dar nimeni nu îi pregătise pentru imensitatea și oroarea războiului. Percep prea târziu faptul că erau folosiți drept carne de tun pentru niște cauze ascunse și folosiți drept paravan pentru un război care nu le aparținea.

Toți erau băieți de foști soldați și știau prea bine însemnele pe care le lasă în suflet războiul, știau că tații lor veniseră acasă complet diferiți de oamenii care plecaseră. Iubirea pentru fete era singura legătură cu normalitatea, singura certitudine pe care și-o fabricau pentru a rămâne în viață. Chipul lor le apărea în minte ori de câte ori se simțeau demoralizați și la un pas de a renunța. Ceea ce inițial pornise ca o separare de un an se dovedește a fi una de patru ani, o separare lungă și plină de pierderi. Nu toți reușesc să scape din Egipt și cei care o fac nu mai sunt întregi, sau nu mai au sufletul întreg.

Ce consecințe avusese războiul? Cui îi fusese frântă inima?

Deși v-am spus că aveam vaga impresie că Ada va fi personajul central al acestui roman, mi-a plăcut mai mult întorsătura pe care a luat-o acțiunea mai târziu. Este un roman care abundă în detalii despre viața din deșert, despre luptele pentru putere din Sudan și Egipt și despre armată și viața din cadrul ei. Cu toate acestea povestea este una frumoasă și captivantă. A avut mici scăpări pe alocuri, adică mi s-a părut că a trecut rapid peste niște episoade care ar fi trebuit spuse pe îndelete, dar, per total mă bucur că am citit cartea! Mi-a fost tare greu să îmi găsesc cuvintele și să scriu ceva despre ea. E greu să fragmentezi ceea ce se vrea un tot. E ca la puzzle. Dacă scoți piese, nu mai poți vedea imaginea clară.

Este un roman pe care l-am privit ca pe o călătorie inițiatică. Deși au avut la dispoziție o vară pentru a fi fericiți pe deplin, protagoniștii au înțeles cu adevărat însemnătatea fericirii după acei patru ani în care războiul le-a zguduit familiile și inimile.