De-a v-ați ascunselea – M.J. Arlidge, recenzie

De-a v-ați ascunselea nu se joacă niciodată cărțile pe Libris. Le găsești ușor, noutățile apar imediat și cine poate să le reziste? Mai ales celor pe care le așteptăm cu sufletul la gură? După ce am citit Băiatul pierdut, volumul cinci al seriei Helen Grace, mi-aș fi dat jumătate de bibliotecă pe traducerea volumului șase. M. J. Arlidge nu își menajează deloc cititorii. Cărțile sale sunt ca niște descărcări continue de adrenalină și volumele devin din ce în ce mai bune. Deși, aproape de fiecare dată, mă îndoiesc că va exista ceva mai bun decât volumul pe care tocmai îl termin de citit.

De-a v-ați ascunselea este o nebunie de carte. Aproape că ratezi propriile respirații. Inima își intensifică bătăile, simți pulsul bubuind în urechi, întorci privirea, îți rozi unghiile deși tu nu ai obiceiul ăsta, te lași aruncat de la un suspect la altul și strângi din dinți când violența înflorește sub ochii tăi. Nu am fost niciodată copilot la un raliu. Dar cred că asta este senzația. Aș asemăna lectura acestei cărți cu o cursă de raliu: adrenalină la cote alarmante.  Tensiune, crime, adrenalină, vinovați, suspecți, răzbunare. Un cocktail de nota zece! 

De-a v-ați ascunselea – o nebunie de carte

De unde atâta imaginație și sânge rece? De unde mai izvorâsc atâtea detalii și atâtea povești capabile să îți facă sângele să înghețe? Cum poate să scrie fără să îți ofere o singură portiță către vinovat? Cum reușește să te amețească în modul acesta captivant? Citești cu sufletul în gât. Mie așa mi se întâmplă. Întorc paginile de parcă viața mea ar depinde de asta. Arlidge nu îți lasă alternative. Te târăște în povestea lui, te face partenerul lui Helen Grace, chiar dacă nu ești mai mult decât o umbră, te trece prin zeci de stări pe minut și te face să visezi la un serial bazat pe această serie. Cred că l-aș adora!

De-a v-ați ascunselea a fost o combinație între două seriale care au fost micile mele plăceri vinovate: C.S.I și Prison Break. Și cât m-a mai bucurat acest lucru! Poate „paralela” asta există doar în mintea mea. Dar asta am simțit eu. Se duceau furnicăturile și fiorii ăia de adrenalină până în degete, în fiecare por și în fiecare colțișor al minții mele. Se vede cât de mult am iubit cartea asta, nu?

 „În închisoare, cea care te ucide e speranța, nu disperarea.”

Crime. Răzbunare. Închisoare

E tare greu să vorbesc despre seria asta fără să dau detalii care să altereze plăcerea lecturii. Mai ales că, viața lui Helen Grace se transformă de la un volum la altul. Helen Grace este un personaj pe care ajungi să îl iubești. Nu este perfectă, nu este sociabilă, nu este un exemplu de urmat când vine vorba de viața personală. Dar ți se insinuează în suflet. Ajungi să o consideri prietena ta și suferințele ei devin ale tale. Helen Grace este un personaj puternic, unul care a reușit să adune în jurul său simpatii și antipatii puternice. Atât de puternice încât dușmanii săi își pot anula singuri existența prin încercările repetate de a-i distruge viața. Detectiva noastră trebuie să aibă grijă. Loviturile vin din două direcții: trecutul său își cere tributul și Emilia Garanita, ziarista hienă, care și-a făcut un scop din a o defăima, nu o slăbește deloc.

Închisoarea era ultimul loc în care m-aș fi gândit să dau de Helen Grace. Dar cum Arlidge nu are limite, ne-a purtat pașii și aici. Celulele de la penitenciarul Holloway se închideau seară de seară, cu o precizie greu de împiedicat. Viața în închisoare era o luptă continuă pentru supraviețuire, chiar dacă totul părea să se desfășoare după un program precis. Prostituate, criminale, viețașe. Toate reunite sub un acoperiș care le îngrădește libertatea, dar nu le poate îngrădi personalitatea și orgoliile. Există prietenie, alianțe și dușmănii vechi. Și victimele încep să apară, dar nu pare o treabă făcută de mântuială. O femeie este găsită mutilată, în patul ei. Crima avusese loc după ora închiderii, fără sunete, fără țipete, fără semne. E clar că vinovatul este în interior. Dar cine? Numărul victimelor crește și spaima le împinge pe deținute la acte de disperare.

De-a v-ați ascunselea – moartea lovește în tăcere

Și Helen Grace trebuie să își păzească spatele. Spiritul ei detectivistic se trezește, dar era greu să ancheteze aici. Era deținută, nu inspector. Purta uniformă, nu armă. Și multe dintre femei fuseseră condamnate datorită anchetelor ei din poliție. Așadar, pericolul era uriaș pentru ea. Dacă nu era criminalul, erau colegele de detenție. Dar găsește prietenie acolo unde nu se așteaptă. Compasiunea părea să răsară acolo unde nu credeai că vei da de ea: în sufletele unor condamnate.

  „Între zidurile acestei închisori nu exista iertare. Nici măcar în moarte.”

Am avut câteva momente în care sufletul mi-a lăcrimat. Și altele în care m-am simțit pierdută pe coridoarele închisorii și ale anchetei lui Helen Grace. Îndrăzneam să cred că am găsit pista către criminal, dar ancheta se prăbușea ca un castel de cărți la câteva secunde după.

Viața în închisoare este cruntă. Momentele de respiro nu ne-au fost îngăduite, dar așa ne-a obișnuit, nu? Dar crudă este și viața din afara zidurilor închisorii. Închisă pentru ceva ce nu a făcut, Helen Grace este abandonată, rând pe rând, de oamenii pe care i-a condus. Doar Charlie, draga mea Charlie, îi rămâne aproape și crede în nevinovăția ei. Și nu renunță ușor la ancheta ei, chiar dacă asta îi amenință cariera și slujba. Era sigură că va găsi indiciile pentru a-l găsi pe adevăratul vinovat, trebuia să lupte. I-o datora Lui Grace.

Final cu emoții

Se pare că Arlidge s-a specializat în finalurile cu emoții puternice. Am strâns tare din ochi și am murmurat: „să nu îndrăznești, Arlidge, să nu îndrăznești”! Oricât de tensionată ar fi lectura, trebuie să îi mulțumesc autorului pentru modul ăsta nebun în care își alcătuiește romanele. După lectura lor, sentimente contradictorii preiau controlul asupra corpului meu. Râd, tremur, mă mir și vorbesc singură. Ce să mai? Nebunie. Cu asta mă lasă. Și cu sentimentul ăla al naibii de fain când dai peste o carte a naibii de bună. Te țin minte, Arlidge, te țin minte!

De-a v-ați ascunselea poate fi comandat de pe Libris, dacă dați click aici. Merită fiecare ban!

An aparitie: 2020

Autor: M.J. Arlidge

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Fiction Connection

Editie: Necartonata

Editura: TREI

Nr. pagini: 400

Titlu Original: Hide and Seek

Traducator: Ciprian Siulea