„De veghe între lumi” nu este o carte ușoară. Îți solicită constant atenția și nu te lasă nici măcar să clipești. Ți-e teamă să nu scapi ceva, ți-e teamă că frânturile de informații se vor ascunde de tine și că nu vei putea să așezi totul cap la cap. Ideea cărții este una originală și ofertantă, eu așa am perceput-o. Chiar și pentru cei care nu sunt pasionați de fluctuațiile timpului și eventualele călătorii în timp și spațiu, cartea este potrivită pentru a capta atenția totală a cititorului. 

Citeam, mă întrebam și voiam să merg mai departe. Întrebările din mintea mea, cel puțin cele care aveau direct legătură cu povestea închisă între coperțile cărții, își căutau neostenite răspunsurile. Evident, m-am întrebat și eu, unde zboară timpul când zboară? Cum e posibil ca secunda mea să însemne o oră în timpul cuiva și invers? Oare nu există posibilitatea unui buton de pauză? Oare nu putem încapsula într-o secundă adevăruri și amintiri? 

43029185_2200416246891745_1406354399323750400_o.jpg

„De veghe între lumi” sau cum ar fi să trăiești, conștient, aceeași zi de zeci de ori? Să nu poți uita ce ai trăit și să nu poți interveni. Să te transformi într-un mic Dumnezeu atunci când ți se oferă șansa de a vota cine moare și cine supraviețuiește. Misiunea nu este una ușoară. Votul trebuia să fie unanim și nimeni nu își dorea să fie primul eliminat din joaca aceasta care părea să devină mai reală cu fiecare zi. 

Dacă ai mai primi o șansă pentru a amâna moartea, dacă ai fi lăsat într-o buclă a timpului, într-o cameră de așteptare a morții, ce ai face? Ai profita sau nu? Unor adolescenți, viața le este dată peste cap de o întâmplare ce pare demnă de o farsă cu camera ascunsă. Despărțiți de moartea tragică a unuia dintre ei, Jim – iubitul lui Beatrice, adolescenții se întâlnesc atunci când Beatrice este hotărâtă să își primească răspunsurile. Jim era prea bun pentru a fi adevărat, în concepția mea, și nu ar fi putut să se sinucidă. După ce încheie perioada de doliu autoimpusă, Bea aka Bumble Bee, revine în sânul „clanului” de prieteni. Ceea ce începe ca o ieșire într-o seară banală, stropită din plin cu bucurie și alcool, devine firul de păr de care atârnă viața lor. Sau iluzia unei vieți. 

După ce evită un accident frontal cu un camion, adolescenții ajung în siguranță la casa unde se întâlneau. Amețiți de aburii alcoolului, nu dau prea multă importanță prezenței stranii care își face apariția la ușa lor. Un domn în vârstă, cu trăsături familiare, îi anunță cu un ton calculat și rezervat că sunt foarte morți. Că se află cu toții într-o buclă a timpului și că la sfârșitul fiecărei veghi (care dura 11.2 ore), erau nevoiți să îl aleagă pe cel care va muri. Trebuia să fie unanimitate, dar cine ar părăsi de bună voie iluzia supraviețuirii?

Niciunul nu este gata să încheie cursa, nu când se pare că moartea nopții lui Jim are atâtea ferestre pe care poliția nu le-a putut acoperi. La început sunt reticenți, revoltați, îndurerați de ziua pe care o trăiesc la nesfârșit. Ce se întâmplă cu viața din afara stării de veghe? Cum puteau fura timp timpului pentru a afla adevărul din noaptea morții lui Jim? Dar, și mai important este dacă erau ei pregătiți cu adevărat să se dezbrace de secrete!

Deși m-a scos din zona de confort, oarecum, romanul m-a cucerit prin subiectul abordat, dar și prin inteligența cu care este alcătuit. E ca un puzzle uriaș care își are piesele ascunse bine în iarbă. Tu trebuie să le aduni, să faci diferența între ele și altele pe care le găsești, trebuie să le așezi în ordine și să îți faci o idee despre imaginea de ansamblu. Mie mi s-a părut o lectură alertă, dinamică, una care te absoarbe ca într-o gaură neagră și te amețește constant. Nu știi în cine sau ce să mai crezi. Nu am citit prea multe romane care abordează acest subiect, poate de asta mi s-a părut atât de incitant. Cel mai rău îmi pare de faptul că mi-a fost tare greu să stabilesc o legătură cu personajele. M-am tot lovit de întuneric, de ziduri groase și reci ce nu m-au lăsat să văd dincolo de ele. O atmosferă sumbră, cețoasă m-a urmărit pe tot parcursul lecturii și asta m-a făcut doar să pătrund și mai bine în atmosferă.

Vă invit să descoperiți singuri și alte detalii! Deznodământul vine cumva previzibil și nu sștiu dacă îmi place în cazul ăsta. Aștept și opinia voastră! 

Cartea a apărut de curând la Editura Nemira și poate fi comandată de aici. 

Vă aduc aminte și de campania minunată pe care editura o are în desfășurare: Bursa de cititor. Mai multe detalii veți găsi pe site sau pe pagina de Facebook a editurii. 

Despre carte: 
An aparitie: 2018
Autor: Marisha Pessl
Colectie: Young Adult
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 328
Traducator: Corina Vasile

7 COMENTARII

  1. Foarte buna recenzia, are un aer provocator si misterios. Pe mine insa ma cuceresc si pozele pe care le faci – foarte frumoase! Eu am un stil tare spartan, poate in anotimpul rece sa am o infuzie de hygge.

  2. Cred că ar fi cel puțin ciudat sa trăiesc aceeași zi de atâtea si atâtea ori. Oricum, cred ca mi-ar face placere sa citesc cartea aceasta. Felicitări pentru recenzie, incitanta!

Lasă un răspuns