Anca scrie...,  Recenzii

Decembrie, luna magiei…

7031052-snowflakes-background

Ați observat că în decembrie oamenii parcă au stele în priviri? Sunt unii care poartă zâmbete, în timp ce alții le dăruiesc. Mai uită. Mai iartă. Zâmbesc și privesc cu mai multă speranță către anul care vine.

Se fac bilanțuri. Se scad relele, se adună toate cele bune și se încearcă împărțirea părților în alte părți care se împart la alte părți. Se înmulțesc emoțiile și zâmbetele curate. Rezultatul nu poate fi decât unul pozitiv.

Decembrie nu este o lună în care să fii egoist. Decembrie nu este despre tine, asta dacă nu cumva ești născut în această lună. Decembrie este despre alții și despre ce poți face tu pentru cei din jur.

Mi-aș dori să fie tot anul decembrie. Să începem schimbarea lumii cu noi. Urmăream postările oamenilor care au ”batjocorit” cumva ziua națională. Sunt dezamăgiți și sătui. Sunt nervoși și încărcați de griji. Strigă în cor că vor o țară ca afară, dar nu fac nimic în direcția asta. Lumea nu este un concept de individualitate. Lumea este un univers în care suntem legați unul de altul. Lumea înseamnă societatea noastră adunată cu a lor și cu a lor. Ce oferim noi? Ce aducem în plus lumii?

Am rămas impresionată de demersurile unor tineri care nu se mai plâng, nu așteaptă. Ei acționează. Unii caută frumusețea în locurile abandonate de la țară. Locurile alea faine care vorbesc despre identitatea și trecutul nostru. Alții s-au înscris în programul Teach for Romania și merg în satele acelea de care unii fug și aduc zâmbete pe chipul acelor copii care doresc să învețe. Ei sunt cei care vor să de o altă față învățământului nostru.

Trăim cu toții în lumea asta virtuală. Eu, spre rușinea mea, nu știam că unul dintre cele mai șmechere sisteme de antivirus, BitDefender, este condus de un român. Știți de unde provine? Din Fâstâci, județul Vaslui, dintr-o familie de mineri. Fâstâci mi-a rămas în minte datorită unei scrisori deschise expediate mai marilor de la putere de un copilaș care își dorea o școală nouă în satul lui.

Punem etichete României, fără să știm că punem o etichetă și pe capul nostru în același timp. Nu vă voi spune să fiți mai buni și să lăsați magia să vă pătrundă în case. Unora li s-ar părea un text răsuflat. Vă voi spune să luați exemplu. Să deschideți ochii larg și să faceți ceva bun astăzi pentru cei de mâine. Pentru copii sau nepoți. Pentru o generație care se naște cu viitorul amputat și nesigur.

Poate că Decembrie nu este întâmplător lăsat la finele calendarului. Te poți scutura de tot ce ai făcut greșit în celelalte luni și poți începe să faci ceea ce contează. Să prețuiești oameni. Să îi iubești atâta timp cât îi mai ai lângă tine. Să ierți. Să oferi. Să zâmbești. Să fii mai răbdător. Să fii mai empatic. Să îmbrățișezi fără motiv. Să îți râzi dimineața în oglinda. Să treci pe un bilețel tot ce e mai rău și să îl împachetezi, apoi să uiți de el. Din rău, rău se naște.

Demonstrează lumii cine ești. Educă un copil. Dăruiește o carte. Invită pe cineva la masă. Dar cel mai important: fă-o în liniște. Oferă lumii exemplul tău, nu degetul îndreptat spre ea.

Am putea pic cu pic, de mâine, sau mai bine de astăzi, să transformăm lunile din calendar în : Ianuardecembrie, Februardecembrie, Mardecembrie….continuă tu.

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *