Despre două femei puternice – cărțile lui Katherine Center

Despre două femei puternice a scris Katherine Center în Cum să mergi mai departe și Flăcările care m-au învățat să iubesc. Deși sunt romane de sine stătătoare și se pot citi ca atare, cele două au în comun un personaj, pe Cassie Hawell – singura femeie pompier din statul Texas.

Le-am citit una după cealaltă, deși nu ăsta fusese planul meu, și nu le-am putut separa nici aici. Așadar, am ales să scriu despre el într-o singură recenzie. Minunata Iulia Dromereschi, cea care a tradus ambele romane și capitolul de legătură dintre ele, m-a sfătuit să citesc mai întâi Cum să mergi mai departe. Și mă bucur că am avut timp să fac rocada între cărți. A avut mai mult sens așa și m-am bucurat tare mult de compania celor două femei minunate!

Înainte să vă spun câteva cuvinte despre cărți, aș vrea să spun că am privit romanele astea cu mult scepticism. Știți că și eu citesc romane de dragoste, dulci, siropoase și cum mai vreți voi să le numim. Dar îmi plac cele credibile. Știu că în numele dragostei se fac cele mai multe grozăvii și se iau cele mai nebunești decizii, dar caut întotdeauna realul și posibilul din aceste povești.

„Când nu știi ce să faci pentru tine, fă ceva pentru alții.”

Despre două femei puternice – când viața te pune la încercare

„Încercarea este cea care te vindeca. Atât trebuie să faci. Să încerci.”

Katherine Center ne oferă două povești minunate, atinse de dramă, condimentate cu iubire și lecții de viață. Ne este foarte ușor să vizualizăm luptele celor două femei, să le identificăm trăirile și să credem că astfel de incidente se întâmplă, mai ales pentru că le vedem și le auzim peste tot. Autoarea îmbracă totul într-un strat catifelat de duioșie, oferă emoții fix acolo unde este nevoie de ele, conferă o personalitate autentică personajelor sale, fără a idealiza pe cineva.

” – Să alegi iubirea, în ciuda tuturor felurilor în care te dezamăgesc oamenii, când dispar, când îți frâng inima. Să cunoști despre cât de grea este viața și totuși să alegi iubirea… nu este slăbiciune, ci curaj.”

Nu știu dacă le pot încadra în șirul cărților previzibile, parcă mă doare inima să o fac. Au fost altfel, au fost scrise exact pe placul sufletului meu. Și am plâns la amândouă. Mai ales la ultimele pagini, atunci când autoarea mi-a permis încă un lookback în viața lor. Le-am văzut acolo, împăcate și mulțumite, realizate și stăpâne pe viețile lor și mi-a fost mai ușor să mă desprind de poveste.

Cum să mergi mai departe

Nu putem repara totul. Nici pe departe. Dar putem căuta motive să fim recunoscători. Mai mult, putem depune eforturi să ni le creăm.

Povestea lui Margaret are un pic de strălucire în plus în inima mea. Poate doar pentru că am citit-o prima sau poate fiindcă am empatizat mai mult cu ea.

Margaret privea încrezătoare spre un viitor luminos aproape de logodnicul său. Avea o familie minunată, afectată doar de faptul că sora ei mai mare, Kit, plecase de mai bine de trei ani la New York și refuza să țină legătura cu ai săi.

Margaret aproape obținuse slujba mult dorită și trăia o poveste de dragoste cu Chip, un bărbat care îi oferea tot ce visase ea vreodată. De ziua îndrăgostiților, ziua celebrării iubirii, viața lor se va schimba pentru totdeauna. Deși are o teamă nefondată legată de zbor, Margaret acceptă (cu greu) invitația lui Chip la o întâlnire aeriană. El urma să devină pilot și zborul avea să facă parte întotdeauna din viața lor. Este cerută în căsătorie și ajunge peste  câteva ore pe un pat de spital. O furtună și manevrarea defectuoasă a avionului îi aruncă pe cei doi în cel mai mare coșmar al vieții lor.

O viață condamnată la nefericire?

După prăbușirea avionului, Chip scapă fără nici o zgârietură. Margaret rămâne prinsă între fiarele avionului și salvată de brigada de pompieri a statului Texas. Șocul și adrenalina sunt cele care o împiedică pe Margaret să conștientizeze situația sa. Nu simțea arsurile de pe corp. Era îngrozită de ceea ce i s-ar fi putut întâmpla lui Chip și încă dorea să caute un restaurant pentru a-și sărbători logodna.

După șocul operațiilor sale și după discuțiile seci cu doctorii, Margaret va mai primi câteva vești proaste de la viață. Chip ajunsese o epavă a bărbatului care îi colorase viața, părinții ei trăiau sub amenințarea unui secret bine păstrat de mulți ani. Și află și că va trebui să folosească un scaun cu rotile. Coloana îi fusese afectată. Cum să facă față tuturor încercărilor? Cum avea să redevină Margaret de odinioară?

Prinsă între acceptare și răzvrătire, între resemnare si dorința de a lupta, între refuz și împăcare, Margaret va trebui să învețe să se reinventeze. Și primește o mână de ajutor de la ai săi, dar și sfaturi de la fizioterapeutul său, un anume Ian – nesuferitul. 🙂 Iartă-mă, Ian! Dar ai fost al naibii de urâcios.

Va reuși Margaret să își accepte soarta? Ce îi ascundeau părinții? Cum va reuși să meargă mai departe? Aflați voi dacă alegeți să citiți cartea.

Flăcările care m-au învățat să iubesc

Povestea lui Cassie este dulce și lipicioasă. Înfruntând o lume a bărbaților și o soartă dură, Cassie trebuie să dea zilnic examen după examen.

Mama ei o părăsise chiar în ziua în care Cassie împlinea 16 ani. Cassie fusese crescută de un bărbat bun și drept, învățase să își asculte chemarea și devenise singura femeie pompier din statul Texas.

Aceeași mamă care o părăsise în urmă cu mulți ani o chema acum înapoi. Avea nevoie de ajutorul fiicei sale. O problemă la un ochi îi afecta acesteia viața și nu mai putea avea grijă de ea de una singură. Deși este tentată să refuze, nu-i datora mai nimic acestei femei, Cassie se mută în Boston. Era obligată să facă asta după ce un incident grav îi putea condamna întreaga carieră de pompier.

Viața cu Diana, mama ei, nu era ușoară. Cassie se ascundea în spatele unei bariere țepoase și refuza orice apropiere între ele. Își dedica toată atenția sa noului loc de muncă. Slab dotată și plină ochi cu bărbați care nu-i ofereau niciun gram de încredere, brigada din Boston era la ani lumină depărtare de colegii săi din Texas.

Viața printre flăcări – moarte și pericol

Cassie nu era singura care lupta pentru afirmare și un loc în brigadă. În aceeași zi fusese angajat și Owen, fiul unui pompier din vechea gardă. Ca nou sosiți, cei doi erau ținta glumelor mai mult sau mai puțin inspirate ale celorlalți.

Dar, în timp ce Owen avea deja un capital de imagine, Cassie trebuia să lupte în fiecare zi pentru a fi privită drept egala lor. Și era o luptă a naibii de grea. Mai ales când Diana, mama ei bolnavă, ajunge pion în acest joc al eliminării.

Povestea lui Cassie este una emoționantă, inspirată din rândul femeilor care sunt privite strâmb la locul de muncă. Am plâns și de data asta. Ce să fac? Sunt și plângăcioasă, și romantică. O combinație ideală.

Două femei puternice

Katherine Center dă glas unor personaje remarcabile. Poveștile lor de viață sunt un carusel al emoțiilor, un loc prin care se perindă bine și răul, dragostea și iertarea.

Mi-au plăcut tare, tare mult! Recomand!

Au apărut la Bookzone și le puteți cumpăra de aici. Au un preț de neratat! 45 de lei ambele + Fata din avion (capitolul de legătură dintre ele).

Două povești care te învață cum să te ridici după ce viața ți-a dărâmat toate visurile pe care le-ai clădit cu atât de multă pasiune și iubire în sufletul tău. Două povești a căror putere vine chiar din esența vieții, a speranței și a iubirii, învățându-ne să apreciem delicatețea micilor bucurii ale vieții, chiar și în mijlocul furtunilor sufletului. Katherine Center este ancora de care avem nevoie, atunci când uităm că iubirea își poate face simțită prezența atunci când ne așteptăm mai puțin, când aproape că am renunțat, când am uitat ce înseamnă acceptarea, vindecarea și iertarea.

Număr pagini: 368 / 376 Editura: Bookzone An apariție: 2020 Autor: Katherine Center Traducere: Iulia Dromereschi