„Această poveste de iarnă are ceva care poate topi orice inimă înghețată.” – Kirkus Reviews 

Dincolo de iarnă – Isabel Allende este povestea care mi s-a lipit de suflet zilele astea. Vremea din carte se potrivește perfect cu cea care ne-a gonit nouă primăvara, dar care a reușit, cu toate astea, să îmi aducă  în suflet un val de căldură și de bucurie. Asta am în suflet de când am terminat de citit: cald, acasă, oameni dragi, dragoste. Nu spun nimic de justiția naturală care a fost pentru mine elementul surpriză și deliciul cărții! Asta veți descoperi voi și sunt sigură că veți avea aceeași senzație de „ah!iubesc așa de mult karma!”

Când am intrat pe Libris și am văzut cartea asta sclipind pe rafturile virtuale mi-am spus că nu am cum să nu o cumpăr (dacă nu e în coșul vostru deja, nu mai stați pe gânduri! Aici dați de ea.) Isabel Allende m-a impresionat cu stilul ei plin de pasiune, de sevă și detalii care fac poveștile ei originale și spirituale. Ines a sufletului meu mi-a arătat o altă fațetă a talentului lui Allende, dar dacă aș face o comparație, aș spune că Dincolo de iarnă mi-a fost mai aproape de suflet. Poate pentru că am călătorit prin Chile, Brazilia, Guatemala și Brooklyn; poate pentru că Allende s-a inspirat din subiecte de actualitate; poate pentru că mi-a atins coarda sensibilă sau poate că pur și simplu m-a cucerit cu o poveste spusă într-un mod în care te îndrăgostești, pe rând, de fiecare element prezentat.

dincolo.jpg

Nici nu am cum să vă spun care personaj mi-a plăcut mai mult. Nu pot. Toate sunt extrem de simpatice, toate și-au purtat crucea pe Golgota vieții și toți au primit de la viață lecție după lecție. Nici nu pot compara poveștile de viață. Toate ar fi putut să dezechilibreze total un om, toate ar fi dat peste cap și pe cel mai puternic ins și toate ar fi topit încrederea fix așa cum soarele topește zăpada. Allende subliniază cu multă grație fragilitatea noastră. Suntem toți fulgi de nea. Frumoși, unici, remarcabili. Dar suntem fragili, expuși independent de voința noastră lumii și cercului vicios care ne unește ca un magnet, indiferent de colțul din lume din care venim. Acasă nu a avut niciodată o însemnătate atât de puternică și personajele nu au tânjit niciunde după pământul natal așa cum o fac cele din romanele lui Allende. 

 „Nu forța gravitației ține universul în echilibru, ci forța iubirii!”

Și asta este exact ceea ce ține în echilibru toată povestea din spatele romanului lui Allende. Iubirea pentru oameni, pentru viață, iubirea față de bărbatul visurilor sau față de cei care ne-au adus pe lume sau ne-au vegheat primii pași și ne-au insuflat primele principii după care să ne conducem viața. Am omis elementele pe care altădată le-aș fi taxat. Nu m-am mai gândit la „nu e posibil așa ceva” sau la „nu așa ar face cineva în viața reală”. M-am lăsat cuprinsă de nebunia de moment, de adrenalina pe care o pot simți niște oameni cu o vârstă venerabilă, oameni a căror viață este resuscitată și dată peste cap de o tânără speriată și pe jumătate bâlbâită. Cine ar fi zis că micuța Evelyn, o tânără imigrantă din America Latină, ar fi umblat cu cadavrul unei femei în portbagajul unei mașini luate fără acceptul angajatorilor? Sună interesant? Vă asigur că așa a fost!! 

Deși stilul ei de scriere mi se lipește de suflet ca marca de scrisoare, am privit primele pagini cu scepticism. Mă gândeam că niște oameni trecuți de prima tinerețe și-au lăsat spiritul de aventură și dorința de a face ceva nechibzuit în spate și se bucură nestingheriți de pături pufoase, băuturi calde și animăluțe preferate. Mă gândeam eu că voi primi vreo lecție de conduită sau că voi fi martorul unor amintiri derulate pe fondul viscolului care lovise Brooklynul, dar cine ar fi zis că Richard și Lucia, ambii aflați în jurul vârstei de șaizeci de ani, mă vor uimi cu nebunia lor și actele lor demne de tineri fără minte? Empatia față de cele unsprezece milioane de imigranți hispanici și dorința celui care vrea să spargă monotonia unei vieți solitare să fie „vinovatele” de serviciu? Poate. Cert este că eu m-am bucurat de poveste și am trăit cu artificii în piept. Eram curioasă, mă temeam, speram și țineam pumnii. Să nu spuneți nimănui că m-am gândit la un moment dat la cât de mult mi-as fi dorit să îi însoțesc! Unde încăpea Richard, Lucia, Evelyn, un câine chihuahua cu privire de batracian, sunt sigură că încăpeam și eu! 

Dincolo de iarnă – Isabel Allende O poveste despre empatie 

Richard ar fi fost bătrânul super morocănos care își conduce viața după reguli fixe și care nu se abate în veci de la credințele sale. Asta ai fi fost tentat să crezi la prima vedere. Afli pe parcurs că Richard avusese o viață zbuciumată și o tinerețe înecată în vină și alcool. Își pierduse soția și fiica, aflați singuri cum și de ce, și asta îl formase pe Richard temătorul și solitarul de astăzi. Fusese crescut cu dragoste într-o familie care îl învățase să îi ajute și să îi prețuiască pe imigranți și pe cei aflați în nevoie pentru că „în fața nenorocirii suntem egali.” Tatăl lui locuia într-un azil, se afla în scaun cu rotile dar imobilitatea nu îi afectase spiritul tânăr și dornic de aventură. Richard avusese în el un model de conduită morală și se temea că dăduse greș pe toate planurile. Viața lui era animată de patru pisici pe care le iubea deși nega relația asta specială dintre ei. Își ura singurătatea și se temea că va muri singur, dar nici nu făcea nimic pentru asta. Își făcuse din carapacea sa o locuință confortabilă și un loc pe care nu îl putea penetra nici pasionala Lucia. 

Lucia trăise o viață întreagă pe planul doi, așa am avut eu senzația. Primise dragoste cu porția și tânăra care se ascundea sub stratul de piele care îi arăta adevărata vârstă nu se dădea bătută cu una cu două. Încă tânjea după dragoste. Cine spunea că dorința, dragostea și vârsta sunt paralele? Avea în suflet mici lupte pe care le purtase cu ea și cu lumea. Crescuse fără tată, mama ei oferindu-i ei și lui Enrique, fratele mai mare al Luciei, o explicație seacă și un noian de întrebări. Enrique dispăruse și Lucia asistase la treizeci și cinci de ani de căutări neîntrerupte. Mama ei nu renunțase niciodată la speranță. Lucia este un fenomen, femeia curcubeu, femeia care poartă vară în interior. Iubise, divorțase, înfruntase un cancer, acceptase meșele roz pe care i le pusese fiica ei în păr și locul la catedra din Brooklyn oferit de Richard. Se avânta cu capul înainte în orice și nu cântărea prea mult ceea ce primea de la viață. Atentă, grijulie, iubitoare de câine cu privire de batracian și îndrăgostită în secret de posomorâtul Richard. Istoria din spatele vieții Luciei este foarte interesantă și eu am citit-o pe nerăsuflate. M-am molipsit de „uraganul” Sofia. Eu așa am perceput-o. Nu ai cum să rămâi indiferent dacă ai o Lucia în viața ta. 

Dincolo de iarnă – Isabel Allende O mărturie despre viața imigranților hispanici

Evelyn este cea care a condimentat și resuscitat viața celor doi bătrânei simpatici. Viața ei în Chile fusese una extrem de grea și de presărată de violență. Episoadele în care Allende ne poartă prin Chile și lumea bandelor de cartier, a luptei pentru evadarea dintr-un loc guvernat de sărăcie, boală și violență, sunt extrem de dure și mi-au stârnit ceva fiori. Nu credeam că voi fi părtașa unor astfel de povești terifiante. Autoarea le-a încadrat perfect în acest roman și a construit cu multă atenție caracterele personajelor sale având ca punct de plecare exact experiențele la care fuseseră supuși. 

Evelyn reușise să ajungă în Statele Unite și forțată de situația din familia mamei sale ajunge să lucreze într-o casă care ar fi trebuit să îi arate o altă față a vieții. Avea grijă de un copil bolnav și trebuia să îl apere de certurile și violența părinților lui. O situație tensionată pe care nimic nu o poate spulbera. Poate doar cadavrul terapeutei copilului, cadavru pe care Evelyn îl găsește atunci când împrumută fără voia angajatorilor săi mașina lor personală. Ce legătură au toate astea cu Richard și Lucia? Richard o tamponează ușor pe Evelyn, ea se sperie și revine acasă la el cerându-i ajutorul. Se temea de reacția familiei Leroy pentru că era evident faptul că văzuse cadavrul din portbagaj. 

Richard și Lucia se hotărăsc să o ajute pe tânăra hispanică și cum altfel dacă nu scăpând de mașină și de cadavru sau măcar încercând să facă asta. Uniți de această situație neprevăzută și tensionată, cei trei își istorisesc pe rând povestea vieții lor. Nu era loc de alte secrete, unul teribil îi adusese deja împreună. Cum se va termina aventura celor trei? Descoperiți singuri. 

Este o poveste emoționantă și sensibilă despre empatie, dragoste, speranță și acasă. Veți călători în mai multe state și veți fi martorii unor povești cutremurătoare de viață. Vă recomand cu mult drag cartea!

Despre carte: 
An aparitie: 2018
Autor: Isabel Allende
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Seria de autor Isabel Allende
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Nr. pagini: 304
Traducere: Cornelia Rădulescu 
Nu uitați de campania frumoasă a celor de la Libris – #RespectYourself. 
baner_respectyourself.png

17 COMENTARII

  1. Imi doresc si eu sa citesc aceasta carte, care mi-a atras atentia inca din momentul aparitiei. Nu am vrut sa citesc recenzia ta pana la capat, ca sa nu aflu foarte multe detalii din carte, insa sunt sigura ca imi va placea. Am mai citit de la autoare „Amantul japonez” si „Dragoste”.

  2. Wow. Ce îmi place o carte care are mai multe personaje și povești de viață care se întretaie. Si aceasta pare exact așa.
    Nu am citit până acum nimic de Isabel Allende, însă tare îmi doresc să o fac.

  3. Frumoasă recenzie, felicitări! <3 La mine acesta a fost primul roman scris de această autoare pe care l-am citit, însă mi-a plăcut la nebunie stilul și vreau să mai încerc și altceva.

Lasă un răspuns