Devotamentul suspectului X este unul dintre romanele pe care le-am adus acasă de la târgul de carte Gaudeamus. Cucerită de descrierea de pe coperta patru, incitantă și plină de suspans, nu am avut niciun regret în momentul în care am adăugat titlul în turnulețul care amenința să se prăbușească peste mine. Și dacă tot suntem la momentul destăinuirilor literare, atunci mă simt obligată să vă spun că nu intenționam să citesc povestea asta până la sosirea primăverii. Nu mă judecați! Am o explicație extrem de argumentată, din punctul meu de vedere.
Coperta, în ciuda muchiilor tăioase și a scenariilor sumbre pe care le intuiam în poveste, îmi transmitea o stare de liniște. Și îmi închipuiam deja pomi înfloriți, crenguțe cu flori de primăvară, soare, o cafea băută într-o după amiază târzie. Alături de acest titlu, deloc surprinzător, am mai așezat câteva. Toate „respirând” aceeași briză primăvăratică.
Însă, după cum mi-e tiparul, titlul ăsta a prins a se învârti în mintea mea într-o seară. Și am știut că sunt pregătită pentru străzile aglomerate, pentru numele care-mi vor răsuci limba în unghiuri imposibile, pentru cuvintele spuse pe o intonație precipitată sau pentru ciocnirile culturale. Și ce bine că mi-am ascultat instinctul!
Devotamentul suspectului X – dragoste și onoare
Acum, după câteva zile bune de la terminarea lecturii, pot să spun că autorul Keigo Higashino este unul dintre autorii pe care îmi doresc să-i mai citesc, mai ales după finalul acela care a tăiat în carne vie. Deși am mai citit câteva cărți de atunci, profitând de zilele libere, m-am regăsit deseori întorcându-mă cu gândul în apartamentul lui Yasuko, femeia frumoasă și plină de grație. Am fost de partea ei încă de la primele rânduri. I-am simțit neputința, teamă, furia, disperarea. Dar punctul meu sensibil a fost profesorul de matematică: domnul Ishigami.
O să vă spun câteva cuvinte despre poveste, dar vreau să profit de aceste rânduri pentru a vi-l prezenta mai întâi pe autor.
Keigo Higashino (n. 4 februarie 1958) a câștigat multiple premii pentru cărțile lui: Honkaku Mystery Award 2006, Naoki Prize 2006, American Library Association, Best Mystery Novel, Book & Media Awards 2012 pentru traducerea în engleză a volumului Devotamentul suspectului X, câștigător în 2006 și 2010 al Best Japanese Crime Fiction of the Year. (Și pentru Devotamentul suspectului X – singurul roman pe care l-am citit până acum – pot să înțeleg de ce). Autorul a construit cu migală și precizie o poveste uriașă într-un cadru restrâns, înghesuit între adevăruri, minciuni și cabine telefonice (și știu eu de ce am spus asta).
Devotamentul suspectului X
Știți că aveam obiceiul de a compara poveștile pe care le citesc cu un obiect, cu o emoție. M-am tot gândit la o comparație și pentru această poveste. Orice element găseam, fie că era ceva real sau emoțional, mi se părea prea puțin. Dar am găsit ceva ce mi se pare că face dreptate. Romanul acesta – sunet de tobe – seamănă cu o sculptură într-un bob de orez. De departe, neobservat printr-o lupă, avem de-a face cu un bos de orez cu… denivelări. De aproape, înarmați cu tot ce trebuie, observăm detaliile de excepție, lucrătura fină și precisă. Iar povestea lui Keiho Higashino are niște tăieturi curate, șlefuite cu atenție și cu măiestrie.
Dacă într-o seară s-ar prezenta la ușa voastră un vecin curios, cât de mult i-ați dezvălui din lupta care a trecut dincolo de pereți?
Aveți două opțiuni: fie să ascundeți că s-a petrecut ceva, fie să ascundeți că ați avut vreo legătură cu cele întâmplate. În ambele situații, trebuie să scăpați de cadavru. Împreună.
Profesorul de matematică, domnul Ishigami – un geniu care promitea rezolvarea unor ecuații cu multe necunoscute – are o singură slăbiciune pe lângă iubita sa matematică: pe doamna Yasuko, vecina sa. Yasuko avea un trecut tulbure, punctat de decizii pripite și de istorii de dragoste nefericite. Acum lucra într-un local care servea mâncare la pachet, încerca să-i ofere o viață demnă fiicei sale și să oprească bărbații care o curtau neîncetat.
Probleme, necazuri, cadavre
Într-o seară, pe nepusă masă, pe urmele lui Yasuko ajunge fostul ei soț: bătăușul Togashi. După un schimb dur de cuvinte și câteva remarci cu tentă obscenă la adresa fiicei sale, Yasuko sfârșește prin a se încaiera cu Togashi. Și de la ceartă la crimă e doar un singur… fir. Sau doar un pas.
Alertat de zgomotele din apartamentul vecin, domnul Ishigami bate la ușa frumoasei femei. Inițial, atent doar la elementele neobișnuite din apartament, se preface mulțumit de explicațiile acesteia. Însă, după câteva minute, revine și-i spune vecinei sale că este disponibil să o ajute să ascundă evenimentele. Și că totul putea să se transforme într-o problemă de logică. Dacă Yasuko și fiica ei aveau să urmeze atent indicațiile lui, dosarul pentru moartea lui Togashi avea să sfârșească printr-un sertar prăfuit sau aruncat în cârca vreunui nefericit.
Crima e crimă. Restul sunt detalii.
Devotamentul suspectului X – crima perfectă?
Noi, cititorii, am fost martorii crimei. Nu și ai planului lui Ishigami. Toate etapele le aflăm odată cu agenții de poliție, cei care bat la ușa fostei soții a lui Togashi. Inițial, conform mărturiilor și dovezilor oferite de femei și de respectabilul vecin, agenții de poliție cred în alibiul acestora și încearcă să-l găsească pe criminalul victimei fără chip.
Însă, și aici intervine punctul forte al întregii anchete, în joc intervine și un fost coleg de-al lui Ishigami, tot un profesor cu o minte strălucită. Vrăjiți de aparențe, polițiștii simt că sunt în căutarea acului în carul cu fân. Însă Galileo, atent la indicii care pot fi trecute cu vederea, tratează întreaga anchetă dintr-un alt punct. Și crima se transformă în ecuații cu multe necunoscute, dar și cu termeni comuni. Iar el trebuie să afle toate necunoscutele, plecând de la punctele comune, înainte de a fi prea târziu.
Mi-a plăcut foarte mult povestea asta! Am citit-o cu sufletul la gură, pierdută între devotamentul domnului Ishigami și a acurateții planului său pentru crima perfectă. Recunosc, m-am speriat spre final, acolo unde am avut impresia că totul a fost mult mai mare și mai puternic decât mi-a fost dat să cred la prima vedere. Ultimele rânduri au fost și cele care mi-au lăsat o stare de confuzie, o incertitudine pe care am tot încercat să o „rotunjesc” după puterile mele. Sper la o continuare. Sau la câteva lămuriri în volumele viitoare.
Am uitat să vă spun că acest volum face parte dintr-o serie dedicată detectivului Galileo. În ordinea cronologică a apariției în japoneză, acest volum al fi al treilea. Dar este primul pentru ediția în engleză. Nu mă întrebați mai multe. 🙂
Alte detalii:
Devotamentul suspectului X a apărut la Paladin – imprint al Grupului Editorial Art – și poate fi achiziționat de aici.
Titlu original: Yogisha X no Kenshin
Colecții: Paladin CRIME Masters
Domeniul: Noir
Autor: Keigo Higashino
Clasificare generala: Noutăți
Recomandată
Tip copertă: paperback
Pagini: 336
Traducere din limba engleză: Adina Barvinschi
