De ce plânge mama? De dragoste, de dor, de neputință, de durere, de fericire, de împlinire. Și încă o mie de motive se pot adăuga pe această listă. Din păcate, mama din romanul scris de Ion D. Sîrbu plânge de durere. Și de dor. Și doi copii plâng deodată cu ea.
Îmi plac mult romanele pentru copii și cred că nu miră pe nimeni dacă spun că am stat mai multă vreme pe la standurile cu cărți pentru copii. La Bookfest, căci acolo am văzut pentru prima dată această nouă ediție, am simțit o chemare pentru cărticica asta. Dar am zis că trebuie să mă documentez mai bine în legătură cu ea.
Poate o să vi se pară ciudat ce o să spun acum, dar nu vreau să încarc fetele cu mesaje nepotrivite. Mă gândeam, în mintea mea de om care habar nu avea despre ce e cartea asta, să nu cumva să le transmit un mesaj despre vreo vină sau așa ceva. Să nu creadă că am lucruri pe care nu știu cum să le transmit sau pentru care nu îmi găsesc cuvintele potrivite. Înțelegeți voi, mai ales dacă sunteți părinți.

De ce plânge mama?
Cum titlul îmi rămăsese bine întipărit în minte, am profitat de prima ocazie și am comandat și acest titlu (printre alte câteva) de la Editura Art. Știu că romanele pentru copii au mesaje puternice și povești frumoase. Sunt pline de bucurie, inocență, aventură și curaj. Sunt emoționante și calde. Dar nu mă așteptam să plâng în hohote. Jur!
Știu că eram în căutarea unei lecturi noi. Amalia și Maria îmi ceruseră clătite și cum eu nu știu să fac doar câteva, pregătisem un castron mare, plin ochi cu compoziția pentru clătite. Mi-am adus cartea asta și profitam de timpul de coacere pentru a mai citi câteva rânduri. Am ars clătite, am uitat să le întorc, le-am lăsat pe toate grămadă, fără să le umplu. Plângeam, citeam și îmi aduceam aminte. Furtună de emoții a stârnit cartea asta în sufletul meu.
Ion D. Sîrbu a scris o poveste ruptă parcă din copilăria multora dintre noi. Cu un limbaj simplu și un cadru care poate stârni multe amintiri, povestea asta poate cuceri pe oricine, dar mai ales pe cei care își aduc aminte de preșurile țesute la război, de gospodăriile curate și frumoase de la țară, de ulița plină de praf și joacă. Un lucru ne-ar fi străin acum: simplitatea. Oamenii ăștia din carte, cu bunătatea și dragostea lor, m-au emoționant extraordinar de tare!
Oameni buni, simplitate, bucate bune și povești
Ion D. Sîrbu ne prezintă o altă abordare a temei binelui și răului. Fin observator și cunoscător experimentat al firii umane, autorul reunește sub cupola unei singure povești teme grele și decizii încărcate de durere. Personajele sale au de parcurs diferite etape spre maturizare și întâmplările prezentate sunt edificatoare atât pentru personaje, cât și pentru cititori.
Deși se ascunde sub principalul fir narativ, Ion D. Sîrbu lansează semnale de alarmă pentru oamenii mari, cei care reușesc să strice aproape de fiecare dată echilibrul unei lumi cu potențial de lume perfectă. Există loc de bunătate și povești în lumea asta mare, dar noi – oamenii mari deghizați în zmei – demolăm toate posibilitățile.
Ligia și Radu, cei doi protagoniști ai romanului nostru, fug de acasă. Deși plănuiesc întreaga aventură, Ligia și Radu întâmpină probleme care s-ar putea dovedi de nedepășit. Vă dați seama că ei, cu mintea lor cea inocentă și necoaptă, nu au putut vedea pericolul din toată situația aceasta. Știau un singur lucru: voiau să ajungă la mama lor.
De ce plânge mama?
Mama, fire răbdătoare și extrem de iubitoare, se săturase să îl aștepte pe tatăl copiilor. Acesta, deși fusese și el un om bun, își rătăcise calea și se întorcea acum beat, mirosind a birt și incapabil să mai ofere dragoste și săruturi familiei sale. Mama pleacă de acasă, însoțită de fratele ei mai mare, lăsând în urmă problemele și viața stropită de lacrimi amare.
Lăsați în grija tatălui lor, copiii își iau soarta în propriile mâini și ticluiesc un plan năstrușnic: să ajungă acasă la unchiul Gavrilă. Dar unchiul locuia departe, peste creasta munților. Măcar atâta lucru știau și ei. Cum se va termina aventura lor? Își vor revedea mama? Asta trebuie să descoperiți voi!
Recomand!
Vă rog tare mult să nu ocoliți cartea asta! Eu m-am regăsit printre rânduri, în multe pasaje și în diferite situații. Este frumoasă cartea, în ciuda poveștii principale. Acolo e amară, de acord cu voi. Dar oamenii speciali întâlniți de cei doi copii au de spus povești la fel de speciale și voi, exact ca și mine, vă veți simți parte din ele. Și sunt sigură că vă veți gândi la două lucruri:
1. Da, veșnicia s-a născut la sat. Și sunt sigură că a fost un sat de munte.
„Poți să înveți, pe dinlăuntru, care e rostul vieții și încotro mergem cu toții… să nu vă fie frică. Voi sunteți curați și buni. Pădurea știe asta. Aveți sufletul plin de dragoste: pădurea o simte. Ați avut un mare năcaz și umblați acum să ajungeți la un liman: pădurea are să vă ajute.“
2. Unde sunt vremurile de altă dată? Va mai fi vreodată la fel?
Dacă sunteți curioși, găsiți De ce plânge mama? chiar aici.
Publicată în: iunie 2022
Pentru copii, Recomandată
Tip coperta: hardcover
Pagini: 176
Draga Ana,
Nu stiu daca va ajunge la tine comentariul meu. Anul acesta mi-am petrecut concediul la munte si de cate ori ajung in muntii Sureanu imi amintesc de Ligia si Radu. Eu am citit cartea prima oara in 1973. Am primit-o cand am luat premiul I de la doamna invatatoare. Nu stiu de ce mi-a dat tocmai aceasta carte. Probabil asa a fost sa fie. Parca o vad si acum. O coperta verde cu o padure abia schitata. Titlul era frumos scris cu litere albe. Am citit cartea asta de sute de ori (fara exagerare) incat puteam sa o recit pe de rost de la cap la coada. Am trait prin cartea asta, am iubit-o cu toata fiinta mea. Ii insoteam pe copii in calatoria lor fara sa stiu atunci sa le urmaresc traseul pe harta. Acum dupa aproape 55 de ani as vrea sa o recitesc si sa refac traseul strabatut de Ligia si Radu. Nu stiu unde am ratacit prima editie, poate o gasesc totusi undeva intr-un colt al casei. Cu drag, un suflet!
Acesta este cel mai frumos comentariu pe care l-am primit în ultimă vreme. Ce emoții cred că vă încercă pe traseul acesta! Vă mulțumesc mult că mi-ați scris, vă doresc zile senine și pline de bucurie!
Sper să o găsiți și să o citiți cu aceeași bucurie! ❤️