Daisy Darker sau cum mi-a dat încă o dată Alice Feeney lumea peste cap. Am citit – tot în cadrul unui blog tour Crime Club – Piatra, hârtie, foarfecă și am știut de atunci că întâlnirile cu autoarea se vor tot repeta. Deși poveștile sale au un mister întunecat și niște răsturnări de situație care te lasă cu gura căscată, cred că finalurile sunt cheile scriiturii lui Alice Feeney. Le răsucește, le complică și stoarce de la ele tot suspansul de care este nevoie pentru a face cititorii să-și simtă inima în gât.
„Cu Daisy Darker, povestea înspăimântătoare a unei familii disfuncționale, Alice Feeney a trecut la nivelul următor!” — Sarah Pinborough, autoarea romanului Prin ochii ei
Daisy Darker – singura familie pe care vrei neapărat să o eviți
Deși nu o să vă spun prea multe despre poveste (știți că îmi place să calc mai degrabă pe muchiile sigure ale poveștilor), aș vrea neapărat să vă vorbesc despre ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta. Spre deosebire de primul roman apărut la noi (și știu că nici cadrul lui nu a fost tocmai ofertant), acesta a avut mai multă substanță. Am notat destul de multe citate, toate legate de familie, amintiri sau de timpul petrecut în compania celor dragi. Mi s-a părut că, de data asta, Alice Feeney se orientează un pic și spre emoții, spre trăirile cititorilor și ale personajelor sale.
E drept, e mult mai ușor și mai confortabil să scrii despre familii, despre căldura unui cămin copleșit de dragoste și înțelegere. Dar nu veți găsi astea în familia Darker. Cum ar fi avut farmec un roman cu acțiunea plasată chiar de Halloween dacă nu ar fi existat o atmosferă sumbră, o familie disfuncțională și câteva crime? Să nu așteptați și fantomele sau vampirașii, erau plecați cu toții la altă petrecere sângeroasă. Aici avem un conac, o familie scindată de secrete și măcinată de vină, o bătrână cu imaginație extrem de bogată și o insulă menținută izolată de mișcarea de flux și reflux a mării.
„Daisy Darker este un roman inteligent, captivant și absolut savuros.” — Lisa Jewell, autoarea romanului O viață regăsită
Daisy Darker – istorii întunecate
„Există un fel special de iubire care ține familiile Unite, chiar și pe cele disfuncționale. Iubirea noastră e ca o țesătură complicată, făcută dintr-un milion de amintiri și momente petrecute împreună. Nodurile țesăturii sunt strânse, dar există și găuri, suficient de mari cât să alunecăm cu toții prin ele când suntem prinși pe picior greșit.”
Și cum i-a mai prins soarta pe picior greșit pe membrii familiei Darker! Bine, soarta are și o mână de ajutor, chiar dacă vorbim de o mână de ajutor malefică.
Ce poate merge rău la o petrecere la conac? Totul. Bunica lui Daisy – Nana – își aniversa cel de-al optzecelea an al vieții sale. Pentru că nu era o vârstă de trecut cu vederea, mai ales că este și legată de noaptea de Halloween, toți membrii familiei Darker se adună pe insulă, la conacul care le umbrise și marcase rezistența. Singurele fericite să se întoarcă acasă la bunica erau Trixie – strănepoata Nanei – și minunata Daisy. În ele se mai putea întrezări o fărâmă de lumină și un strop de sinceritate.
Daisy Darker – întâlnire de familie sau crimă cu premeditare?
Petrecerii speciale i se mai alătură un membru de onoare: Conor. Nu făcea parte din familie, dar fusese foarte apropiat de toți membrii familiei Darker. Însă, atunci când ultimele dorințe ale Nanei vor ieși la suprafață, îl vor mai accepta aceștia la fel de ușor? Ah, nu v-am spus? La miezul nopții, fix după ce insula devină neaccesibilă, este găsit cadavrul bunicii Nana. Apucase să le citească testamentul celor invitați la petrecere și să mai compună o ultimă poezie despre aceștia, una în care nu mai existau floricele și broderii elegante. Era una sumbră, plină de avertismente și premoniții.
Dar Nana nu este singura care moare și criminalul devine mai tăcut decât o umbră. Cine voia să îi lichideze și care era principalul motiv?
„Cu o atmosferă preponderent de groază și pericole care pândesc la fiecare colț, Daisy Darker este un roman cu totul înfiorător și complet captivant. Nu m-am putut opri din citit! Un mister palpitant stil cameră închisă.” — Mary Kubica
Daisy Darker – o poveste înfiorătoare
„- Cum de știi răspunsurile la toate întrebările? …
– Nu le știu, nimeni nu le știe! Dar, dacă știu mai mult decât majoritatea oamenilor, asta e pentru că citesc. Cărțile te vor învăța tot ce vrei să știi vreodată și sunt de obicei mai sincere decât oamenii.”
Mi-a plăcut povestea și mă așteptam la un final surprinzător. Nu o să vă mint, nu sunt tocmai fana celui pe care l-a „adoptat” autoarea, dar mi s-a părut potrivit. Pentru că mă bucur de paginile citite atunci când prind câteva momente libere, nu mi-am mai țesut așteptări și scenarii. M-am bucurat de carte, de aventură și de mister.
PS: nu m-a deranjat nici izul de Zece negri mititei, s-a potrivit perfect aici și cred că Alice Feeney știe cum să mânuiască o poveste în stilul Agatha Christie.
Daisy Darker a apărut la Storia Books și poate fi cumpărată de aici.
Dacă sunteți în căutarea și altor păreri, vă invit pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu, Literatura pe tocuri, Falled, Ciobanul de azi, Fata cu cartea, Citește-mi-l; Analogii, Antologii; Cărțile mele și alți demoni.
Titlul original: Daisy Darker
Traducător: Oana Dușmănescu
Suport: 360 pagini, paperback
