Din Liverpool în Carpați. Cum mi-am găsit fericirea în inima Transilvaniei – Arrabella McIntyre – Brown (recenzie, All)

V-ați întrebat vreodată ce vede un străin la țara noastră? Ce îl cucerește și îl îmbie să prindă rădăcini pe pământ românesc? Eu da. Mai ales acum când ai noștri sunt tot mai cuprinși de modernism, de magia străinătății și de un ban în plus care să le permită îndeplinirea unui vis. 

Bine, ați fi tentați să spuneți că ei au bani și că nu le-ar fi prea greu să se stabilească undeva. Dar dacă v-aș spune că o doamnă din Anglia, trecută de 50 de ani, a venit în Transilvania s-a îndrăgostit, s-a întors în regat, a făcut un credit bancar și a venit din nou în România să cumpere casa mult visată, care arăta mai mult ca o dărăpănătură pe atunci, ce ați spune? 

Prima oară când vizitase Transilvania, venise vrăjită de Dracula și de legendele de prin părțile locului. Se aștepta la peșteri întunecoase, păduri cu aspecte gotice si lilieci atârnați de crengi. Dar a rămas uimită când a dat cu ochii de dealurile și văile localității Măgura, încărcate de verdeață, flori și molcomul vieții rurale. Nimeni nu se grăbea nicăieri, deși viața își urma cursul. Familii numeroase, bătrâni înțelepți, copii bucălați, rumeni în obraji, toți legați de dragostea pentru pământ și tradiție.

Fire solitară de regulă, scriitoarea Arabella se simte ca un intrus în lumea agitată din orașul englezesc, așa că fără nicio urmă de remușcare, anunță pe toată lumea că se mută în România. Dorea să fie aproape de farmecul de la Măgura, să se bucure de viața nealterată și atât de pură.

Să nu credeți că a fost aplaudată. Nu, nici vorbă. Nimeni nu putea să înțeleagă de ce ar alege să o ia de la capăt într-un colț rupt de lume, unde nu era nici conexiune la internet, unde nu existau drumuri asfaltate și vreo urmă de condiții moderne. Dar Arabella știa una și bună. Ajutată de prietenii ei români, după multe piedici a cumpărat și casa și ușor, ușor a transformat-o după nevoile sale.

Deși locuitorii de aici se temeau că bătrâna doamnă englezoaică va încerca să schimbe fața comunei lor, au trecut peste privirile piezișe și i-au dat o mână de ajutor.

Arabella îmbină cu umor viața ei de dinainte de România și viața ei de după. Acum aprecia ”buruienile” pe care altădată le privise cu dezgust, își prepara singură dulceață, compot și bunătăți din roadele pământului. Mi-a plăcut să citesc despre grija ei în legătura cu viața rurală, pentru că mulți tineri aleargă spre oraș și lasă în urmă mirosul de iarbă și coasa, pentru că statul nu îi ajută cu micile lor afaceri din agricultură, este foarte posibil ca cercul ăsta al muncii pământului să se închidă prea brusc și să rămână în urmă doat cenușa unor generații.

Este, așa cum vă dați seama, o scrisoare de dragoste pentru țara noastră, țară care a primit-o cu brațele deschise, dar nu a scăpat șansa de a-i mai pune ceva bețe în roate când a avut unele demersuri de făcut. Acum face parte dintr-o comunitate numeroasă, care încă mai învață să respecte tabieturile doamnei excentrice, dar care profită de fiecare ocazie ca să îi prezinte obiceiurile locale și să o facă parte integrantă din familiile lor. A fost o lectură extrem de relaxantă și de amuzantă pe alocuri, Arabella știe cum să își captiveze cititorul și știe câte detalii să ofere pentru a-l determina să iubească exact ca ea colțul de rai descoperit. Eu, ca român, m-am îndrăgostit din nou de țara mea.

ps: Coperta este absolut fantastică!

”Simt o legătură profundă cu Transilvania și nu-mi doresc să mai plec vreodată de aici. Viața mea e în Transilvania, nu mai am niciun fel de posesii în Marea Britanie, cu excepția legăturilor sentimentale, a prietenilor, a rudelor și a amintirilor – pe care le prețuiesc. Dar această viață în Munții Carpați este simplă, în vreme ce lumea se învârte nebunește în jur. Aici mi-am găsit pacea.”

Mulțumesc mult Editura All pentru șansa de a citi această carte! Voi o puteți găsi dacă accesați acest link, unde aveți și REDUCERE! Aici găsiți detalii despre Arabella McIntyre- Brown.