Recenzii,  Uncategorized

Darul lui Jonas – Lois Lowry, recenzie, Youngart

„Darul lui Jonas” este o distopie care m-a pus pe gânduri. Sincer, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Romanele de la Young Art nu le-am descoperit de mult timp. Am preferat mereu cărțile de copii de la Arthur. Sunt foarte interesante și eu le folosesc pentru a mă relaxa. Cele din Young Art mi se păreau nepotrivite mie. M-am înșelat foarte tare. Am găsit povești frumoase și mai am câteva cărți care mă așteaptă pe raft.

„Darul lui Jonas” este diferită. Are o scriitură emoționantă, dar cu trimiteri foarte fine către un teritoriu care ne interesează: cum arată viitorul? Ce ne așteaptă? Oare așa va fi? O lume Uniformă, fără culori și fără amintiri? Fără dragoste? Mi-a plăcut faptul că deși pare simplă, cartea tratează un subiect foarte serios. Oricum ar fi viitorul, un lucru e cert: tot manipularea maselor, etichetarea și standardizarea par elementele comune.

Darul lui Jonas
Darul lui Jonas

… fără amintiri, nimic n-are sens.

Darul lui Jonas – o distopie minunată

Jonas ar putea fi doar un copil de 12 ani. Ar putea trece neobservat dacă nu ar fi avut ceva special. Și dacă lumea în care el trăia nu ar fi fost la fel de specială.

Nu știm exact când se desfășoară povestea, dar aflăm că lumea este Uniformă. Există reguli, unități familiale și nu familii. Copiii erau aduși pe lume de Născătoare, crescuți cu atenție de Îngrijitori până când erau trimiși în unități familiale în urma cererilor acestora. Atunci primeau un nume. Erau folosite numele celor care erau Puși pe liber. Bătrânii erau Puși pe liber și trimiși Altundeva. Nimeni nu știa ce însemna Altundeva ăsta, dar își închipuiau toți o lume la fel de ordonată ca a lor. Copiii care nu creșteau în greutate și nu păreau a fi conform standardelor erau Puși pe liber.

  •  Lumea perfectă – blestem sau binecuvântare? 

 

Existau câteva etape în viața unui copil. La naștere, toți primeau o jucărie de alinare. Erau toate în formă de animale. În lumea asta perfectă animalele nu existau. Nimeni nu își aducea aminte de animale și nici nu aveau păreri legate de acest subiect. Credeau numai ceea ce au fost porgramați să creadă.

La opt ani – aveau voie să poarte haine cu nasturi în față, ca și cum își afirmau independența. Și nu mai aveau nevoie de un ritual de adormire.

La 9 ani – primeau o bicicletă care avea chair și un ecuson cu numele lor.

Următoarele aniversări nu erau chiar atât de importante. Ceremonia de la 12 ani era „piatra de hotar”. Copiii erau aduși în fața celor care conduceau comunitatea – Consiliul Vârstnicilor – și li se dădea câte o slujba în comunitate. Slujbele erau decise după un studiu îndelungat, în funcție de calitățile fiecăruia. Unii ajungeau Muncitori, alții Îngrijitori sau Născătoare, chiar Directori de Recreație.

Jonas este sărit la ceremonie. La început, crede că s-a produs o greșeală. Află apoi că el este cel înzestrat și ales drept Primitor. Nu auzise de funcția asta. Și nici nu o considera atât de importantă. Dar va afla cât de tare se însela.

Aici este viața mea.

– In camera asta?

Dăruitorul clătină încă o dată din cap. Își duse mâinile spre propriul chip și spre piept.

-Nu. Aici, în ființa mea. Unde sunt amintirile.

Întâlnirile dintre Dăruitor și Jonas sunt pline de emoție. Nu m-am gândit niciodată cât de mult poate însemna pentru cineva o mână de zăpadă sau o plimbare cu sania. Nu știu cum ar arăta viața fără iubire și fără amintiri. Știu doar că nu aș putea trăi într-o astfel de lume. Vreau să îmi pot declara iubirea, să văd culorile și să mă bucur de natură. Vreau să trăiesc undeva unde mai există liberul arbitru. Jonas este exact genul de personaj care rupe rândurile și sparge tiparele. Nu face ceea ce se așteaptă alții să facă. Face ceea ce își dorește. M-a emoționat și mi-a plăcut mult de el!

Când ai amintiri, partea cea mai grea nu e durerea. E singurătatea. Amintirile trebuie împărtășite.

M-a surprins romanul ăsta. M-a pus pe gânduri și mi-a arătat că ar trebui să apreciez mai mult ceea ce am. Că ar trebui să fiu mai atentă la ceea ce mă înconjoară. Prefer o lume imperfectă, dar plină de emoție și trăiri.

Este o lectură captivantă, te atrage ca un magnet și te ia prin surprindere. Tare mi-aș dori să știu tot ce s-a întâmplat în continuare. Nu credeam că voi citi romane distopice și că o să îmi și placă asta, așa că, nu va fi ultimul pe care îl citesc.

 

Romanul a apărut la Editura Young Art și poate fi cumpărat de aici. 

 

Roman câștigător al Medaliei Newbery. „Roman puternic şi provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranţă generaţii de tineri să citească şi să gândească.“ New York Times

Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *