Defecte Perfecte – Alice Feeney, recenzie

Defecte Perfecte este romanul asupra căruia ne concentrăm atenția în acest nou blog tour marca Crime Club. Alice Feeney este una dintre „prietenele” de suflet ale clubului, toate cărțile sale trecând prin mâinile și gândurile noastre.

Până acum, din punctul meu de vedere, Alice Feeney a urcat vertiginos pe scara suspansului, plasând cu multă grijă romanele sale pe harta succesului. De la roman la roman, cu fiecare personaj construit, cu fiecare scenă asamblată cu precizie de ceasornicar elvețian, autoarea a reușit să mă atragă și mai mult în universurile creionate de ea. Fiecare poveste a avut ceva în plus, fie că vorbim de tensiune sau suspans, de personaje mai credibile sau de acțiuni mai nebunești.

Așa că, dragă Alice Feeney, nu este vina mea că aștept întotdeauna picătura aia care să ridice nivelul, care să facă totul să sară în aer, care să mă facă să spun „ăsta e cel mai bun roman de până acum!” Tu m-ai obișnuit așa. Tu m-ai făcut să vreau mai mult, să aștept mai mult, să pândesc fiecare întorsătură de situație și fiecare alegere. Tu m-ai învățat că nu pot să cred în personajele tale, că jocul nu se termină până când nu încetezi tu să răsucești butoanele. Până când nu te asiguri că ai exploatat fiecare slăbiciune, fiecare traumă, fiecare cotlon.

„Soțiile cred că soții lor se vor schimba, dar ei nu se schimbă.

Soții cred că soțiile lor nu se vor schimba, dar ele se schimbă.”

Defecte Perfecte – despre fața nevăzută a căsniciei

„Feeney este recunoscută pentru felul în care își șochează cititorii. Povestea se ramifică în moduri neașteptate… lăsați-vă purtați de ritmul acțiunii!” — New York Times

Știind evoluția romanelor precedente și sperând că autoarea va injecta o doză și mai mare de suspans în această nouă poveste, nu cred că mai are sens să descriu nerăbdarea cu care m-am lansat în acest nou „proiect” Feeney. Maestră a loviturilor sub centură și fină cunoscătoare a emoțiilor umane, Feeney are toate armele necesare pentru a declanșa un război în mijlocul sentimentelor cititorilor săi. Nu menajează și nu iartă pe nimeni. Îi implică pe toți în jocul adevărului și cursa pentru aflarea lui este întotdeauna una cu obstacole, cu pierderi și compromisuri diverse.

Dacă ar fi să ne ghidăm după numărul citatelor pe care le-am marcat de-a lungul lecturii, atunci am fi tentați să credem că întâlnirea noastră a fost una fructuoasă, încântătoare pentru ambele tabere. Însă, în ciuda momentelor tensionate, a întrebărilor care au mușcat amarnic din liniștea mea, a tumultului interior și a spaimei pe care am simțit-o înflorindu-mi în suflet, pot să spun că acesta este romanul care ocupă ultimul loc în preferințele mele.

Am așteptat permanent ceva, fie lovitura tăioasă care să mă năucească definitiv, fie întorsătura aia de situație care să răstoarne tot, fie apariția unui personaj care să schimbe complet viziunea asupra poveștii. Ceva. Un ceva care să mă facă să spun „wow, de unde a venit asta?”

Defecte Perfecte – bine ai venit în mijlocul haosului!

Dacă ar fi construit un alt final, unul pe care să-l simt rupt din poveste, unul pe care să-l simt firesc și natural, cred că altfel ar fi stat balanța în sufletul meu. Însă, din punctul meu de vedere, Alice Feeney a împins un pic prea mult nota finală și a căzut de cealaltă parte a baricadei. În loc să încununeze povestea, a făcut-o să sune artificial. Asta, desigur, poate fi doar senzația mea.

Grady Green este fie cel mai norocos om în viață, fie cel mai ghinionist. În jurul lui, a bietului visător naiv, se țese o poveste mai sumbră decât cele din romanele sale. În timp ce își așteaptă soția pentru a-i împărtăși cele mai bune vești primite în ultima vreme, Grady Green are parte de cea mai cruntă lovitură din viața sa: Abby, minunata și iubitoarea lui soție, oprește mașina în mijlocul drumului și încearcă să ofere până de ajutor cuiva. Acesta este ultimul lucru pe care Grady îl știe despre Abby. Câteva minute mai târziu, femeia dispare fără urmă.

Dispăruseră bani din contul familiei, însă Abby nu-i dăduse niciodată senzația că ascunde ceva. Ca jurnalistă, una cu limba extrem de ascuțită, Abby ar fi putut supăra multă lume. Dar să-i fi adus cariera sfârșitul său să o fi pus în niște situații critice, din care să-i fie imposibil să iasă fără să fie șifonată?

Defecte Perfecte – o insulă, o șansă, o poveste

Anul scurs de la dispariția lui Abby înseamnă nu doar singurătate și semne de întrebare, înseamnă regres pe plan profesional, înseamnă eșec, epuizare și faliment. Grady Green nu-și pierduse doar soția, își pierduse busola, talismanul norocos, liniștea și puterea.

„Acesta poate fi cel mai înfiorător thriller al lui Feeney de până acum. Atmosfera gotică de pe o insulă scoțiană îndepărtată, nu unul, ci doi naratori în care (aparent) nu poți să ai încredere, o femeie care este sau nu moartă și o intrigă care oferă o doză intravenoasă de suspans — toate acestea creează un puzzle incredibil de incitant.” — Booklist

Pentru că agenta lui era și nașa lui Abby, Grady Green primește o ultimă șansă: cheile unui cabane situate pe o insulă mică, undeva în Scoția. Cabana fusese bârlogul unui alt scriitor, unul de succes. Iar liniștea din mijlocul pădurii și un cadru propice ar fi putut face minuni și pentru cariera lui Grady, nu? Ar fi putut scrie aici următorul lui best-seller, cartea care să-l reașeze pe harta literară.

Însă, după cum avem să aflăm curând, insula nu este chiar un tărâm liniștit și locuitorii săi sunt extrem de dubioși. Din toate punctele de vedere. Iar Alice Feeney, grație talentului său, presară și mai multă tensiune atunci când aruncă în scenă și perspectiva lui Abby, cea care o să ne facă să privim totul dintr-un alt unghi.

Defecte Perfecte – pericol și dezvăluiri

Viața lui Grady de pe insulă este departe de traiul de huzur pe care-l visa acesta. O serie de întâmplări dubioase, locuitori care te bagă în sperieți și o atmosferă desprinsă din filmele de groază. Și o insulă (sau o cabană) care nu-i gata să-și dezvăluie secretele. Cum să fii calm aici?

Povestea a avut destul de multe puncte interesante, unele care chiar mi-au adus aminte de uraganul Feeney. Însă, așa cum am spus, aș fi vrut ca autoarea să păstreze tendința ascendentă și să-mi ofere o poveste mai bună decât precedenta. Asta nu înseamnă că experiența Feeney se va încheia aici. Nu, nu. O voi aștepta ca și până acum: cu nerăbdare.

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, vă invit pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu; Analogii, Antologii, Ciobanul de azi, Fata cu cartea, Falled, Citește-mi-l, Literatura pe tocuri.

Alice Feeney, regina întorsăturilor de situație, își surprinde din nou cititorii cu un thriller captivant și minunat de întunecat despre căsătorie și răzbunare.

Titlul original: Beautiful Ugly

Traducere: Laura Ciobanu